1,852 matches
-
prezent Episcopia de Chișinău cuprinde 17 parohii (din care una este greco-catolică), 8 filiale, 20 000 de credincioși. Activitatea pastorală în parohii este asigurată de către cei 31 preoți, din care 13 sunt călugări. În parohiile din cadrul Diecezei activează 35 de călugărițe, care se ocupă de catehizare, educația copiilor și tinerilor, activități sociale. Stema episcopală a PS Anton Coșa are ca motto: "„Omnia in Christo"" (Totul în Cristos). A căutat un verset care să impulsioneze angajamentul său pentru unitatea Bisericii, unitatea între
Anton Coșa () [Corola-website/Science/308964_a_310293]
-
ei era să-i protejeze pe localnici de forțele necurate din adâncul peșterii care provocau regulat viituri în zonă. În forma actuală a fost reclădita în 1797 și refăcuta în 1993. Alături s-a construit după 1990 o mănăstire de călugărițe cu hramul Sfintei Cuvioase Paraschiva. La 1839 Lenk v. Trauenfels menționează în scrierile sale această peșteră cu superlative dar nu pătrunde în ea din cauza dificultăților întâlnite încă de la intrare. În 1954 un grup de speologi clujeni conduși de geologul Ernő
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
fratele său Hubert. Cam în aceeași perioadă, în 1433, van Eyck se căsătorește cu Margarethe, cu zece ani mai tânără decât el, părăsește curtea și se stabilește la Brugge. Au doi copii, un băiat și o fată, Lyevine, care devine călugăriță la mănăstirea Sf. Agneta din Maaseyck. Pictorul lucrează mai departe pentru Filip cel Bun și, probabil în 1436, pleacă într-o "misiune confidențială" la Praga. În această perioadă, însă, se dedică mai mult artei. De la jumătatea anilor treizeci, când pictează
Jan van Eyck () [Corola-website/Science/310465_a_311794]
-
Capela Sfânta Ecaterina (în , în ) a fost un lăcaș catolic din Brașov, menționat prima dată în 1388 și demolat în 1559, plasat în imediata vecinătate a Bisericii Negre. Capela făcea parte dintr-o mănăstire de călugărițe premonstratense, mai apoi cisterciene. Deși prima mențiune sigură a construcției datează din 26 iulie 1388, când se afla sub ascultarea rectorului Ioan și aparținea de ordinul cistercian, Paul Binder și alți cercetători sunt de părere că există o identitate între
Capela Sfânta Ecaterina din Brașov () [Corola-website/Science/310430_a_311759]
-
prima mențiune sigură a construcției datează din 26 iulie 1388, când se afla sub ascultarea rectorului Ioan și aparținea de ordinul cistercian, Paul Binder și alți cercetători sunt de părere că există o identitate între aceasta și mănăstirea premonstratensă de călugărițe, menționată în 1235 în „Catalogus Ninivensis”. Lăcașul a fost distrus în timpul invaziei tătare din 1241, iar mai apoi refăcut. Paul Binder este de părere, în continuare, că mănăstirea a fost preluată de către ordinul cistercian în intervalul 1280 - 1290. Totuși, alți
Capela Sfânta Ecaterina din Brașov () [Corola-website/Science/310430_a_311759]
-
1202 și 1228. Această teorie a fost pusă sub semnul întrebării de Lidia Gross de la Institutul de Istorie „George Bariț” din Cluj, care a comparat informațiile oferite cu cele din bibliografia indicată. Paul Binder socotește că mănăstirea era așezământul unor călugărițe beghine: "„Patroana beghinelor, de sub oblăduirea ordinului premonstratens, era de obicei «fecioara și martira Sf. Ecaterina» (Catherina Virgo et Martyr). După declinul premonstratenșilor, conducerea curții beghinelor a fost preluată în toată Europa de cisterciți. În acele cazuri însă în care hramul
