2,510 matches
-
plecarea regelui, 15 zile și socotind că, obișnuit, până la Volga se făceau 90 de zile, iar la Don, Nipru și Bug din ce în ce mai puțin, conchidem la a rămâne, în cele din urmă, la părerea lui B. Homan, că mare armată de călăreți nu a putut străbate în două săptămâni mai mult decât până la Nistru, unde, în adevăr, erau marginile tătărăști. Mai mult decât atât, Nistrul are un afluent, pe dreapta, între Botna și Răuț, care se numește și astăzi Itil sau Itchil
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
acolo. Desigur, e vorba de robii prinși în luptele anterioare, de voievozii precedenți și nu de fiii lui Sed Ahmet. Dar, în actul de promisiune a prestării jurămânului feudal, el făgăduiește că va da ajutor în contra prușilor numai 400 de călăreți înzăoați și cu sulițe, iar în contra tătarilor din Hoarda lui Sed Ahmet va pleca cu întreaga cavalerie moldovenească. În ce privește „pe fiii lui Sed Ahmet, odinioară hanul tătarilor, pe care-i avem sau am putea să-i avem - declară Petru Aron
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
pierit mulți oameni și doi frați de-ai mei au devenit martiri. Ne-au pierit luptători destoinici, cai și arme. Noi înșine am venit cu un cal”. Textul nu mai are nevoie de comentarii. Dezastrul oastei lui Eminek, produs de călăreții moldoveni, este evident. Peste acestea, adaogă el mai departe, în lipsa lui Mengli-Ghirai și a sa din Solhat, Ahmed, marele han, a năvălit în Perecop, a pus han al Crimeii pe Nur-Daulet, fratele lui Mengli-Ghirai, iar guvernator, în locul său, pe Gianibek
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
circumferința strîmtă a arenei, dînd senzația unei desfășurări spectaculoase de spațiu, creînd iluzia unor nesfîrșite întinderi rostogolite sub copite. Sala nu mai răsuflă, este o liniște de moarte care se sparge în mii de cioburi albastre în clipele cînd săbiile călăreților izbesc din goana cailor scutul suspendat, de bronz. Hei! Și caii ating o asememea viteză încît aproape că nu se mai pot deosebi, alergînd în cercul acela nebun într-o goană ca fulgerul, calculată la milimetru, fără să se împiedice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
nebun într-o goană ca fulgerul, calculată la milimetru, fără să se împiedice unul de altul, fără să se lase orbiți de fluturarea coamei celui din față, fără un pas greșit și aparent fără cel mai mic efort. Hei! Și călăreții par una cu animalul de sub ei, niște centauri de stepă, cu fețe asemenea, cu o identică încordare de arc a întregului trup, deosebiți doar prin culoarea mătăsoasă a tunicilor suple, răsucindu-se lîngă trup. Hei! Caii nu mai au călăreți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
călăreții par una cu animalul de sub ei, niște centauri de stepă, cu fețe asemenea, cu o identică încordare de arc a întregului trup, deosebiți doar prin culoarea mătăsoasă a tunicilor suple, răsucindu-se lîngă trup. Hei! Caii nu mai au călăreți în șa. Aceștia s-au aruncat în arenă, galopează alături cu animalul fulgere îngemănate și hei! caii își primesc stăpînii în spate, fără o tresărire, după ce cele șapte trupuri încordate se azvîrliseră asupra lor, din goană, ca niște uriașe feline
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
galop. Hei! Djighiții lunecă sub burta calului, ținîndu-se cu dinții de chingi. Hei! Apar din nou în șa, dar în picioare, într-un echilibru perfect, fără nici un alt punct de sprijin în afara contactului dintre tălpile omului și crupa calului. Hei! Călăreții schimbă caii între ei, prin salturi fantastice, fiecare aterizînd pe șaua celui din față. Abia-i mai putem urmări, mă întreb cum se pot zări între ei, cum își regăsesc calul, noi amețim, ei nu, arena nu mai există, cupola
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
lume n-a mai rămas decît goana nebună în care șapte oameni și șapte cai formează un singur întreg, ca un trup uriaș de legendă rostogolit din vremi spre secolul nostru prozaic de benzină. Hei!!! Îngemănat cu strigătul sălbatic al călăreților, izbucnește un altul, chiar la picioarele mele. Tresărim cu toții, era atît de neașteptat, încît ni se pare că noi suntem cei aruncați printre cai. Hei!!! Aplecat ușor înainte, cu spinarea arcuită într-un efort absurd prin imobilitatea sa, trupul îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
