5,189 matches
-
infanterie staționată la Maribor; numele ofițerilor și subofițerilor cu gradele lor, totul era notat, ca și numele camarazilor din dormitorul lui, calitatea hranei de la cantina militară, vătămătura de la genunchi, după un mărșăluit noaptea, carcera făcută pentru o mănușă pierdută, numele cafenelei unde a chefuit cînd se afla detașat la Požarevac. La prima vedere totul e banal, ca orice stagiu și orice detașare, numai că acel Požarevac sau cele șapte luni În cazarmă, din perspectiva realizatorilor Enciclopediei, reprezintă un eveniment unic: nicicînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ca de foale). Decora cu floricele tot felul de lăzi scorojite, porțelanul abajururilor, sticle de coniac, vaze din sticlă ordinară, borcanele de nescafé, caseta de lemn pentru țigări. Pe un sifon mai mare a Încondeiat pe fundalul acvamarin numele unor cafenele belgrădene, cu caligrafia lui de pe albumașele cu insule: Brioni, Boka, Pescărușul, Marinarul, Zori de zi, Cafeneaua sîrbă, Poarta Vidinului, Poarta Stambulului, Skadarlija, La trei pălării, La doi cerbi, Sub tei, La trei ciorchini, Šumatovac, Șapte zile, Marșul de pe Drina, Kalemegdan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
vaze din sticlă ordinară, borcanele de nescafé, caseta de lemn pentru țigări. Pe un sifon mai mare a Încondeiat pe fundalul acvamarin numele unor cafenele belgrădene, cu caligrafia lui de pe albumașele cu insule: Brioni, Boka, Pescărușul, Marinarul, Zori de zi, Cafeneaua sîrbă, Poarta Vidinului, Poarta Stambulului, Skadarlija, La trei pălării, La doi cerbi, Sub tei, La trei ciorchini, Šumatovac, Șapte zile, Marșul de pe Drina, Kalemegdan, Kolarac, Patria, Plugarul, Obrenovac, Oplenac, Orașul lui Dušan, La vărsare, Smederevo, Cornul de vînătoare, Semnul mirării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
memorie de elefant și o pedanterie cu nimic mai prejos decît purtările și sonoritatea glasului, Însă dacă cineva se pricepea la cărți ciudate, el era acela. În acea după-amiază, după ce a Închis prăvălia, tata a sugerat să ne Îndreptăm spre cafeneaua Els Quatre Gats de pe strada Montsió, unde Barceló și fîrtații lui țineau un cenaclu bibliofil despre poeți blestemați, limbi moarte și capodopere lăsate În seama moliilor. Els Quatre Gats se găsea la o azvîrlitură de băț de casă și era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Gats se găsea la o azvîrlitură de băț de casă și era unul din colțișoarele mele preferate din toată Barcelona. Acolo se cunoscuseră părinții mei În ’32, iar eu atribuiam parțial biletul meu de dus În viață farmecului acelei vechi cafenele. Balauri din piatră străjuiau fațada țintuită Într-o răspîntie de umbre, iar felinarele ei de gaz Înghețau timpul și amintirile. Înăuntru, oamenii se contopeau cu ecourile altor epoci. Contabili, visători și ucenici de geniu stăteau la masă cu mirajele unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
prefăcut că uitasem de această Întîmplare, Însă niciodată n-am mai luat În glumă poveștile despre inspectorul Fumero. După acel episod, ca să nu-l lăsăm singur, Îl luam pe Fermín Romero de Torres aproape În fiecare duminică să mîncăm În cafeneaua Novedades. Apoi urcam pe jos pînă la cinematograful Fémina, la colț dintre Diputación și Paseo de Gracia. Unul dintre plasatori era prieten cu tata și ne lăsa să ne strecurăm În stal pe ușa de ieșire În caz de incendii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
e pe stradă ca să-și îndeplinească cele trei obiective ale dimineții, și anume, să-și ia micul său dejun întârziat, să treacă pe strada unde locuiește soția medicului și să ducă scrisorile la destinație. Pe primul îl rezolvă în această cafenea, un pahar de cafea cu lapte, niște pâine prăjită cu unt, nu atât de moale și untoasă ca aceea de deunăzi, dar să nu ne mirăm, viața e chiar așa, unele se câștigă, altele se pierd, iar în ceea ce privește obiceiul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
decât o pungă de plastic doldora de cuvinte, mai ușor era să ia lumea în spinare. Soarta a vrut totuși ca, luând-o pe o stradă îngustă cu intenția de a scurta drumul, să-i iasă în cale o modestă cafenea ca pe vremuri, din acelea care deschid devreme pentru că proprietarul nu are altceva de făcut și unde clienții intră ca să se asigure că lucrurile, acolo, continuă să fie la locurile lor dintotdeauna, iar aroma prăjiturii de orez1 emană din eternitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
