2,455 matches
-
cunoscută în Asia meridională din vremuri îndepărtate. Se semnalează existența la Gujarat, în vestul Indiei, a unui monolit purtând o inscripție din epoca lui Alexandru cel Mare și care ar fi sunat astfel: "Buzele albastre, fața rătăcită, ochii înfundați, stomacul căzut, mădularele zgârcite și parcă învîrtoșate în foc, acestea sunt semnele marii boli care, stârnită prin blestem preoțesc, se năpustește asupra celor viteji și-i seceră"15. Relatările călătorilor europeni care, începînd cu debarcarea din 1498 a lui Vasco da Gama
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
său, la 13/25 iulie, arătând că "multe persoane, liniștite de rapoartele primite din Iași despre scăderea epidemiei, s-au grăbit să se întoarcă la casele lor, dar neluîndu-și precauțiunile necesare, și-au găsit moartea. De altfel, după ultimele ploi căzute, acest crud flagel s-a reanimat, printre victime numărîndu-se și Mouton, agentul consular locțiitor, căruia îi murise mai înainte soția , dragomanul Raimondi și alți slujitori"64. Totuși biciul necruțător al holerei, după ce s-a abătut atât de crunt asupra Moldovei
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
este cel mai murdar cartier, este totuși foarte insalubru. Boala se prezenta cu fenomenele tipice: diaree, vărsături, convulsii (acestea nu însă atât de frecvente ca în 1848), apăsare de piept, teamă, greutate, dureri și crampe de stomac, extremități reci, ochi căzuți, piele veștedă, sete mare (dar niciodată la începutul bolii), excremente holerice, voce holerică, retenția urinei (mai frecventă decât în 1848 și totdeauna în a doua jumătate a decursului bolii, de obicei cu sfârșit letal), sopor [transpirație], învinețire etc. Aproape toți
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
și răbdare să construiască o corabie, și nici să adune perechi de ființe să se armonizeze între ele. Doamne, te rog, ascultă măcar ruga aceasta pentru că nu știu să-Ți fi cerut vreodată mai mult. Rugă Lipește-mi, Doamne, aripa căzută Și înflorește-mi ruga cu flori de liliac. Când azi îmi simt speranța că-i pierdută, Mă prind de-un fir de ață din propriu-mi zodiac. Când voi pleca genunchii pentru rugă, Trimitemi din cer, Doamne, îngerul păzitor, să
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
oferindu-se, parcă, și el, atenției. Nu purta cămașă, ci un fel de bluză cu guler și nasturi, din lână subțire, gălbuie, muștar învechit. Deasupra, haină cenușie, cadrilată. Dinți puțini, pătați de tutun. Nasul striat de vinișoare roșii. Pielea obrazului căzută, palidă. Urechile mici, gâtul moale, mâinile firave. Degete subțiri și scurte, strâmbe, gălbui. Unghii roase, până la carne. Fruntea adâncită de chelie, dar puternică. Ochi negri, mari. Inteligenți, da, vii, negri, adânci, mobili, lucioși, pândind, înregistrând, cântărind, înțelegând. Nu clipeau, nu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
departe de trup, nu mai avea de ce se rezema. Desfăcu, dintr-odată, un pas mare, cât mai avea până la fereastră, prăbușindu-se, cu ambele mâini în față, să se prindă, la timp, de marginea de lemn. Răsuflă adânc, cu umerii căzuți și privirea în jos. Încercă, apoi, să-și îndrepte spatele. Mâna stângă se încleștă de pervaz, dreapta lunecă în dunga de lemn a ferestrei, până la umăr. Atinse, pipăind prelung, metalul rece. Strânse degetele în jurul zăvorului, să-l rotească. Nu izbuti
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
puțin, să și dormi. Cineva șoptise rar cuvintele, ca unei surori. Femeia era desculță ? De aceea n-o auzise intrând ? Venise de undeva de aproape, fusese prin preajmă ? Luneca acum spre ușă, fără zgomot, cu privirea sticloasă ? Ghemuită, cu umerii căzuți, leneșă, sfioasă. Ușa se închise, cândva, lent. Stăruia un parfum ciudat, un amestec de mirosuri. Deținuta mai privi, probabil, o vreme ușa, se întoarse. Își rezemă tâmpla de marginea ferestrei. Rămase nemișcată. Obrazul ei obosit părea plin de lumina zilei
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
imbecil decât ceilalți ? Apucă clanța ușii de la magazinul de pâine, ezită. Dă drumul clanței. Nu e pâine. Nici pâine ! Pe ce ne mai vindem sufletul, pe ce ? Traversează iar strada, a ajuns. Își îndreaptă, cu mâna strecurată sub bluză, breteaua căzută a furoului. Portarul n-o privește. Bătrânelul mustăcios și șperțar o cunoaște prea bine. Apasă pe buton, cheamă liftul. Becul se aprinde, se aude uruitul scripetelui ; lift vechi, încăpător, abia de urcă. Luni dimineață se urnesc toți greu, se vor
