1,865 matches
-
să te aud râzând. MICUL PRINȚ: Râsul meu e darul pe care vreau să ți-l fac. OMUL: Ce vrei să spui? MICUL PRINȚ: Uite, stelele nu sunt la fel pentru toți oamenii. Pentru unii, cei care călătoresc, stelele sunt călăuze. Pentru alții sunt numai niște luminițe. Savanții văd în ele doar probleme. Pentru Afaceristul meu, erau bucăți de aur. Însă pentru dânșii toate stelele astea nu au grai. Numai pentru tine stelele vor fi ca pentru nimeni altul... OMUL: Fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
care se plimbă în mod pașnic. În realitate, cei mai mulți făceau pelerinaje delicate la locurile pe care suferiseră. Voiau să le arate noilor veniți semnele izbitoare sau ascunse ale ciumei, urmele istoriei ei. În unele cazuri se mulțumeau să facă pe călăuzele, pe cei care au văzut multe, pe contemporanii ciumei și vorbeau de pericol fără să evoce frica. Aceste plăceri erau inofensive. Dar în alte cazuri era vorba de itinerarii mai pline de fior, în care un îndrăgostit, cuprins de delicata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
și să nu poată vedea cât îi era de sluțită soția. Și după toate astea el continua să fie la fel de mândru de frumusețea nevestei, ridicându-i-o în slăvi față de toți, și mergea alături de ea, când ea îi devenise acum călăuza de orb, cu același aer trufaș și cu aceeași atitudine sfidător arogantă ca mai înainte. „Ați văzut vreo femeie mai frumoasă?“, întreba el, și toți, știind prin ce trecuse, erau cuprinși de milă față de sărmanul fogueteiro și-i proslăveau frumusețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mai ostenesc să repete că trebuie să ne lăsăm de sentimentalism și să ne vedem de interese, fie ele individuale sau colective, ba ale unui om, ba ale unui popor sau ale unei națiuni. Căci, crede-mă, sentimentul e o călăuză mult mai sigură decât ceea ce se numește interes. Un om știe ceea ce simte, ceea ce iubește sau ceea ce detestă mult mai bine decât ceea ce nu-i convine. Mai toate popoarele europene sunt angajate acum într-o bătălie sângeroasă și unele chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să vorbească fără chibzuință.”. Martorul continuă: „Am trecut prin Nishapur la patru ani după moartea lui Khayyam. Cum Îi purtam venerația pe care o datorăm unui maestru al științei, m-am dus În pelerinaj la locul său de veci. O călăuză m-a condus la cimitir. Luând-o la dreapta după intrare, am văzut mormântul, rezemat de zidul unei grădini. Peri și piersici Își Întindeau peste el ramurile, care-și presăraseră florile deasupra criptei, astfel Încât aceasta era ascunsă sub un covor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a apărut o poezie a inimii, romantică, a intimității, după ce omul Renașterii s-a despărțit de rest în eu și non-eu; iar acum egolatria, in nuce atunci, a coborât, în mare parte, de la creier și inimă, deci de la cele două călăuze, la dezordine și impuritate la antipoezie, "mlaștina" prevestită de Eminescu. Totul are loc cu perfectă logică internă a înlănțuirii fenomenelor în evoluția spiritualității și culturii universale. Astfel, nu este simplu hazard că acum are loc invazia predominantă a unei versificări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
a intra în școală. Oare unde mergeam? Ajungând în domul imens, lumina era ceva mai generoasă și îmi permitea să îmi dau seama că nu eram singuri acolo. Mai erau câțiva oameni, asemeni celui care ne însoțea. Totuși, aceștia, spre deosebire de călăuza noastră, nu aveau rombul argintiu pe încălțările lor, iar hainele le erau mai sărace decât ale lui. Îi salută pe ei cum ne-a salutat și pe noi, dând din cap. Fără a ne opri pentru vreun control sau vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
lin. După câteva minute, am dat de un alt dom, în care mai erau câțiva oameni care nu ne-au oprit. Altă gardă. Acesta era mai modest decât cel din care veneam, dar rămânea, pentru mine, tot impresionant. De acolo, călăuza noastră a ales o ușă laterală făcută din lemn închis la culoare. În spatele ei, alt culoar, altă coborâre. L-am urmat pe acesta și am ajuns în scurt timp într-o fundătură. Peretele din beton se termină abrupt. Nici o ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
