19,662 matches
-
și diversitatea odihnitoare a lumii, trecem prin mediul de refracție al unor personaje memorabile. Constantin }oiu reușește aici o performanță. Deși romanul său este unul intelectualist, cu dispute ideatice și conversații nu foarte lejere, interesul cititorului nu scade o clipă. Căderea în lume are o surprinzătoare dinamică epică. Față de nu puțini confrați prestigioși din sfera romanului de idei (Al. Ivasiuc, Nicolae Breban, Ion D. Sîrbu), la care greutatea eșafodajului intelectual face să scârțâie verosimilitatea situațiilor și a relațiilor, Constantin }oiu topește
Clopotul spart by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9271_a_10596]
-
dostoievskiană, de continuum romanesc. Teoriile unui erou îl pun în mișcare și-l poartă prin societate, definindu-l exact în măsura în care acțiunile și reacțiile lui, ceea ce face și ceea ce refuză să facă, exprimă o filozofie proprie. O bună parte din personajele Căderii... sunt, în prezentul acțiunii și al rememorării, dispărute din cadru. Au murit, au emigrat, viața lor s-a consumat. Cu toate acestea, ele nu sunt niște voci reînviate, ci prezențe puternice, intense. Trecerea devastatoare a timpului pare că le-a
Clopotul spart by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9271_a_10596]
-
se exercită. În viața reală, se trimit de urgență bani, ajutoare și sprijin logistic comunităților depășite de complexitatea problemei. În lumea ficțională, romancierul deblochează situația prin lărgirea sistemului de referință și printr-un surplus de informație. Până la capitolul cinci din Căderea în lume, Constantin }oiu își lasă lectorul de unul singur, surprins, la propriu și la figurat, de paginile citite. Este un frig îngrozitor, iar Bucureștiul anului 1984, din plină Epocă de Aur, e acoperit de nămeți. În acest peisaj ceaușist-boreal
Clopotul spart by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9271_a_10596]
-
cu o maimuță ce se privește-n oglindă și se rostește în fraze de staniol ș.a.m.d. în fața anomaliilor ce nu mai contenesc, Petre Got își înalță ruga cu obiect planetar: "Doamne, oprește, Te implor,/ Rostogolirea paranoică a lumii,/ Căderea ei în gol" (Recurs). însă nu constituie oare limbajul liric ca atare antidotul specific, id est cel mai eficace sub unghiul poeziei, la această "sarabandă" a abuzurilor generalizate? Ripostînd în felul său ultragiilor, pana poetului cultivă o caligrafie paradiziacă, de-
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
descoperit cu stupoare sub mormanele de xeroxuri despre Raymond Chandler. La Zizek voi reveni altă dată, pentru că acest produs al complexelor de culpabilitate și inferioritate ale mediului academic occidental - și cu osebire american - poate fi văzut și drept exemplu al căderii unei minți strălucite în capcana spiritului fals.) Le sunt însă recunoscător fiecăreia în parte (chiar și celor care m-au enervat sau plictisit) pentru că m-au ținut departe de lumea politică românească. Există, într-adevăr, viață și dincolo de ceea ce se
O vară fără politicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9285_a_10610]
-
la un cotidian central de mare tiraj, Dan Stanca a găsit o modalitate originală de a-și face auzit glasul în concertul marilor dezbateri de idei: prin intermediul unor opere de ficțiune. Toate romanele sale (scriitorul a debutat editorial imediat după căderea regimului comunist) sunt radiografii necruțătoare ale societății românești contemporane, dublate de interogații metafizice cu bătaie lungă. Observația directă, realistă până la limita cinismului, a jurnalistului este trecută prin filtrul maeștrilor săi sprituali René Guénon, în primul rând, dar și Vladimir Soloviov
Farmecul și banalitatea răului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9310_a_10635]
-
a demonstrat că fantezia sa biciuitoare și corozivă, în fața realității placide ca o vădană mulsă, nu mai are nici o șansă pentru a-și dovedi credibilitatea" (p. 449). Dan Stanca este unul dintre prozatorii foarte importanți apăruți în literatura română după căderea comunismului. Excelent scris, de mare densitate ideatică, Noaptea lui Iuda este, ca toate romanele sale, o meditație gravă și amară asupra specificității și perspectivelor lumii contemporane. O carte care dă de gândit și invită la dialog.