Capela Sfânta Ecaterina din Brașov () [Corola-website/Science/310430_a_311759]
-
nr. 2). Lăcașele de cult situate în apropiere erau Biserica Sf. Maria, reconstruită în stil gotic târziu între 1383 și 1477, capelele Corporis Christi, capela Sf. Laurențiu și a Tuturor Sfinților, conventul dominican Sf. Petru și Pavel, și mănăstirea de călugărițe clarise, grupată în jurul bisericii Sf. Ioan. Arhitectura capelei a fost stabilită în urma săpăturilor arheologice din 1976, precum și a altora, de dată mai recentă (2003-2004). Construcția realizată din piatră nefasonată legată cu mortark are un plan dreptunghiular (lățime: 7,5 m
Capela Sfânta Ecaterina din Brașov () [Corola-website/Science/310430_a_311759]
-
ape, fără turn. Accesul se făcea dinspre vest, iar frontonul prezenta o rozasă similară celei de la Cârța. La data primei menționări documentare (26 iulie 1388), capela era condusă de fratele Ioan din ordinul cistercienilor. Din 1406 datează o scrisoare a călugărițelor din convent către Papa de la Roma, prin care i se cerea dreptatea într-o chestiune litiginoasă. Ulterior anului 1474, când abația cisterciană de la Cârța este desființată, capela Sf. Ecaterina trece sub administrația prepoziturii de Sibiu. Trei ani mai târziu, în
Capela Sfânta Ecaterina din Brașov () [Corola-website/Science/310430_a_311759]
-
magistratului sibian că de mai bine de zece ani se află în această poziție. Ultima mențiune a lui Pater Paulus ca administrator al mănăstirii datează din 1539. Reforma ajunge la Brașov în 1541 prin Johannes Honterus, iar în urma acesteia mănăstirea „călugărițelor gri” este desființată. Bunurile ei sunt secularizate în folosul noii religii, iar capela este transformată în școală, „școala mică”. În 1559 capela și construcțiile anexe sunt dărâmate, peste fundațiile ei fiind construite școala elementară și internatul studenților. Astfel, zidul de
Capela Sfânta Ecaterina din Brașov () [Corola-website/Science/310430_a_311759]
-
pentru persoanele netransportabile din cauza vârstei înaintate, a unor infirmități sau a unor boli grave. De asemenea s-a stabilit modul de tratare a căsătoriilor mixte, a persoanelor din Austria, Alsacia-Lorena, Cehoslovacia, Polonia și Iugoslavia precum și a apatrizilor, a preoților și călugărițelor, a specialiștilor sau muncitorilor calificați germani din întreprinderile industriale indispensabili pentru producție.. După instalarea guvernului Petru Groza la 6 martie 1945, Ministerul Afacerilor Străine a fost preluat de Gheorghe Tătărăscu. Deși a fost rugat de acesta să rămână în post
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
Maica Domnului de Vărzărești, datată la 4 mai 1904 și Icoana Domnului Prodromița, o pictură de excepție lucrată la muntele Athos, inscripționată în limba română. la Mănăstire, în prezent, își săvîrșesc serviciul 4 slujitori (tre preoți și un ierodiacon), 40 călugărițe și surori la ascultre. Istoria Mănăstirii e strîns legată de istoria regiunii Nisporeni, cunoscînd etape de înflorire și de decădere (de exemplu în timpul dominației sovietice a fost închisă și transformată în depozit). În apropiere de mănăstire este amenajat Cimitirul de
Vărzărești, Nisporeni () [Corola-website/Science/305191_a_306520]
-
fost reconstruită. O ploaie torențială a inundat în anul 1991 grădinița de copii și câteva case, a deteriorat ogoarele din văi. La începutul mileniului III, în localul unei foste tabere de odihnă a elevilor a fost deschisă o mânăstire pentru călugărițe.