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
scârțâitul subțire și lung al balamalelor neunse. Nu exista decât un observator ? La patru birouri distanță, ridică și Manole capul, conectat la bizareria jocului de la fereastră. Figura lui e moale, obosită. Fruntea transpirată, obrajii supți, ochii somnolenți, buzele arse. Privirea căzută, fără putere. Este rândul lui s-o privească, de la depărtare. Fraternizare ? În lumina egală a unei zile, neiertătoare, ca atâtea altele, chipul fumuriu al Verei devine de fildeș, patinat, de-o transparentă delicatețe. Amărăciunea învechită și dezgustul și-au pierdut
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
modesta existență pe care o ducea, de tot soiul de greutăți. Nu lucra nicăieri, o ducea prost. Așa că el, impresionat, reuși să-i găsească la șantier un post. Când s-a dus, în sfârșit, să-i comunice vestea, femeia păru căzută din lună. Uitase cu totul ce-i spusese. Îl refuză, disprețuitoare. Amuzată de naivitatea lui. Ortansa nu mai are cum să intervină, să comenteze ; musafirul prevăzuse încurcătura prin care va reuși, aparent, să se salveze, așa că zâmbea, lăsa oracolul să
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de-un cot! Câine de pripas pari fără tămâioasă, Sandule! Sandu Șpriț zâmbește. Dragilor, după cum se poate observa, intemperiile Își fac de cap. Vijeliile sunt pe noi, iar aceste momente de caniculă vor fi urmate, inevitabil, de furtuni Îngrozitoare. Copaci căzuți, canale care refulează, geamuri sparte, tot tacâmul. Cod portocaliu. Plus că leul se duce pe copcă, udrea merge la bonjovi, Încă nu ne-am asigurat locuințele, iar amenzile, he, he, sunt și ele În creștere. Eu nu-mi asigur casa
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Cu mintea beată Eu plâng și cânt. {EminescuOpIV 26} VIAȚA MEA FU ZIUĂ Viața mea fu ziuă și ceru-mi un senin, Speranța, steaua de-aur mie-mi lucea în sân Până ce-ntr-al meu suflet deodat-ai apărut - O îngere căzut! Și două stele negre luciră-n negru foc Pe cerul vieței mele; - iar geniul-noroc Mă lasă-n lume singur, dispare în abis De nour și de vis. O rază din privire-ți viața mi-a-nnegrit, Din sânul meu speranța divină a
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Voi! Nu vedeți că în furtune vă blăstamă oceane? Prin a craterelor gure răsbunare strig vulcane, Lava de evi grămădită o reped adânc în cer, Prin a evului nori negri - de jeratic cruntă rugă Către zei - ca neamul vostru cel căzut, ei să-l distrugă - Moartea voastră: firea-ntreagă și popoarele o cer. Va veni. Stârniți din pace de-a prorocilor cântare, Din păduri eterne, hale verzi, vor curge mari popoare Și gândiri de predomnire vor purta pe fruntea lor; Constelații
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vicol al morții cei de veci... Tu ramură-nflorită... pe visul meu te pleci! {EminescuOpIV 431} {EminescuOpIV 432} Din lumea de mizerii și fără de-nțeles Cu ochii cei de ghiață ai morții m-am ales Și totu-mi pare veșted, căzut și uniform. Sunt însetat de somnul pământului s-adorm, Încât numai de nume îmi pare că exist... Tu doar răsai c-un zâmbet în visul meu cel trist! Cu ochii tăi de înger mă mângâi și mă minți, Căci ei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cea rece și pustie, Înfășurat de slava-mi - simțiam că nu trăiesc De cât numai în basmu și-n cântec bătrânesc, În mintea cea uitită a unor strănepoți, {EminescuOpIV 468} Ce spurii și nemernici, slăbiți și idioți, Făcea pe ciocoimea căzutului Fanar, Cu mintea cea vicleană, cu sufletul avar. M-am fost uitat din lume ca învechita veste Despre o vreme care de mult, de mult nu este. Ci amintirea-mi numa venia din când în când Ca sunetul de clopot
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
noroi. Cu excepția banului, omul a îngenuncheat toți zeii. Primul mare balcanic a fost Ulise. Multe speranțe zidiseră românii în fiul Anei și al lui Manole. Zeii au dispărut pentru că nu au reușit să-și reprofileze disperările. Omul este o ființă căzută. Dar din Paradis. Toți zeii s-au născut pentru a fi adorați. Dar nici unul nu a putut evita hula. Și corupția a coborât tot din Olimp. Primii meteoriți căzuți din Rai au fost Adam și Eva. Zeii sunt niște morți
