2,024 matches
-
mea? Procurarea de și mai multe droguri. Ca atare, am continuat să mă fac praf și să picotesc în timpul interviurilor din barurile hotelurilor. Leșinam în avioane, zăcând lungit și fără cunoștință la clasa întâi înainte de a fi împins într-un cărucior cu rotile prin aeroporturi, cu un angajat al companiei aeriene în dreapta mea pentru a mă împiedica să cad în bot. „Indigestie“, a declarat presei Paul Bogaards, acum șeful departamentului de publicitate de la Knopf. „S-a intoxicat cu...hm, știți, mâncare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
perechi privind în sus, apoi femeia își coborî privirea asupra bărbatului care îi întinse o floare și inimile lor începură să bată puternic în timp ce fulgii de cenușă se așterneau pe primul lor sărut și asupra altui cuplu care împingea un cărucior spre Piață, apoi cenușa se vălătuci deasupra unei curți și se abătu asupra stucaturii trandafirii a primei - și singurei - case pe care o cumpăraseră pentru familia lor, pe o stradă numită Valley Vista, apoi cenușa se rostogoli pe coridor, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
lor - a renunțat la nelipsiții săi pantaloni scurți, pe care nu i-a mai schimbat de la Lisabona, și și-a pus costum nou și cravată. Nu a venit singur, și-a adus la banchet și „familionul” - soția și copilașul în cărucior. Micul Sauter - baby - devine, firește, obiectul adorației spontane a întregii caravane scriitoricești, în special o țintă pentru efuziunea doamnelor. VASILE GÂRNEȚ: Boris Buracinschi este ghidul nostru prin oraș. O mică dispută - unde să mergem? Nae Prelipceanu alege marea și pleacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
grădina cu kioscuri și tainiți unde împărăția își ține haremul de fete "ghedlicâz". Straie subțiri albe, comănace bătute cu mărgăritar, pantofi de cordovan roș, buze roșii, dinți frumoși, ochi negri. Elias Diavolul " Oile de Angora cu coada lată pusă pe cărucior" oglu mărgele și hormuzuri (Ormuz India) turà = pecetea împărătească Generalisimul stă pe covor având alături iatagan, scut, buzdugan, arc și săgeți, semnele puterii "Girafe cu gâtul până în cer." Ghiozel, ghiuzel = bun bun "Toate cele depe pământ vor trece Numai fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mari, cu vornicel de toți, cu toate neamurile mai apropiate doar am fost nici mai mulți nici mai puțini de 20. Și când intram la masă se auzea: "Să iasă nunta în picioare la masă!". La nuntă am băgat și căruciorul școalei în patrat. Și mireasa, de la văcsuitoru 3 la meditația clasei a V-a am dus-o în căruță. Și scripcari am avut toată școala și strigături din gură, cari de care mai diocheate. Și nu știu câți din nunta aceea voioasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
îmi iau caietul și ies la marginea satului lângă strada principală unde găsesc o bancă, la soare. Este locul cel mai indicat unde pot scrie în voie. De pe banca de alături tocmai au plecat niște localnici și un bătrân în cărucior ajutat de o femeie din America Latină; cel puțin, așa mi s-a părut privindu-i fizionomia. Privesc soarele ce dă să apună. Cât este de frumos, galben-aprins, cu raze blânde ce scaldă dealurile și munții din jur. Mă gândesc că
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
lua; aici, este ultima noastră zi, trebuie să fug să prind trenul de amiază; poate ne vom mai vedea. Fratele mai mare mă scoase din uluiala acestei „lumi răsturnate” care-mi paralizase orice inițiativă: Stai aici eu mă duc după căruciorul lui Aurel. Peste puțin timp veni cu landoul fratelui mai mic, care nu împlinise încă un an, și am început să îndesăm în el jucăriile râvnite. Mă țineam la plecare și eu de el, târând în mână un Moș Crăciun
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
spună o poveste. Și dacă schimba vreo frază sau omitea ceva, Irina o corecta, până când, obosită, adormea. Eu Îi citeam din Dumbrava minunată a lui Sadoveanu. Lătratul câinelui Patrocle i s-a părut deosebit. Când am ieșit la plimbare, În căruciorul sport, pe străzile de pe Dealul Copoului, fiecare lătrat de câine era al lui Patrocle. În aceste condiții, pe la șase anișori Într-o duminică am venit de la facultate cu un cățel Dalmațian de 5 săptămâni. Era cel mai frumos cățel. Sub
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