Otac, Rezina () [Corola-website/Science/305238_a_306567]
-
La 1900, puțini francezi se considerau sau se comportau ca niște practicanți catolici. Învățământul a fost laicizat. În urma afacerii Dreyfus, a fost pornită o nouă ofensivă anticlericală după o perioada liniștită. S-a pus problema ordinelor călugărești și congregațiilor de călugărițe, iar pe baza legii din 1901, trebuiau să-și depună cererile pentru a fi recunoscute și a reintră în legalitate. În 1902 s-au organizat noi alegeri, câștigate de o coaliție electorală de stânga condusă de Emile Combes care avea
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
condusă de Emile Combes care avea o viziune și mai anticlericală. Acesta nu s-a mai ținut de promisiunile predecesorului, iar cererile călugărilor erau respinse. Ordinele călugărești și congregațiile nu mai puteau funcțina legal în Franța și mulți călugări și călugărițe au emigrat. S-a constituit o comisie parlamentară care trebuia să elaboreze o lege privind separarea bisericilor de stat. Aristide Briand a inițiat legea care a fost votată în decembrie 1905 care propunea separarea bisericilor. S-a renunțat la Concordat
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]
-
Denumirea Socola ar proveni de la cuvântul slav "socol" care înseamnă "șoim". La mijlocul secolului al XVI-lea, după tradiția locală și unele documente vechi, domnitorul moldovean Alexandru Lăpușneanu (1552-1561, 1564-1568) a întemeiat o mănăstire de maici pe locul unui schit de călugărițe, ce ar fi existat cu mult înainte, în codrul din marginea sudică a orașului Iași Cel mai vechi document în care se vorbește de această mănăstire este un hrisov din 12 aprilie 1583 al domnitorului Petru Șchiopul. Acolo stau scrise
Socola, Iași () [Corola-website/Science/306055_a_307384]
-
Acolo stau scrise următoarele: ""Din mila lui Dumnezeu noi Io Petru Voievod, Domn al Țării Moldovei, facem cunoscut cu această carte a noastră tuturor celor ce o vor vedea ... că au venit înaintea noastră și înaintea tuturor boierilor noștri moldoveni ... călugărițele de la ... Sfânta mănăstire care se numește Socola, unde este hramul Schimbării la față a Domnului ... și ni s-au plâns cu mare jăluire ... că privilegiul de danie ce l-au avut de la Alexandru Voievod (Lăpușneanu) pe două sate, Iezerenii ... și
Socola, Iași () [Corola-website/Science/306055_a_307384]
-
Alexandru C. Moruzi a dat la 1 septembrie 1803 un hrisov prin care s-a stabilit așezarea în chiliile Mănăstirii Socola a "Școalei de învățătură pentru feciorii de preoți și diaconi, unde să se paradosească bogoslovia și tălmăcirea sfintelor scripturi". Călugărițele de la Mănăstirea Socola, în frunte cu stareța Elisabeta schimonahia, sora mitropolitului, au fost mutate la Mănăstirea Agapia (până atunci mănăstire de călugări), iar de acolo au fost aduși aici starețul Sofronie, împreună cu câțiva călugări. Această instituție a dobândit o importanță
Socola, Iași () [Corola-website/Science/306055_a_307384]
-
de aceasta vechilor monarhiști au fost deosebit de controversate. Aproximativ de clerici au fost uciși și biserici și mănăstiri au fost atacate. Aproximativ 13 episcopi, 4184 de preoți de dioceză, 2365 de bărbați catolici (dintre care 114 iezuiți) și 283 de călugărițe au fost uciși. Relatări neverificate afirmă că unii catolici au fost obligați să înghită mărgele din rozariu și/sau aruncați în mine, ca și preoți obligați să-și sape propriile morminte înainte de a fi îngropați de vii. Papa Ioan Paul
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
Henrietta Chotek, bolnavă și complet lipsită de mijloace, a mai trăit din mila locuitorilor din sat. Astfel, la 13 februarie 1946, s-a stins din viață contesa trandafirilor în vârstă de 83 ani, fiind îngrijită pe patul de moarte de călugărițele din vecinătate. Maria Henrietta a fost îngropată în mausoleul construit în 1895 de tatăl ei, Rudolf Chotek, un monument de arhitectură neo-renascentistă situat în cimitirul de lângă biserica din satul Dolná Krupá, mausoleu cruțat de război. Toate bunurile familiei Chotek au
