2,960 matches
-
Lângă el, înscris în același instantaneu, mă aflu și eu, cel care am fost, așezat în fața casei ce se înalță încă pe strada unde am copilărit. În mormântul său modest, ce se confundă cu grădina pe care a cutreierat-o, cățelul meu așteaptă să reînvie, când poveștile îl vor rechema la viață, ca acum, într-o lume care a va fi doar a lui. Mâna care a scris această poveste stângace este și mâna care l-a mângâiat, pentru ultima dată
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
dinaintea papei Formosus câtă vreme a trăit; și cum, după ce a murit, ți se făcea greață cât de demni erau toți. De parcă niciodată nu se guduraseră pe lângă papa Formosus, sărutîndu-i mâna cu inele scumpe. Eu îi văzusem ca pe niște căței opăriți pentru că și eu mă înghesuisem printre ei. Scânceau de câte ori papa îi certa și râdeau de câte ori el făcea o glumă tâmpită. Dacă pe papa îl durea capul, toți făceau rugăciuni ca să-i treacă. Dacă papa sforăia, era semn că avea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
A răsunat împușcătura, dar pasărea n-a căzut. A tresărit doar, înspăimîntată de moarte. "N-ai nimerit, n-ai nimerit", râdea Nelson, iar ochiul lui, singurul, i se învîrtea ca un titirez în orbită. Glontele atinsese, în schimb, urechea unui cățel care începuse să schelălăie. Apăru atunci din senin, cu bascul Hingherului pe cap, doctorița Sonia, luă cățelul în brațe, îi șterse cu grijă sângele, bolborosindu-i ceva la ureche, ca un descântec. Când a terminat, s-a întors în sfârșit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
n-ai nimerit", râdea Nelson, iar ochiul lui, singurul, i se învîrtea ca un titirez în orbită. Glontele atinsese, în schimb, urechea unui cățel care începuse să schelălăie. Apăru atunci din senin, cu bascul Hingherului pe cap, doctorița Sonia, luă cățelul în brațe, îi șterse cu grijă sângele, bolborosindu-i ceva la ureche, ca un descântec. Când a terminat, s-a întors în sfârșit spre mine: "Bine, dragă, că i-ați făcut de petrecanie lui Dinu ăla". "Cum adică "i-ați
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ceva la ureche, ca un descântec. Când a terminat, s-a întors în sfârșit spre mine: "Bine, dragă, că i-ați făcut de petrecanie lui Dinu ăla". "Cum adică "i-ați?"" m-am revoltat eu. Sonia m-a consolat, strângând cățelul la piept: Lasă, dragă, nu trebuie să regreți. Se poate, dragă, să regreți ceva atât de interesant?" Și dispăru în bălării. Am revenit să-i caut pe Mopsul, pe Călugărul și pe Nelson. Nu mai erau nici ei. Doar pasărea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lui, mărunțică, asemenea unei șoricuțe negre, și intră atunci și el, urmat imediat de un băiețel și o fetiță îmbrăcați ca niște câini savanți. Ajuns la masă, el așteaptă ca nevasta să ia loc, apoi se așează, și cei doi căței pot în sfârșit să se cocoațe și ei pe scaunele lor. Spune "dumneata" soției și copiilor, îi înșiră celei dintâi tot soiul de răutăți politicoase și cuvinte sentențioase moștenitorilor: ― Nicole, dumneata te arăți suprem de antipatică ! Și fetița e gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
foarte excitat de povestea cu șobolanii. A vrut să spună ceva la masă: ― Nu se vorbește de șobolani la masă, Philippe. Îți interzic pe viitor să pronunți acest cuvânt. ― Tatăl dumitale are dreptate, a zis șoricuța cea neagră. Cei doi căței și-au lăsat nasul în farfurie și bufnița a mulțumit cu o mișcare a capului care nu spunea mare lucru. În ciuda acestui frumos exemplu, se vorbește mult în oraș de această poveste cu șobolanii. Ziarul s-a amestecat și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
magazin de animale de companie, spuse pilotul. Sau dă-l cuiva care să-l trimită în Utah, în Mexico sau în alt loc de genul ăsta. Refreshing Paws era un magazin elegant din Shaker Heigths. În magazin erau mai mult căței. Tânărul din spatele tejghelei era drăguț, poate puțin mai mic ca vârstă decât Jenny. Avea un corp frumos. Ea intră, ducându-l pe Gerard în colivia acoperită. — Aveți papagali? Nu. Doar câini, zise el și îi zâmbi. Ce ai acolo? Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
