3,155 matches
-
venit din altă parte, ca și Hașigheanu, în casa lui Costică Gurău, alții au arendat cârciuma boierească a Virginiei Lambrino, ca Miron Boca, Toader Buleu (Vasilaș), Cristea Grigorovici, Vasile Mârza și Donic. De asemenea, Elena Bucșa a ținut în arendă cârciuma luată de la Ciulei, administrator al moșiei Virginiei Lambrino, care se afla lângă Vasile Pușcuță (picherul!), peste drum de Mircea Ignătescu. Arenda a trecut apoi la Elena Pintilescu și în continuare la Mitriță Sârghie Borcea. Mulți dintre cei care s-au
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Zingher Salemi și cu soția sa, Berta, Riugher Aron-Leibu și Sapsi Solomon. Pentru anul 1889 erau în comuna Filipeni 21 comercianți români și 5 străini, iar în lucrarea „Dicționarul geografică al județului Bacău” se arată că în 1891 erau 6 cârciumi și 12 comercianți, din care 4 erau în satul Lunca. În anul 1900, în casa lui 220 Irimia Pușcuță, avea dugheană evreul Faibiș, iar în satul Fruntești avea prăvălie Ușer. La recensământul din 1912 sunt menționate cârciumile din comuna Filipeni
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
1891 erau 6 cârciumi și 12 comercianți, din care 4 erau în satul Lunca. În anul 1900, în casa lui 220 Irimia Pușcuță, avea dugheană evreul Faibiș, iar în satul Fruntești avea prăvălie Ușer. La recensământul din 1912 sunt menționate cârciumile din comuna Filipeni: câte o cârciumă în Lunca, în Slobozia - Filipeni, Fruntești și două în Mărăști. Fiul lui Faibiș, care a ținut dugheană în Lunca a fost Pavel, însurat și cu copii care s-au jucat cu copiii luncașilor, șștiau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
comercianți, din care 4 erau în satul Lunca. În anul 1900, în casa lui 220 Irimia Pușcuță, avea dugheană evreul Faibiș, iar în satul Fruntești avea prăvălie Ușer. La recensământul din 1912 sunt menționate cârciumile din comuna Filipeni: câte o cârciumă în Lunca, în Slobozia - Filipeni, Fruntești și două în Mărăști. Fiul lui Faibiș, care a ținut dugheană în Lunca a fost Pavel, însurat și cu copii care s-au jucat cu copiii luncașilor, șștiau vorbi românește ca toți românii, nu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și-au pierdut avutul și omenia, dar și viața înainte de vreme. Este cât se poate de adevărat că așa s-a întâmplat cu mulți oameni, inclusiv cu locuitorii din Filipeni, despre care avem mărturii scrise. Dar, și pe vremea aceea, cârciuma era loc de întâlnire, de aflare a veștilor, de încheiere a afacerilor, de dezlegare a limbilor. Tot la crâșmă aveau loc petreceri de sărbătoare, se închiria locul pentru hora duminicală, unde se întâlneau tinerii, dar și părinții. Unii dintre luncași
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
încheiere a afacerilor, de dezlegare a limbilor. Tot la crâșmă aveau loc petreceri de sărbătoare, se închiria locul pentru hora duminicală, unde se întâlneau tinerii, dar și părinții. Unii dintre luncași, după obiceiul din Bucovina, stăteau câte trei zile la cârciumă, de mergeau femeile și le duceau acolo de mâncare; alteori stăteau și ele, ceea ce era ceva nemaivăzut, ca femeile să intre în crâșmă și să bea cot la cot cu bărbații. Despre Iftimie Ignătescu-Chifan se spune că era un bărbat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în calcul populația cătunelor Runcu și Valea Boțului. La ordinul Ministerului Agriculturii, în anul 1889 s-a realizat un studiu mai amplu care a înregistrat populația comunei Filipeni, pe sate, la care s-a adăugat numărul de școli, biserici și cârciumi.23 Potrivit studiului, comuna Filipeni are 3 307 cătune: Lunca, proprietatea lui G. Sterian, Filipeni, proprietatea lui D. Rosetti și Fruntești - răzeși vechi. După cum lesne se poate observa, „Studiul” economică conservă vechea concepție că satele aparțin proprietarului și se confundă
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
recensământul înregistrează: Banca „Dunavățul”, Obștea „Dornenii”, Moară cu aburi, Banca „Fruntești”, Moară pe benzină, Bancă populară, Obștea „Sfântul Nicolae”. De asemenea, la însemnări administrative se arată că este: Primărie, Biserici, Școli, Post de jandarmi și post telefonic. Mai sunt înregistrate cârciumile și sălașe de țigani. Recensământul din 1912 înregistrează creșterea teritorială și demografică a comunei Filipeni prin arondarea satelor Balaia, Brad și Mărăști care, până atunci, fusese comună aparte sau făcuseră comună cu Gloduri (Izvorul Berheciului) sau cu Obârșia. Rezultatele înregistrate