de alți doi indivizi, care se făcură nevăzuți. Asasinul încercă și el să fugă, dar fu prins. Dr. Costinescu și cei dimprejur ridicară pe Duca, prăbușit cu fața pe pământ. Era mort de la primul glonț intrat în ceafă. Pe un cărucior de bagaje fu dus în biroul șefului de gară și se telefonă în toate părțile. Atunci numai, dr. Costi nescu observă că piciorul îi era plin de sânge și îl durea. După un ușor pansament la infirmeria gării, se pregătea
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
legat de un copac. L-au lăsat acolo, la Stâlpul Infamiei. O față palidă ca mecanicul nici nu merita un alt tratament. Unul care se îmbăta de trei ori în decursul aceleiași zile. Seara îl descărcau copiii la poartă din căruciorul cu butelii, iar el cânta: „Du-mă acasă, măi, tramvai!“. Stătea prin parc și se milogea de trecători să-i cumpere de la farmacie frecție Diana, că e bătrân și-l dor picioarele la o deplasare așa de lungă. Ca să-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și lor numele: Bengioaica, Iubuleasa, tanti Petre, Marilena, doamna Rodica, Aninăreasa. Mâr are șaizeci și de ani. Se laudă acum ce muncă de răspundere a avut el la fabrică. Nu-l ascultă nimeni. Mâr a lucrat și el într-un cărucior, o mașinuță cu care căra marfa. O căra cu grijă. Se plimba prin hale de colo-colo. „Om ca mine nu crez să mai văz io vreodată“, îl mai auzim cum spune. La o poartă, doi pensionari. Nu mănâncă decât ceapă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
-i atât de tâmpit în România să muncească neplătit? Deci omul trebuie dus la balamuc. Totuși, locatarii n-au chemat doctorul și au îndurat încă vreo doi ani umilința, până ce pensionarul Popa a murit. I-a căzut în cap un cărucior de copil, aruncat de la zece. „Mie mi-a căzut în cap o oală cu supă, și uite că n-am nimic. Dar de la patru“, a zis cu multă înțelegere inginerul Vrabie. De la zece e altceva. Unii cam exagerează cu cărucioarele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
odios cap de terorist arab. „Păi, ce mare lucru, dom’le - a zis făcând-o pe specialistul în treburile Serviciilor Secrete domnul Ceapă -, ce mare scofală deghizarea? Îl crezi pe unul om ca și tine, îl vezi la piață cu căruciorul și seara, ca toată lumea, la o bere, iar când colo el e colonel deghizat în om al muncii de la bloc“. Locatarii au dat din capetele lor cu mutre de turnători, spioni, teroriști și sabotori și, brusc, și-au dat seama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
fost: a pățit un necaz, nu i-a mai mers capul și, cu toate că nu era sigur c-a murit, pentru scris era ca și mort. Zilele trecute l-am întâlnit pe una dintre străzile unui cartier mărginaș cărând cu un cărucior niște varză. Soția, și ea, târa două sacoșe pline cu legume, dar râdeau și conversau ca un bărbat și o femeie care se înțelegeau în căsnicie și se întorceau acasă mulțumiți de la cumpărături. Unii oameni nu se schimbă deloc. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ca mine, care îi tulbură existența exact când se simțea mai bine - lupți, te zbați, te oftici, ești ros de invidie, vrei să ajungi undeva, dar dacă te întreb unde vrei să ajungi, nu știi.“ Cei doi și-au luat căruciorul și sacoșele și m-au lăsat în mijlocul drumului, muncit pentru tot restul vieții de următoarea întrebare: de ce oamenii găsesc că e normal ca un gropar să vrea să ajungă poet și anormal ca un poet să vrea să ajungă gropar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Bețivul a dispărut, unii îl zăresc făcând semne pacifiste printre tramvaie și camioane, dar dacă e același bețiv sau altul e greu de spus. „Uite pe cine-l apără Dumnezeu - exclamă cu ciudă o gospodină, care trage după ea un cărucior -, dar dacă eu mă bag printre mașini, ies schiloadă.“ Când s-a strâns oare atâta popor? Unii s-au bulucit în stradă și toată circulația e dată peste cap. Și e normal să fie așa, când până și polițistul din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
florilor și a roadelor... Zâmbetul atât de natural și limpede al părintelui Mihai Rotaru; pacea și lumina din ochii părintelui Anton Demeter, deși temnița l-a marcat profund lăsându-l, datorită unei lovitori în coloană, toată viața paralizat și în cărucior; glasul îngeresc al părintelui Gheorghe Dumitraș, supranumit „privighetoarea închisorilor”; vioiciunea, inteligența sclipitoare și glumele părintelui Petru Albert; veselia de copil a părintelui Petru Mârț, dându-și sufletul în confesional; lacrimile de îndrăgostit față de Maica Domnului ale părintelui Gheorghe Patrașcu atunci când
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