l-ar dori proprietarii de câini: cățelușul permanent. „Perma-Cățelușii lui Kumnick nu vor crește niciodată“, conform spuselor purtătoarei de cuvânt Lynn Kumnick. „Atunci când vei cumpăra un Perma-Cățeluș, acesta va rămâne pui tot timpul“. Fima lucrează pentru eliminarea comportamentului nedorit al cățeilor, cum ar fi rosul pantofilor, care îi calcă pe nervi pe proprietarii de câini. „Odată ce le cresc dinții, acest comportament dispare“, spune Kumnick. „Din nefericire, în acest moment intervențiile noastre genetice împiedică total creșterea dinților, dar vom rezolva asta“. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
dau peste ele În lăzile anticarilor, le cumpăr așa cum cineva scoate pe hîrtie fotografică un vechi negativ regăsit: Cugetări asupra morții unui porc spinos, Revolverul cu păr alb, A tînji că nu poți să mori, Portretul artistului În chip de cățel, Viața ascetică În poezie, Discursul somnului de veci, Amanți, fericiți amanți. Toată familia a fost pusă la treabă pentru a zugrăvi pereții și a Împodobi vechiul birou al editurii Cedrului, care a fost readus la funcția sa inițială, aceea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mobilă nouă de bucătărie, de fabricație daneză... Tatei Îi plăcea mobilierul modern. Visa să avem așa ceva. A fost toată viața un visător, iar eu l-am moștenit. Ne anunța periodic tot soiul de minunății - anul viitor va duce familia, cu cățel, cu purcel, În Toscana; un tablou pe care tocmai Îl cumpărase de ocazie de la un negustor era cu siguranță o operă de tinerețe a lui Manet, așa că, după ce-l va vinde, va reface toate camerele de la stăreție - iar mai apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
l-ar fi plăcut oarecum și cu care s-ar fi Înțeles oarecum bine, de care i-ar fi plăcut oarecum la pat și pe care ar fi ajuns să-l iubească oarecum, așa cum Începi să te atașezi de un cățel, pentru că se face plăcut și pentru că e tot timpul În preajmă. Matthew era un tip dinamic, Îți puteai da seama că depresiile nu aveau loc În viața lui. Nu era genul care mergea la psiholog de două ori pe săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
atâtea împrejurări, așa s-a întâmplat în acest caz, olarul a reacționat la teama de a vedea distrus ceea ce făcuse cu atâta greutate ca o leoaică văzându-și puii în pericol. Nu toți cretorii uită de creaturile lor, fie ele căței sau păpuși de lut, nu toți pleacă și lasă în loc inconstanța unui zefir care suflă doar din când în când, ca și cum noi n-am avea nevoie să creștem, să mergem la cuptor, să știm cine suntem. Cipriano Algor chemă câinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
papei Formosus câtă vreme a trăit; și cum, după ce a murit, ți se făcea greață cât de demni erau toți. De parcă niciodată nu se guduraseră pe lângă papa Formosus, sărutându-i mâna cu inele scumpe. Eu îi văzusem ca pe niște căței opăriți pentru că și eu mă înghesuisem printre ei. Scânceau de câte ori papa îi certa și râdeau de câte ori el făcea o glumă tâmpită. Dacă pe papa îl durea capul, toți făceau rugăciuni ca să-i treacă. Dacă papa sforăia, era semn că avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
A răsunat împușcătura, dar pasărea n-a căzut. A tresărit doar, înspăimântată de moarte. „N-ai nimerit, n-ai nimerit”, râdea Nelson, iar ochiul lui, singurul, i se învârtea ca un titirez în orbită. Glontele atinsese, în schimb, urechea unui cățel care începuse să schelălăie. Apăru atunci din senin, cu bascul Hingherului pe cap, doctorița Sonia, luă cățelul în brațe, îi șterse cu grijă sângele, bolborosindu-i ceva la ureche, ca un descântec. Când a terminat, s-a întors în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