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
care se făceau alegerile până la al doilea război mondial, lăsată în scrisă de Constantin M. Boca și Vasile M. Boca, ne spune următoarele: „în legătură cu alegerile, ne aducem aminte că prin 1913-1922 veneau prin sat din Bacău câțiva avocați și în cârciumile lui V. Mârza, Gh. Pintilescu și mai târziu a lui Dumitru Cojocaru, adunau cetățenii care aveau drept de vot și le vorbeau despre politică, promițându-le școală, poduri, dispensar, șosele, biserică etc., însă toate promisiunile rămâneau nerezolvate, după ce primeau votul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ceară audiență la domn și să-i mulțumească. Așa a făcut și tata. Ei, ce-i? au fost vorbele cu care l-a întâmpinat Mihai Sturza. -Să trăiești, Măria Ta, am venit să mulțumesc pentru boerie, răspunse tata. Prin ce cârciume te-i tăvăli de-acu înainte? îl întrebă Sturza. Și atâta a fost audiența... Se vede că au fost unii, cari după ce i-a boierit, se tăvăleau prin cârciume și necinsteau boieria și vorbele lui Mihail Sturza erau un fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Ta, am venit să mulțumesc pentru boerie, răspunse tata. Prin ce cârciume te-i tăvăli de-acu înainte? îl întrebă Sturza. Și atâta a fost audiența... Se vede că au fost unii, cari după ce i-a boierit, se tăvăleau prin cârciume și necinsteau boieria și vorbele lui Mihail Sturza erau un fel de morală. Când ne-a istorisit-o tata, s-a pus Mihai pe un râs, de nu-l mai puteam opri2. Gheorghe Eminovici n-a băut niciodată, dar se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
respectivă, ipoteștenii erau prisecari, crâșmari, haidăi și plugari 2, adică oameni care veniseră și se așezaseră pe moșie asumându-și obligații față de stăpânii ei. În ceea ce privește bisericuța familiei, informația este directă: în cele din urmă [...] prin ajutorul locuitorilor și venitul de la cârciumile satului, s-a făcut biserica, ce se află astăzi din cărămidă [...] pe temelie de piatră 3. Aceeași sursă (dar și multe altele care întăresc afirmația), atestă faptul că biserica din cătunul Ipotești [...] cu hramul "Sfinții Voievozi" [...] a fost făcută pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
să faci așa ceva?“ l-a întrebat. — „Ba îmi este, dar ce pot?](Ibidem, p. 169.) Într-o oră tot a fost săvârșit. Maica stariță, revenind acasă cu trăsura, i-a întâlnit, cu camionul încărcat cu clopote întregi și sfărâmate, la cârciuma din Cozieni, unde făceau un chef nespus! Ea a sosit galbenă ca ceara și neputând vorbi, iar maica Evlampia, într-o stare de exasperație turbată și de durere, indignată că nu s-a găsit nimeni care să facă o rezistență
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Marinescu. Aș vrea să repete, să aud și eu cum poate fi pornit separatorul. Vorbele mele au produs rumoare, ca un vînt prin crengile unui pom. Ai să ne spui dumneata, intervine prompt directorul general, că de-aceea am răscolit cîrciumile orașului, să te aducem aici, nicidecum din plăcerea de-a te vedea. Vocea directorului general mă lovește ca o pereche de palme date peste ochi. Aproape că nu-mi vine să cred: că țipă la subalterni, e știut, dar că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o selecție la sânge, obiectivă, în teorie și admiră de la distanță rochiile lungi ale domnițelor-hostess sau pintenii strălucitori ai unor cavaleri pe care îi va putea regăsi ( nu are nicio îndoială, din acest punct de vedere), după terminarea spectacolului, în cârciumile pline de fum și gălăgie din orășelul tolănit la poalele colinei. Au încetat râsetele copiilor, mirosul de vată de zahăr și de popcorn nu mai ațâță nările nimănui, dincolo de canalul împrejmuitor plin cu apă nu fumegă niciun grătar, erau și
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Îl sprijiniseră de un pom și plecaseră. După câteva minute, uitaseră de el, iar șuieratul unui tren care se apropia îi determinase să se simtă extrem de importanți. L-am salvat pe nenorocitul ăla, am putea să sărbătorim evenimentul, hai la cârciumă! Deschise ochii și roti privirea prin decor. Terasamentul căii ferate despărțea pădurea în două, bătea un vânticel anemic, parcă plictisit de el însuși, era răcoare și se auzeau păsărelele care ciripeau pe deasupra capului. Își atinse obrajii nebărbieriți cu degetele. Le
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