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ratări geniale. Pigmeii au și civilizațiile mari. Somnul nu este distribuit echitabil. Unii dorm de câteva generații. Există și femei care nu pot fi curtate decât de bărbați în stare de ebrietate. Orice avangardă debutează ca o armată de îngeri căzuți. Și pasiunile intelectuale devorează timpul. Dar la modul sublim. Prima boală contractată de cel pe care l-ai salvat de la nenorocire este amnezia. Reușesc unii să se sincronizeze cu viteza timpului în care trăiesc. Nu și cu direcția lui. In
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
era înghețat bocnă, și au urcat spre Cetățuia. Lupta decisivă s-a dat pe coastele dinspre sud ale dealului Cetățuii, ajungând în cele din urmă la Valea Adâncă, unde ceata lui „Franțoz” a fost înfrântă... Sper să știi că cei căzuți, în rândul cărora se afla și „Franțoz” căpitanul, au fost arși. „Crucea lui Ferenț”, aflată peste apa pârâului Nicolina, la capătul „Podului Lung” - cum se numea în vremurile de demult strada Nicolinei de astăzi - marchează locul acela. Știam eu multe
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Victoria” reprezentată printr-un cavalerist cu lancea în mână conducând calul cu care face corp comun. Simți - privindu-l - puterea și dăruirea calului care răspunde voinței cavaleristului. Totul condus de “Zeița Victoriei”. Celălalt simbol este “Sacrificiul”,sugerat printr-un ostaș căzut, purtat în brațe de un înger care îl încoronează cu lauri. Pe soclu se află câteva basoreliefuri. Ieșeanul mă ascultă cu luare aminte și reflectează: Tot sunt buni la ceva prietenii... Se poate să fii mai limpede? - îl întreb eu
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
însă simt în inima un foc Când miai trimis iubirea am știu că nu e joc Și chiar dacă în apă ar fi să mă înec acum Ai da valurile la o parte și m-ai scoate în drum. Chiar și căzută să fiu sub munții cei înalți Ai coborâ în râpă sub soare să mă încalți Și veștejita să mă vezi, m-ai reînvia cu un sărut Când totul pe lume-i pustiu și tot ce-i frumos s-a pierdut
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
rău în a schimba hormoni cu cineva din altă țară, dacă nu te băga la zdup pentru trei dolari mototoliți ascunși în pasta de dinți sau în borcanul de zacusca. III Mă simt, de la spălat, gras și cu mușchii fleșcăiți, căzuți, și îmi vine să ies de sub duș să verific în oglindă dacă e așa cum percepe mâna cu care mă frec peste tot parcă evaluîndu-mi fiecare parte a corpului. Mi-e lene să șterg urmele de apă pe care le-aș
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
și-ți povestesc despre cum sânt în trenul de Sinaia în drum spre aventura ce putea să ne coste viața, de care mi-am adus aminte doar când m-am afundat în mormanele alea de zăpada, aceeași zăpadă, apă înghețată căzuta din cer, în care o să înotăm toți trei de data asta, imediat ce o să terminăm filmarea de pe Vârful Omu. Și dacă tot mi-am adus aminte de Vlad, Sorin, Brașov și Cătălin Geograful, mi-am adus aminte și de Valeria cea
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
rotunde care reflectau amurgul gros ca păcura, cu lifturi antediluviene glisând lent în cuști de sârmă plină de jeg și unsoare. Străzi cu case demolate, doar cu câte un zid rămas în picioare, ca o bucată de măsea cu plomba căzută, copaci de un verde nefiresc de spălăcit, de culoarea halucinației... Maidane cu chiuvete ruginite și carcase de răcitoare, fecale și sârme... Două, trei, zece pagini despre rătăcirile unui personaj prin astfel de locuri rele... Și depozite de cărămidă roșie, cu
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
fete. în aceasta din urmă n-aș fi intrat în ruptul capului, așa cum nu ți-ar trece prin cap să intri într-un WC pentru femei. Aruncam doar priviri timide, destul ca să văd păpușile, hidoase ca niște avortoni, îngrămădite, strâmbe, căzute unele-n brațele altora, pe rafturile vopsite de asemenea în stacojiu. Noi ne îndreptam spre tejgheaua de pe o latură a primei odăi, dincolo de care, pe rafturi, erau tot felul de obiecte jalnice (dar extrem de atrăgătoare pentru mine): pistoale cu apă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
propriile puteri. Bariere psihologice 238 sau materiale au stat în calea ridicării lor din derută și marasm economic. Multe dificultăți s-ar fi eliminat, poate, printr-un echivalent al planului Marshall de după al doilea război, printr-o mână întinsă celui căzut. Un plan similar nu s-a aplicat în cazul țărilor foste comuniste, aproape la fel de ruinate ca și Germania în 1945 după decenii de comunism. Poate că ele ar fi fost azi altfel decât sânt poate multe răni, între care și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]