nu mai au ocrotire, sunt uitați. Hei! Strigătul a eliberat încordarea din piepturile noastre și a lăsat drum liber entuziasmului. Hei! Strigăm cu toții, chiuim, urlăm, batem din palme, ne pierdem suflarea noi, cei din sală în timp ce, în arenă, cai și călăreți par să fi uitat definitiv că în lume mai există timp și stare de repaos. Habar n-am dacă totul a durat douăzeci de minute, sau o oră, sau poate o viață, alta, pe care am trăit-o de mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
mi-a povestit-o un bătrîn așezat pe-un bolovan, acolo, la marginea "drumului mătăsii". Într-un mod insesizabil, galopul a devenit mai ritmic, apoi mai lent. Caii pășesc elegant, ca-n manej, de parcă acum ar fi ieșit din grajd. Călăreții se leagănă în șa relaxați ca la plimbare. Prințesa în văluri albastre se află iar în arenă. Lupta pentru ea a încetat, binele a triumfat, prințul în straie argintii s-a întors de la luptă și pacea tuturor basmelor din lume
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
în mare majoritate, musulmani. Este adevărat că și bulgarii sunt ortodocși, dar ei la origine nu sunt slavi, ci turanici care au fost asimilați de slavii ce trăiau de multă vreme pe teritoriul actualei Bulgarii, atunci când au fost supuși de călăreții hanului Asparuh. Cineva ar putea obiecta că diferențele religioase n-ar avea mare importanță, mai ales în epoca modernă, când interese de altă natură, în special economică, ar influența comportamentul statelor și al națiunilor. Oricine știe că pentru epocile mai
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
a pacientului, cu un braț la nivelul încheieturii genunchiului și cu celălalt la nivel axilar. Pacientul va fi însoțit de unul sau două ajutoare, uneori chiar de trei (unul de fiecare parte, al treilea ghidând calul); sau chiar de un călăreț în spatele lui. Totul va depinde de posibilitățile pacientului. Pacienții intens spastici vor fi întinși pe burtă pe spatele calului, aproximativ la un tur de pistă, în scopul obținerii unei relaxări suficiente, pentru a-i pune pe cal. Vor fi efectuate
Scleroza multiplă by Petru Mihancea () [Corola-publishinghouse/Science/92062_a_92557]
-
replicării ADN, al autodistrucției celulare de tip apoptotic etc.). Dacă ni se permite o metaforă, am putea asemăna această cedare „din mână în mână“ a informației, cu ceea ce se întâmpla odinioară cu o scrisoare purtată din poștă în poștă de călăreți, sau de poștalioane care se schimbau. Mesagerii secundari sunt foarte variați. S-au putut evidenția până în prezent trei tipuri principale care intervin în transducția biomesajului. Este vorba de: l molecule hidrofile precum AMP, cGMP, IP3, Ca2+; l molecule hidrofobe: diacilglicerol
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
Xantipa îi varsă o cană de apă în cap, că orice furtună se termină cu ploaie (XVII 36) ; afirmă că și-a ales o nevastă dificilă cu gândul că, dacă o poate suporta pe ea, va face față oricui, după cum călăreții buni cumpără cai nărăvași pentru a se deprinde să-i domolească și pe ceilalți (XVII 37) ; îi răspunde lui Alcibiade că suportă țipetele soției de dragul copiilor dăruiți de ea la fel cum rabdă și gâgâitul gâștelor pentru că ele îi oferă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
numele de strugă provenea de la terminologia ciobanilor localnici, care au comparat șaua dintre două vârfuri, doi colți de piatră cu strunga oilor din orice obor. Pe această șa, strungă naturală se putea trece dintr-o țară în alta doar de călăreți sau pedeștri ajunși pe aceste culmi pe poteci destul de bine bătătorite ce legau localitățile Moeciu de sus, Moeciu de jos, Cheia și Drumul Carului de strungă, pe parcurs trecând și pe la câteva stâni tradiționale. Gura Strungii cu împrejurările, poalele celor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
felinar, atârnat pesemne pe un stâlp de pe chei, lumina (slab) gara al cărei fronton, cu scrisul de la distanța asta ilizibil, era singurul care ieșea din penumbră; în schimb, nicio lumină în cele câteva vile intrate prea devreme în hibernare. Noaptea călăreților sciți, pierduți de mult pe drumurile rău luminate ale istoriei, se abătea cu violența înăbușită a unui plocad de lână peste limba îngustă de nisip care se întindea între estuarul Nistrului și mare. Mica localitate, împrăștiată pe lungime, se prăbușea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ce e de făcut, căci, obligatoriu, trebuia făcut ceva! După această scrisoare, continuă bineînțeles să-i scrie zilnic, ca și până atunci. Îi aducea aminte de iubirea lor, de Leningradul lor unde, în unele nopți albe, auzeau galopul răzbunător al Călărețului de aramă, și îl ruga să n-o părăsească, nu lăsa să treacă nicio zi fără să se vadă cu Ahile în mansarda lui, îi scria asta negru pe alb, și pretindea în concluzie ca Arcadi să facă o cerere