Maria Henrieta Chotek () [Corola-website/Science/304888_a_306217]
-
de bătrâni de la Ciacova, Azilul de noapte pentru persoane fără adăpost din Timișoara, cantine sociale pentru copii, staționar de zi pentru copii cu handicap. Alături de asociațiile "Caritas", în activități sociale, dar și educative sau pedagogice, sunt prezente 11 ordine de călugărițe (cele mai cunoscute sunt Surorile Notre Dame și Franciscane) și patru de călugări. De remarcat că implicarea socială și caritativă diecezană nu ține cont de etnie sau de religie, proiectele derulate fiind deschise tuturor celor aflați în nevoie. Pe lângă audiențele
Martin Roos () [Corola-website/Science/304897_a_306226]
-
lor o pierdere de timp. S-a născut la Constantinopol, unde își petrece tinerețea. Era cel mai mare dintre frații săi, Macarie și Theodosie, și surorile sale, Epiharis și Theodota. Mama și surorile lui Grigore Palamas au devenit și ele călugărițe. Între 1318 și 1326 se află la Mânăstirea Vatoped, în Muntele Athos, unde a viețuit sub îndrumarea duhovnicească a părintelui Nicodim de la Vatoped. După moartea Părintelui Nicodim, Părintele Grigore Palamas a stat opt ani sub îndrumarea duhovnicească a Părintelui Nichifor
Grigore Palamas () [Corola-website/Science/305551_a_306880]
-
(n. ca.1098, d. 1179 în Mănăstirea Rupertsberg lângă Bingen, Germania) a fost o călugăriță benedictină, stareță din 1136, fiind una dintre cele mai importante reprezentante a misticismului german (lat. mysticus: de nedescris, căutare de adevăr, tainic;) din evul mediu care s-a ocupat de discipline diferite ca: religie, medicină, biologie și muzică.Cu toate că a
Hildegard von Bingen () [Corola-website/Science/305749_a_307078]
-
caută sprijinul lui Bernard din Clairvaux (predicator cistercin renumit), care însă se arată într-o scrisoare (?) cu privire la viziunile lui Hildegard.Cu toate acestea, în anul 1141, Hildegard cu colaborarea "prepostului" Volmar von Disibodenberg "(lat.: praepositus respectiv propositus = superior)" și a călugăriței Richardis von Stade, așterne pe hârtie în limba latină viziunile ei "teologice" și "antropologice". Neavând cunoștințe de limbă latină, Hildegard lasă acestea să fie scrie de alții, iar la urmă de secretarul ei Wibert von GemblouxOpera ei de bază este
Hildegard von Bingen () [Corola-website/Science/305749_a_307078]
-
bogată.Această bunăstare a mănăstirii dă ocazia unor noi conflicte, Hildegard fiind criticată că mănăstirea ar duce o viață de lux.Hildegard critică vehement "Ordinul cerșetorilor" (cei ce renunță la toate bunurile materiale), mișcare devenită tot mai populară.Deoarece numărul călugărițelor mănăstirii crește continu, Hildegard obține în 1165 mănăstirea augustină în Eibingen și întemeiază acolo încă o mănăstire-filială unde pot vor fi acceptați toți cetățenii care doresc să intre în mănăstire.Distrugerea mănăstirii Rupertsberg a avut loc în 1632 în timpul Războiului
Hildegard von Bingen () [Corola-website/Science/305749_a_307078]
-
pe unul dintre versanții dealului Cernegura (852 m altitudine). Fauna marină fosilă găsită aici este foarte bogată, acoperind toate nișele ecologice disponibile - de la apele de litoral până la cele mai adânci zone propice vieții. "Mănăstirea Daniil Sihastrul Tărcuța" - Este mănăstire de călugărițe. Complexul construit din lemn este înființat în anul 2000, fiind situat la aproximativ 25 km de comuna Tarcău pe valea Tărcuței (afluent de stânga al râului Tarcău). Are hramurile Sf. Daniil Sihastrul și Acoperământul Maicii Domnului. Accesul se face pe
Munții Tarcău () [Corola-website/Science/306305_a_307634]