scăpând astfel de un revoluționar... Puse o mâna pe peretele din dreapta sa și spuse: Averir! Ghorapi nazo'ral! O ușă din același lemn închis la culoare apăruse în fața noastră de parcă ar fi fost tot timpul acolo. Stupefiat, mi-am urmat călăuza și noul meu prieten prin ușă, care se deschise câteva secunde mai târziu. Dăduserăm într-o sală luminată de surse pe care nu le vedeam, în interiorul căreia lumina și întunericul se îmbinau în niște colțuri ce erau ascunse privirii. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Pe câteva erau însemnate cuvinte și mâzgălituri cu o formă elegantă. Un scris cursiv și lizibil. Într-adevăr a sosit, spuse cineva. Poți pleca. Îi vei conduce înapoi în colegiu după ce termin eu cu ei. Prea bine, se auzi vocea călăuzei noastre care se întoarse și plecă, închizând ușa în urma lui fără să salute într-un mod mai oficial. Vladimir se așeză pe un fotoliu din apropiere și părea foarte captivat de unul dintre tablourile de lângă el. Nu mai era nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în spatele meu. Se întoarse, făcu o reverență și își continuă drumul. Nici nu am realizat că ușa apăruse din senin în momentul în care m-am apropiat de peretele gri. Aceasta se deschise de la sine și pășii afară, unde aștepta călăuza noastră rezemată de un perete. Ce ceață oarbă? Ce să caut eu în acoperișul lumii? Or fi același gen de baliverne pe care le-a îndrugat la sfârșitul întâlnirii noastre! Omul trăia într-o lume ciudată și imposibil de înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
subsolul colegiului. Știam însă că undeva în străfundurile pământului, un tată își jelea singurul fiu, scufundându-se încet, încet în abisurile nebuniei, înconjurat fiind de aburii beției. Mi-era milă de el. E teribil să-ți pierzi singurul fiu, zise călăuza noastră în momentul despărțirii noastre. Nu-l judeca prea aspru. În trecut a fost un om de treabă. Altfel, n-ar fi făcut parte din Anturajul Împărătesc. Încă un lucru, Corvium! Primele trupe ale Ministerului vor fi aici până mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
jos și am început să-mi croiesc drum printre rândurile de elevi. Pentru mine era greu, căci eram mai înalt decât majoritatea elevilor și nu îmi era la îndemână să mă strecor printre acei oameni la fel de ușor cum o făcea călăuza mea. Cu greu ajunsesem la gangul care făcea legătura dintre curtea interioară și grădinile liceului. Acesta era mai liber, căci, în încercarea de a intra în școală, toți s-au îngrămădit la intrare și nici unul nu a așteptat liniștit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Guvernul a pus mâna pe proiect imediat și de atunci tot încearcă să facă la fel, dar fără prea mult succes. Elevii noștri erau mai buni decât specialiștii lor de doi bani! Acum, în grădină, am putut vedea clar silueta călăuzei. Era un elev, căci părea a avea cel mult doisprezece ani, și era destul de scund pentru câți ani îi dădeam eu. Avea cel mult un metru și jumătate. Deși era mic, se mișca rapid, căci îmi era cu neputință să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Ordinea și curățenia erau un mod de viață pentru acest om. Costumul era călcat și foarte curat. Cu ochii mei n-am văzut nici o cută și nici o pată, oricât de mică. În spatele său stăteau trei ofițeri, dintre care unul era călăuza mea din noaptea precedentă. Era bine de presupus că și ceilalți doi aveau Rombul Argintiu undeva în garderoba lor. Ana, care stătea într-un colț, părând ușor speriată de musafiri, a fost ultima pe care am văzut-o. În clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cu același dispreț făcând semn spre cei din spatele lui. Da. Băieți, țineți armele alea la ochi! Ăștia fac parte din Rombul Elitelor! Puștile s-au ridicat la nivelul ochilor, fiind gata să tragă în cazul cel mai nefericit. În spatele Ministrului, călăuza mea a zâmbit timid. De ce ai venit, Allston? l-am întrebat simplu. A părut mirat că-i știu numele. Am încercat să-i sondez mintea, dar m-am lovit nu de o prăpastie, ci de un munte ce îi proteja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de agresiune să-i ciuruiască pe cei trei. Surprize, surprize! Erau doi demnitari îmbrăcați într-un bleu oficial și un al treilea, care stătea între cei doi, mândru, ca toți cei care aparțin Ministerului, înalt și "decorat" cu rombul argintiu. Călăuza! De cum am intrat în sală, unul din cei doi, cel mai apropiat de mine, întrebă cu speranță în glas: Cel ce aduce ploaia? Mă oprii când ajunsei lângă Perir și mă uitai contrariat la el. Oare o luase razna? Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