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
continuă drumul prin istoria rusă și cu HOARDA DE AUR. Temutul stat feudal mongolo-tătar, întemeiat în deceniul cinci al secolului al XIII-lea de Batu (1227-1255) pe teritoriul Asiei centrale și al Europei de Est, își aruncă mareele negre de călăreți dinspre Sarai-Batu către tânăra Rusie creștină, provocând căderea Kievului în 1240. Din acest moment, fluviul istoriei se desparte din nou „înainte” și „după”. „Înainte”, un tânăr stat creștin, aliat al Bizanțului, cu promisiunea prosperității și a progresului cultural, „după”, retragerea
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
literatură, în special o poezie expresionistă ilustrată de Georg Trakl, Franz Werfel, Gottfried Benn, Georg Heym, J-R Becker, care își va exercita influența asupra multor scriitori printre care Rainer Maria Rilke, ca și o muzică expresionistă, revista Der Blaue Reiter (Călărețul albastru), fondată de pictorii Paul Klee și Vasili Kandinski, numărînd printre colaboratorii săi pe compozitorul Arnold Schönberg și pe cei doi principali discipoli ai acestuia, Alban Berg și Anton von Webern. Însă această mișcare va crea poate operele sale cele
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
majoritate de origine italiană. Țară numai cu mari latifundii, fără proprietate mică rurală. Țară fără țărani și fără sate. Țară cu milioane de bovine, de cai, de oi, animale care pasc în libertate pe imensele întinderi, păzite doar de cîțiva călăreți "los gauchos". Un exemplu de ce reprezenta marea proprietate în Argentina era Menendez Beheti, fostul consul onorific al României. În localul administrației moșiilor sale avea pe un perete întreg o hartă a Argentinei. Pe această hartă erau înfipte zeci de stegulețe
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
instrucție la Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu, dar și la Sinaia. Cavaleria, fosta armă de elită, concurată puternic de aviație, nu l-a atras pe marele voievod Mihai, deși învățase să călărească de la o vârstă fragedă și era un bun călăreț. Aviația și marina erau arme puțin dezvoltate în Armata Română. Instrucția corespunzătoare se putea realiza în locuri depărtate de principalele reședințe regale și necesitau o anumită vârstă, ceea ce a impus abordarea mai târzie și cu caracter temporar-accidental a acestui gen
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
adjutant Grigorescu și Dem. Gusti, au consacrat ziua de eri (14 sept. 1934 - n.n.) vizitării echipelor regale studențești de pe Valea Doamnei. Pretutindeni a fost întâmpinat cu flori și zâmbete... la Corbi mașina voievodală a fost întâmpinată de un pâlc de călăreți în mândrele lor straie sărbătorești <...>. La Corbi, Stănești și Nucșoara, Voievodul s-a interesat îndeaproape de activitatea celor trei echipe regale ce lucrează pentru culturalizarea și ridicarea satelor noastre, întreținându-se cu studenții, vizitând gospodării țărănești și ascultând cu simplitate
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
apa ne-a ajuns până la subsuori. Și așa era ude, toate! Ne era teamă să mai facem vreo câțiva pași, ca să nu nimerim în vreo bulboană adâncă, săpată de valurile înfuriate... Doamne, ce noroc pe noi! De pe malul celălalt, doi călăreți, care-și plimbau harmăsarii de la Mitoc, ne-au zărit și ne-au salvat. Ne-au săltat dintr-o mișcare bruscă pe cai și ne-au lăsat pe ulița noastră, aproape de casă. Cât le-am mai mulțumit! Unul dintre ei ne-
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
distrugând totul În calea lor. Se știa de la puținii care scăpaseră că erau galbeni la chip, cu ochi pieziși, că purtau mustăți mari ca niște semilune În jurul gurii cu buze subțiri și că se Îmbrăcau În piei de animale. Erau călăreți neasemuit de buni, călăreau cai iuți și țineau sub șei bucăți de carne crudă ca să se frăgezească, spuneau ei. După câteva zile o mâncau chiar fără să o frigă. Aveau sulițe lungi În care fluturau coame de păr de cal
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
-se În pacea blândă a poienii. Dintr-odată, sări În picioare. Se auzeau tropote de cai. Simeon dădu să se ascundă, Într-o primă mișcare de spaimă. Dar Își aduse aminte că aici, În această pădure neagră, era departe de călăreții morți și rămase pe loc. Țipetele erau tot mai clare. O voce subțire striga după ajutor. Călăuzindu-se după ea, bărbatul Începu să alerge către un punct al poienii unde pădurea se rărea brusc și printre trunchiurile uriașe se zărea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]