Farmecul și banalitatea răului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9310_a_10635]
-
nu dezamăgeau niciodată. Credibilitatea lui Ion Pop era maximă și simpla sa citare într-o polemică studențească pe teme literare era în măsură să încline decisiv balanța argumentelor spre una dintre părți. Când l-am cunoscut, la mulți ani după căderea regimului comunist, m-a surprins din nou. Luminos, discret, elegant, calm și plin de bun simț ca un adevărat ardelean, dispus oricând să asculte argumentele celuilalt și să își (re)negocieze propriile opinii, Ion Pop nu are nimic din teribilismul
Un pedagog la școala avangardei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9333_a_10658]
-
vulcanic în plină fierbere. Cu excepția laponilor care și-l închipuie ca pe un câmp nesfârșit de ghețuri întunecate. Imageria populară vede Iadul ca foind de diavoli înzestrați cu furci, suliți și sfârâiace, luând în primire vaste loturi de păcătoși în cădere liberă, goi pușcă - odată trecuți dincolo nu luăm cu noi nimic, nici măcar costumul negru din sicriu - și, în chipul cel mai firesc, absolut îngroziți. Femeile, mai cu seamă. Asta, fiindcă cele ce urmează să li se întâmple acolo, îndată după
Infernul cotidian by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9346_a_10671]
-
tastez, mai ales scrisori demențiale, torențiale, de dragoste și of adînc, pentru o pictoriță cam împușcată-n creieri, ce terminase arhitectura, o femeie frumoasă, spectaculoasă, inimoasă, crăcoasă, dată-n mă-sa, o tipă beton (purta pe stern, între sînii în cădere liber-bombată și cu buton cafeniu fiecare, cruci cu brațe late, răstignind Iisuși împătimiți la carne dulce de muiere, legăna mărgele pe fire invizibile, în care aproape se împiedica - și fusese o vreme cînd se plimba pe rotile, tăind aerul cu
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
Tudorel Urian La aproape 17 ani de la căderea regimului Ceaușescu despre natura regimului comunist se discută încă în contradictoriu. Ideea judecării cu aceeași măsură a crimelor comunismului și nazismului are încă mulți și înverșunați adversari, iar ședința Parlamentului în care președintele țării a citit raportul de condamnare a
Comunismul, așa cum a fost by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9393_a_10718]
-
să smulgă regimului politic trecut propria existență. Evoluțiile, metamorfozele sunt interioare, nu depind de mecanica sistemului. Acesta putea fixa doar condițiile vieții noastre, nu și intensitatea ori libertatea ei lăuntrică. E ceea ce se fac a nu înțelege anticomuniștii tardivi, de după căderea comunismului, care-și acuză la nesfârșit compatrioții "lași" că nu s-au împotrivit totalitarismului. Chiar prin aceasta s-au împotrivit: prin libertatea lor interioară. Fapt pe care Mihai Cantuniari îl reamintește, în fragmentul dedicat incomparabilului Ray Charles: "Moartea, acum câteva
Vatra Luminoasă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9398_a_10723]
-
jocuri online. Un exemplu de notorietate în ceea ce privește ultimul caz este lansarea jocului Diablo III, în data de 15 mai 2012. Datorită numărului masiv de exemplare cumpărate și utilizate, ziua lansării, precum și câteva din zilele imediat următoare au fost marcate de căderi sistematice ale serverelor companiei producătoare (Blizzard Entertainment), ceea ce a făcut ca, o perioadă semnificativă de timp, consumarea de către clienți a bunului achiziționat (care se putea juca doar online) să devină imposibilă. d) Repartitoare comune pentru utilități - o activitate recurentă probabil
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
nume Sükrüllah despre Orchan: „Emirul era milos față de musulmani, dar necruțător față de ghiauri”. După cronicile turcești și bizantine, turcii otomani au cucerit în permanență, ajungând până la Marea Marmara, după care vor încerca și cucerirea unor teritorii bizantine din Peninsula Balcanică. Căderea cetății Gallipoli, punct important în sud-estul Europei, poarta de intrare în continent, a însemnat începutul expansiunii turcești către Peninsula Balcanică. Cucerirea acestei cetăți, în anul 1354, în fatidica zi de 2 martie, va însemna controlul navigației prin strâmtoarea Dardanele, de către
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
araba, persana, latina, italiana, franceza. Avea și har poetic, scriind gazeluri, catrene, inspirat de marii creatori persani, ca Omar Khayam, Firrdoussi etc. A avut ca secretar pe cronicarul grec Critobul din Imbros, care a și prezentat cu lux de amănunte căderea Constantinopolului, la 29 mai 1453. A fost și ctitor al mai multor instituții de învățământ și chiar de rang academic, așa cum este Sahn-i Seman, tradus în limba romană, titulatura ar fi „8 avuții”. Mehmed al II-lea a avut și
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
armatei turcești în confruntarea cu oștile lui Mihai Viteazul, în lupta de la Călugăreni, la vărsarea Neajlovului în Argeș. În această bătalie, Mihai Viteazul a învins ariergarda armatei otomane, producând panică în oastea turcească și provocandu-i lui Sinan Pașa o cădere rușinoasă în mocirla Neajlovului. Sinan Pașa era destul de bătrân, atunci când s a confruntat cu Mihai Viteazul, lucru ce a atârnat destul de greu în balanța victoriei românești. Era de origine albaneză și din documentele istorice aflăm că numele adevărat era Kodja