n-ai nimerit”, râdea Nelson, iar ochiul lui, singurul, i se învârtea ca un titirez în orbită. Glontele atinsese, în schimb, urechea unui cățel care începuse să schelălăie. Apăru atunci din senin, cu bascul Hingherului pe cap, doctorița Sonia, luă cățelul în brațe, îi șterse cu grijă sângele, bolborosindu-i ceva la ureche, ca un descântec. Când a terminat, s-a întors în sfârșit spre mine: „Bine, dragă, că i-ați făcut de petrecanie lui Dinu ăla”. „Cum adică «i-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ceva la ureche, ca un descântec. Când a terminat, s-a întors în sfârșit spre mine: „Bine, dragă, că i-ați făcut de petrecanie lui Dinu ăla”. „Cum adică «i-ați?»” m-am revoltat eu. Sonia m-a consolat, strângând cățelul la piept: „Lasă, dragă, nu trebuie să regreți. Se poate, dragă, să regreți ceva atât de interesant?” Și dispăru în bălării. Am revenit să-i caut pe Mopsul, pe Călugărul și pe Nelson. Nu mai erau nici ei. Doar pasărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu ea și are obiceiul să adoarmă devreme. Pe Wakefield nu-l deranjează. Căsuța lui Maggie e un haos prietenos de jucării, haine și cărți. Dialogurile unui film de Disney se revarsă dintr-un televizor uriaș, umplînd sufrageria și doi căței lățoși sar pe Wakefield. O fetiță cu o claie de păr blond Își suge degetul la un capăt al canapelei, absorbită de desenul animat, În timp ce o bătrînă sforăie la capătul celălalt. Maggie sărută copila, care nu-și desprinde ochii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
puțin mai bine. Dacă ar fi rămas ceva mai mult la Jack, el i-ar fi administrat fără îndoială un remediu infailibil împotriva mahmurelii. Jack era genul de persoană pe care puteai conta că se pricepe la chestii din astea. Căței de usturoi pe nări sau opt halbe de apă sau poate doar vreo două pastile de Nurofen cu ceai fierbinte, îndulcit. În schimb, dulăpiorul ei din baie se dovedise a fi gol, iar singura sticlă de coniac pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ciocănea, îl trăgea exact, frumos. Pe lacăte ăștia puneau răngi. Nu, el avea o seringă cu benzină sau cu spirt, ridica lacătul așa și-i dădea foc și, din când în când, îi mai dădea un jet-două și se topeau cățeii ăia de plumb, după aia, cu-o cârpă, trăgea de el. Era avansat. Când spărgeam locuințe, aveam pontoarcă, cum îi spunem noi. Din arcul de la ceas, se face un fel de pieptene din arcul de la ceas. Se fac șase dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de la ceas, se face un fel de pieptene din arcul de la ceas. Se fac șase dinți, cât are butucul, și cheia se taie jumate, așa. Se taie partea cu zimții, se bagă dinții unul câte unul la pieptene și-mpinge cățeii în jos. Când ați băgat jumatea de cheie și-ați apăsat în jos, s-au dus toți cățeii în jos. Nu mai ține cont că sunt doi-trei, unul mai mic, unul mai mare, cum e la cheie, se duc toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
butucul, și cheia se taie jumate, așa. Se taie partea cu zimții, se bagă dinții unul câte unul la pieptene și-mpinge cățeii în jos. Când ați băgat jumatea de cheie și-ați apăsat în jos, s-au dus toți cățeii în jos. Nu mai ține cont că sunt doi-trei, unul mai mic, unul mai mare, cum e la cheie, se duc toți exact și se deschide ușa. Sunt și pentru ialele de sus, cu buton pe dinăuntru. Am furat. Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
caiet și știam câte are fiecare. La 400 de oi mulgătoare ieșea 7-8 găleți de 10-15 kile. Umblam pe coclauri, pășteam oi, stăteam în băț de corn. Aveam câini cu noi. Aveam șapte ciobănești și doi care întorc oile, niște căței mici și dacă oile depășeau limita le aducea înapoi. Caprele depășeau limita, era pericol. În 96 a venit crima. De la niște chestii de la bani. Avea omul respectriv să-mi dea un milion jumate și m-am îmbătat că am vândut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Rapsodii de...” Acum gândul mă îndeamnă Să vă spun, cât nu-i târziu, Că acest poet hazliu A scris „Rapsodii de...” Mai țin minte că fătuca Parcă se numea Lizuca, Dar nu-mi amintesc de fel Cum îl cheamă pe cățel? Am mai stat și-acum un an La taifas și la povești: Spune tu, de-ți amintești, Cum se cheamă acel han? Precizez, de bună seamă, Că-ntrebarea mea nu-i vană: Voi să-mi spuneți cum o cheamă Pe
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
s-au dus Pe Argeș în sus Și ce mănăstire Au făcut zidire? Te poftesc acum să-mi spui Câți plecat-au din Vaslui? Are ochii de faianță, Năzdrăvan și mititel, Nu ajunge pân’ la clanță. Cum îl cheamă pe cățel? Vă întreb acum și eu: Care-i cel mai mare Zmeu? Zmeul Zmeilor Încă una, la-ndemână: Care-i cea mai mare Zână?Zâna Zânelor Care zi din săptămână E și sfântă și bătrână? Vineri Chiar de știu, eu nu
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]