zidite din cari constă partea cea mai mare a așa-numitei capitale a României. Tropăiai pin bălțile de noroi ce te împroșcau cu apa lor cea hleioasă îndată ce aveai cutezarea de-a pune piciorul c-un pas înainte. De prin cârciumi și prăvălii pătrundea prin ferestrele mari și nespălate o lumină murdară, mai slăbită încă prin stropii de ploaie ce inundase sticlele. Din când în când treceai pe lângă vro fereastră cu perdelele roșii, unde în semiântuneric se zărea câte o femeie
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
când gândeam că și acela se numește om, și aceea femeie. Trebuie să scuzi, trei sferturi ale lumei e așa, și dintr-al patrulea - Dumnezeul[e], ce puține-s caracterele acelea care merită a se numi omenești. Prin ușa unei cârciumi deschise auzii țârlâiturile unor coarde false, pe cari le schingiuia sub arcușul său cel aspru și cu degetele-i uscate un biet copil de țigan, și-n preajma lui sărea de rumpea pământul o muiere-n doi peri și un
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
femeie venită la mănăstire pentru spovedanie. Cum a ajuns în cetate, a și intrat într-o slugă boierească și pe urmă într-un căpitan chefliu, din care era cât pe-aici să nu mai scape. A jucat cărți într-o cârciumă din Răscrucea lui Cirtă și a pierdut toți banii căpitanului. Dar cum omul era beat, Zogru intrase și el într-o amorțeală de bețiv și nu putea să țâșnească afară. Abia a doua zi s-a rostogolit în praful drumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
lui Șerban Vodă. Drumul a fost insuportabil pentru Zogru, care tremura ca prostul, iar pe Calea Șerban Vodă își pierduse răbdarea; stătea în sângele cald, numărând și din când în când spunând câte-un Tatăl nostru. Achile a coborât în dreptul unei cârciumi cu trei-patru mese de lemn scoase în față și doi bețivi care lălăiau cu frunțile lipite. A plătit muscalul și i-a dat drumul. Cum nu se vedea nici picior de ființă trează, Zogru a intrat într-unul dintre bețivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
toată camera, de pe care Giulia a privit tavanul fără bec, după ce s-a iubit întâia oară. Se simțea vinovată și totodată datoare să-i îndeplinească lui Cristi toate dorințele. Îi plăcea să meargă ori pe unde o ducea el, prin cârciumi sau pe la chefuri, unde se îmbăta toată lumea și dansau pe manele, îmbrăcați doar cu costume de baie ori topless, îi plăcea să fumeze țigările pe care i le aducea el și să se sărute până îi dădea jos toate hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Ce slăbiciuni din sistem exploatează rețeaua? Pe ce butoane apasă? Acesta este secretul ei. Iar acum vorbesc ca să înțelegeți dumneavoastră. „Nouăzeci și nouă la sută dintr-un dosar, colegule, ascultă ce spun eu... Sunt lucrate de polițiști... Polițiștii au și cârciumile, au și casele de c..., au și economica în mână, au și buticarii. Deci procurorii lucrează prin mâna polițistului, el supraveghează dosaru’. Sunt foarte puține cauze care le ia direct de la procuror... și chiar dacă o ia la procuror, unde lucrează
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
singur aici? - Singur. Dacă nu m-am însurat când trebuia, cred că nu am să fac lucrul acesta niciodată. M-am obișnuit de unul singur. - De ce nu te muți în stație? Au două pavilioane acolo, au și magazinul chiar și cârciuma aproape. Omul oftă din adâncuri, golindu-și cu obidă parcă plămânii și zise într-o doară: - Ehei, asta-i poveste veche! De mai multe ori mi-au zis să mă mut dar nu vreau eu. Aici în mijlocul pădurii mă simt
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
noi într-o seară cu vreo doi ani înaintea războiului. A intrat seara, pe când vitele se întorceau de pe deal, în crâșma lui Murgoci, de pe ulița mare a satului. Eram și eu acolo, nu că aș fi fost un obișnuit al cârciumii, ci fiindcă îmi plăceau glumele bătrânului Murgoci, un tip foarte ager la minte și la măsurat țuica. Avea pentru mine un respect deosebit, pentru el eu eram „domnu’ învățător”, adică un om cu multă carte și de aceea când mă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
acum îmi amintesc de gustul grozav pe care-l avea. Ușa a scârțâit încet parcă îngânând a trudă, s-a deschis cât era de largă, lăsând să intre în camera ceea plină de oameni un mușteriu nou. Nimeni din obișnuiții cârciumii aceleia nu deschidea ușa în felul acesta și după cum s-a întâmplat, te așteptai să intre ditamai omul, dar privirile tuturor se opriră pe omul acela mic de statură cu o chelie proeminentă până spre creștet, cu o față parcă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]