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
cu ghearele lui în delir. tăcerea din noi un strop de rouă se svântă în orice cuvânt. sunt guri osebite cele ce-l simt ca pe un bob și tac înghițindu-l avide. sunt goluri și mari prăbușiri înălțări sau căderi, în muzica ce-o captăm printr-o singură respirare și-n adâncuri stocăm octave de armonie. orice cântec își află în noi fratele geamăn prăbușit în somnie, orice poem, negreșit, adâncește prăpastia tăcerii din noi, până la agonie. slova fermecată las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
trup de pești săgetând labirintic și-n gurile mute ecoul adânc ascunzând? ce gușă de pasăre vă leagănă expert, înainte de-a vă vărsa ca pe un foc ce topește zăpezi și geruri învârtoșate? peste toate, soare sunând înfundat, în căderi neverosimile de cascadă, neclintire de albastru, cum luciul de apă virgină, și liniștea, explodând, ca un munte biciuit în afund. în legea lor în ultima vreme curg cu prea multă ușurință, mă descopăr în lucruri, în muzici, în cărți, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
în albastre lumini. beție ușoară, străluminată de drumul cel lung al mirării, șerpuindu-i sub piele într-un dans iscusit. vă spune ceva bobița de transpirație ce-i frăgezește lui fruntea, i-o face amară precum coacăza verde? acolo, în căderea de sudoare alungită, văd limpede julitura genunchiului ce și-a câștigat dreptul la cicatrice, la balsamul mângâios al luminii. musca și păianjenul de când mă știu, dorm cu tâmpla pe o pânză de păianjen, ușoară, flexibilă și transparentă ca aerul înghețat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
haotic. ar trebui să mă înspăimânt? ei spun că-mi văd fruntea boțită, eu văd doar musca. subit îmi amintesc să caut pânza păianjenului. oglinda mă înghite cu un plescăit satisfăcut, cad, cad, cad, și nu mă mai opresc. fastuoasă cădere, fără nici un regret. mă încredințez ei, ca și cum m-aș lăsa somnului. ca un iadeș ierburile s-au înnegrit toate în așteptarea urletului iernii, ca pe un mire îl așteaptă, înghițindu-și nerăbdarea. iarna, țepoasă ca o blană de lup, hălăduiește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
care exclud orice împlinire, dar nu zădărnicia și deloc desăvârșirea. Acești oameni sunt o introducere anarhică la sfințenie. Veritabili avocați ai oralității universale, cu ființa răvășită de miracole (ca să creeze măcar în invizibil naturi), ei perpetuează amintiri lipsite de inconvenientul Căderii - pe care, ignorând-o, o recalifică într-o justiție a datului. Ei știu că orice bucurie neagă o tristețe, dar că în această tristețe trebuie să stea ascuns principiul oricărui vis. Dostoievskian, ei desăvârșesc vocația de a vizita omul pe
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
cu această poveste a omului. Ne vom spune, în fond, unii altora ce gândim unii despre alții prea târziu, când vom fi prea intelectuali ca să mai putem suporta lucrul acesta. * Pe pământ, suferința și răul nu sunt consecința directă a „căderii“; din pomul cunoașterii binelui și a răului am luat exact instrumentul spiritual care să ne poarte către lumină; l-am compromis. * Există o înțelepciune „agresivă“, ofensivă, care nu jignește prin pudibonderie, o înțelepciune a resuscitării, care îți face vânt în
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
se cheamă că trăiești, când profiți... * Elie Wiesel, iată evreul cel mai civilizat pe care l-a născut pământul românesc. Citindu-l, contemplându-l, de undeva din neant ți se șoptește că omul nu e responsabil de nici un fel de cădere; este mai degrabă rezultatul acesteia. * În mintea scriitorului român, confirmat sau neconfir mat, convingerea că el taie orizonturi în inconștientul colectiv, că elucubrațiile sau micile revelații care îl turmentează deschid ochii omului de rând, că, în fine, ar face parte
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
veni momentul când timpul ne va da afară din ființă. Cine nu va sărbători? * Ca orice despărțire fundamentală, moartea ne doare. Părăsim, în fond, un acasă în care am cunoscut iubirea și bucuria, visul și împlinirile, puterea și amenințarea, suferința, căderea. Această dispariție lasă loc celei mai frumoase povești de iubire, care este povestea de iubire cu morții. * Da, pentru spirit haosul este starea finală, de aceea, trebuie gândită din timp. * „Vă zărim adesea plimbându-vă în noapte cu barca pe
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
câteva nume dintr-un lung șir, fapt ce a determinat să se constituie enciclopedii, consacrându-se deja sintagma „gândire aforistică românească” . Se vorbește chiar despre o anumită predilecție românească pentru formula de înțelepciune, pentru cugetare, maximă sau aforism . Nu am căderea de a mă pronunța cu privire la acest lucru. În schimb, pot spune că, prin frumusețea și specificul lor, reflecțiile profesorului Vasile Fetescu își găsesc un loc distinct în peisajul gândirii aforistice românești. Valică Mihuleac Moto: Idei înnobilate, simțăminte curate toate poleite
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]