prizonieri de război! Obișnuiți-vă cu gândul înainte de a vă împăca cu el! Acum, dumneavoastră, domnilor, vă rog să vă lăsați conduși în carcerele voastre. Am lucruri mai bune de făcut decât să pierd vremea cu trei marionete. Ce? țipă călăuza mea. Noi nu suntem prizonieri de război! Suntem reprezentanți! Stai să vezi când nu vom raporta ce dezastru politic și militar vei avea pe cap, băiete! "Băiete!"... câtă ignoranță și mândrie prost aleasă! Lipsa de experiență în astfel de situații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
îngrașă pământul din fața colegiului cu sânge. Și dacă tot trebuie tras un foc pentru problema voastră militară... Am întins mâna spre pistolul luat de Perir de la unul din ei, i-am strâns liniștit tocul și l-am pus la fruntea călăuzei mele. Disperarea trio-ului aproape că se putea mirosi, iar mirarea se citea clar pe fața celorlalți. ... atunci să fie tras acum și vom vedea cât de băiat sunt! NU! săriră ceilalți doi. Ba cred că da... vă ridicați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
un zâmbet sau un ton al vocii nepotrivit... câte depindeau de prestația mea! Nu câte... ci câți! Nu cred că ne-am prezentat. Eu sunt Corvium! Se uita uimit și un pic speriat la mine, dar își reveni. Altanovici Helur, călăuza ta credincioasă, zise el cu o voce tremurândă. Încântat! Nu pot decât să spun același lucru. Din depărtare se auzi motorul unui elicopter cu trei pale care se apropia vertiginos de clădire. Amândoi am încremenit! Din ce în ce mai aproape! Mi-l imaginam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Care ramificație? Care scurtătură? Când poartă îngustă duce spre glorie și faima, si cand spre eșec? Când calea, îngustă că un tăiș de cuțit, nu se dovedește a fi doar un drum înfundat? Sigur, crezi și speri că ai o Călăuza - crezi în acea Călăuza! - dar dacă ea se dovedeste doar o amăgire creată de Dușman? Fâșia de nisip lucește că o lamă de iatagan, mărginita de surful oceanului. Dacă ar fi zi, complexul s-ar vedea mai bine: clădiri albe
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
Când poartă îngustă duce spre glorie și faima, si cand spre eșec? Când calea, îngustă că un tăiș de cuțit, nu se dovedește a fi doar un drum înfundat? Sigur, crezi și speri că ai o Călăuza - crezi în acea Călăuza! - dar dacă ea se dovedeste doar o amăgire creată de Dușman? Fâșia de nisip lucește că o lamă de iatagan, mărginita de surful oceanului. Dacă ar fi zi, complexul s-ar vedea mai bine: clădiri albe, înconjurate de verdeață și
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
sau francez.Rușii au schimat stilul de la filmul de război la filmul domestic.Au trecut de la „Toată lumea cântă,râde și dansează” la ”Moscova nu crede în lacrimi”,”Gară pentru doi”,”O dramă la vânătoare”,”Fata fără zestre”,”Șatra”, ”Andrei Rubliov”,”Călăuza”. Filmul indian a continuat tradiția musical urilor din pelicula „Vagabondul” lui Raj Kapoor. Anul 1990 a permis intrarea masivă a filmelor comerciale americane gen thriller și horror. Basmul i-a cucerit pe toți:”Harry Potter” și „Stăpânul inelelor”. De la filmul
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
de furia valurilor, iar ultima dată statuia ei a fost binecuvântată de arhiepiscopul de Genova în luna octombrie a anului 2006. Fecioara Maria îmi amintește de cântecul medieval ”Ave, stella maris!” al marinarilor, îndreptat tot către ea, stea a mării, călăuză și protectoare a tuturor celor ce călătoresc pe ape. Ii cer și eu protecția ei maternă pentru drumul meu de pelerinaj și-mi continui drumul, uitând de tentațiile unei băi în mare. Trebuie să menționez faptul că de la această ultimă
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
năzuim spre-un paradis posibil pentru fiecare; ce mare este-această mare a dragostei de dor și vis! Plecați de multișor la drum, cuprinși de aprinse idealuri, o lume se întreabă cum din valuri răsărim pe maluri... Ne-ajută sfinte călăuze pe marea, rareori albastră; noi, numai cântece pe buze, renaștem din cenușa noastră. În taina dintre nopți și zile, dintre tăcere și cuvânt, iubirea este-al nostru-avânt și ochii tăi curați, copile. Lumini de pietre prețioase vibrează trupul mării drag
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]