uitat niciodată că sunt preot și trebuie să-mi onorez cum se cuvine taina preoției cu care m-a învrednicit Cristos, pe mine nevrednicul său rob. De aceea zilnic am fost la dispoziția credincioșilor în biserică, folosindu-mă de un cărucior special pentru handicapați locomotori. Una dintre dorințele mele cele mai mari, mai cu seamă în anii de după revoluția din decembrie, a fost aceea de a ajunge la Lourdes, în sudul Franței, unde se află cel mai renumit loc de pelerinaj
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
prin brutalitate. Dimensiunea și liniștea încremenită a acestor afișe publicitare reprezintă un program cotidian oferit ochiului. Afișele își defăimează produsul în intenția de a-l supraevalua. Liniștea încremenită și dimensiunea lor ți se încuibează în creier. Așteptând autobuzul, împingând un cărucior de copil, ducând o sacoșă cu cumpărături - zi de zi se coboară tot mai mult pragul atât de însemnat dincolo de care ceva ajunge să provoace altcuiva o suferință. La fel de insesizabil și liniștit ca și afișele, cunoașterea a ceea ce este brutalitatea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
practică termenul „mobilă-de-pământ“. Pragmatismul muncii sale transforma sicriele din casă în mobile care - o dată omul culcat în ele - erau apoi vârâte în pământ. Toate produsele sale de tâmplărie erau așezate de-a valma, după cum o îngăduia spațiul în atelier: un cărucior de copil pus lângă, peste, sub sau chiar într-un sicriu. Lemnul din atelier îmi arăta succesiunea tuturor haltelor pe drumul de la naștere la moarte. Perioada vieții se înfățișa ochilor mei sub formă de vrafuri de linguri de bucătărie, tocătoare
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cărucioarele, o țigancă frumoasă, dolofană, cam pe la 50 de ani, cerșește demn, "cu ziarul", după propriile spuse. De fapt, vinde contra un euro un ziar special editat pentru sans abris și speră să pescuiască moneda necesară pentru a împrumuta un cărucior din depozit. Facem conversație înainte și după ce recuperez căruciorul de cumpărături. Îmi spune că este din Timișoara, îi dau ceva mărunțiș pe care nu-l refuză. Mă întreabă de nenumărate ori de ce nu am mașină, uitându-se lung ba la
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ani, cerșește demn, "cu ziarul", după propriile spuse. De fapt, vinde contra un euro un ziar special editat pentru sans abris și speră să pescuiască moneda necesară pentru a împrumuta un cărucior din depozit. Facem conversație înainte și după ce recuperez căruciorul de cumpărături. Îmi spune că este din Timișoara, îi dau ceva mărunțiș pe care nu-l refuză. Mă întreabă de nenumărate ori de ce nu am mașină, uitându-se lung ba la mine, ba la bicicleta mea. Când îi spun că
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ne întreabă cu un accent cântat, delicios: "Sounteți roumani? Si mamica mia este roumanca de Bucarest". Tăcere, zâmbete politicoase din direcția mea și a conaționalei din Timișoara. Gentil, franco-românul întinde moneda de un euro scoasă din fanta de siguranță a căruciorului. Privim cum se îndepărtează legănat de bascheții Nike, discutând aprins cu blonda sa însoțitoare. Bănuiesc că istorii legate de mama sa roumanca. Țiganca spune în final: " Frumușel, frumușel, și nici prea negru. Românaș de-al nostru". Și oare nu avea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
iulie 2005 Citesc așezat pe o bancă în Parc des Bastions din Geneva. Două studente frumoase, dar îmbrăcate provocator, cu buricul la vedere și decolteu adânc, sunt urmărite de un handicapat locomotor și retardat mental sever, care se deplasează în cărucior. După felul în care se mișcă și se manifestă, pare a fi scăpat de undeva, de sub supraveghere. Își exprimă dorințele printr-un geamăt-urlet animalic. Cele două fete încep să urce aparent indiferente scările de la universitate. Paraliticul își ia avânt cu
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pai împletit; doamna Türbach și fetele Klein cărau și ele plase de sfoară cu mânere rotunde de lemn, adică țechere sau nețuri, dar uneori le mai atârnau de ghidonul bicicletelor Diamant; Pipoștante, profesoara de pian de la colț, abia târa un cărucior de fier în care vecinii îi puneau lemne, cartofi sau cărbuni și care zdroncănea pe pietrele de pe drum ca un tanc. Iar mătușile din Delani, Meziad și Pietroasa, unde mai mergeam în câte-o vacanță, nu-mi apăreau în fața ochilor
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]