avea mâinile încătușate, nici pistoale îndreptate spre cap, de câte ori nu vin temerile să ne amărască viața și până la urmă nu aveau bază, nici motiv să existe. Se sculă, se bărbieri, se spălă ca de obicei și ieși cu gândul la cafeneaua unde în ajun luase micul dejun. În trecere cumpără ziarele, Credeam că azi nu mai veniți, spuse vânzătorul de la chioșc cu cordialitatea unui cunoscut, Lipsește unul, observă comisarul, N-a ieșit azi, iar firma de distribuție nu știe când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pe cap o amendă din acelea grele, Și de ce, Din cauza articolului, acela din care s-au făcut acele copii, Ah, bine, Iată punga dumneavoastră, azi luați numai cinci, veți avea mai puțin de citit. Comisarul mulțumi și plecă în căutarea cafenelei. Nu-și mai amintea unde era strada, iar pofta de mâncare îi creștea cu fiecare pas, gândul la pâinea prăjită îl făcea să-i lase gura apă, să-i scuzăm acestui om ceea ce la prima vedere trebuie să pară o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să-i scuzăm acestui om ceea ce la prima vedere trebuie să pară o deplorabilă lăcomie improprie vârstei și condiției sale, dar trebuie să ne amintim că ieri avea deja stomacul gol când s-a culcat. Găsi, în sfârșit, strada și cafeneaua, acum stă la masă, în timp ce așteaptă, trece cu privirea peste ziare, iată titlurile, în negru și roșu, ca să ne facem o idee aproximativă în legătură cu conținuturile respective, O Nouă Acțiune Subversivă A Dușmanilor Patriei, Cine A Pus Xeroxurile În Funcțiune, Pericolele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ca să nu-și dea seama că „interesul uman“ i-ar da posibilitatea să-și atingă mai ușor scopul. Și când cei care veniseră în contact cu Strickland în trecut, scriitorii care-l cunoscuseră la Londra, pictorii care-l întâlniseră în cafenelele din Montmartre, au descoperit spre marea lor uimire că omul în care ei nu văzuseră decât un artist fără succes ca oricare altul avea un geniu autentic și că ei își frecaseră coatele de el, au început să apară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
sau îi trecuse amorul nebun? Lucrul nu părea probabil dacă, așa cum mi se spusese, vreme de un an făcuse pregătirile pentru acest gest nebunesc. Am mers spre Avenue de Clichy și ne-am așezat la o masă de pe terasa unei cafenele mari. XII La ora aceea Avenue de Clichy era foarte aglomerat și o imaginație extrem de vie ar fi putut vedea în trecătorii aceia personajele multor idile mizere. Erau funcționărași și vânzătoare, bătrâni care ar fi putut foarte bine să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
că e un mare artist. La urma urmei, tot așa au râs și de Manet, iar Corot n-a vândut nici un tablou în toată viața lui. Nu știu unde stă, dar te pot duce să-l vezi. Obișnuiește să meargă într-o cafenea de pe Avenue de Clichy. E acolo seară de seară la ora șapte. Dacă vrei mergem mâine să-l vedem. Nu sunt așa sigur că ar dori să mă vadă. S-ar putea să-i amintesc de o epocă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
buzele: — Du-te și te culcă, scumpa mea. Eu am să fac câțiva pași cu prietenul nostru și pe urmă mă întorc. XX Ne-am învoit ca Stroeve să treacă pe la mine în seara următoare și să mă ducă la cafeneaua unde aveam șansa de a-l găsi pe Strickland. Mi s-a părut interesant să aflu că este aceeași cafenea la care băuserăm absint împreună când venisem la Paris să-l văd. Faptul că nu se schimbase câtuși de puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mă întorc. XX Ne-am învoit ca Stroeve să treacă pe la mine în seara următoare și să mă ducă la cafeneaua unde aveam șansa de a-l găsi pe Strickland. Mi s-a părut interesant să aflu că este aceeași cafenea la care băuserăm absint împreună când venisem la Paris să-l văd. Faptul că nu se schimbase câtuși de puțin sugera o toropeală lenevoasă a deprinderilor, care mie mi se părea caracteristică. — Uite-l colo! spuse Stroeve când ajunserăm la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
la care băuserăm absint împreună când venisem la Paris să-l văd. Faptul că nu se schimbase câtuși de puțin sugera o toropeală lenevoasă a deprinderilor, care mie mi se părea caracteristică. — Uite-l colo! spuse Stroeve când ajunserăm la cafenea. Cu toate că eram în octombrie, era o seară caldă și mesele de pe terasă erau aglomerate. M-am uitat în toate părțile, dar nu l-am văzut pe Strickland. — Uite-l acolo în capăt, în colț, joacă șah. Am observat un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
dat să plece. L-am oprit: — Nu ți-ai plătit absintul, i-am spus zâmbind. M-a înjurat, a trântit banii pe masă și a plecat. Nu l-am mai văzut câteva zile, dar într-o seară când ședeam la cafenea și citeam ziarul a venit și s-a așezat lângă mine. — Văd că până la urmă nu te-ai spânzurat totuși, am remarcat. — Nu. Am căpătat un angajament. Fac portretul unui instalator pensionar în schimbul sumei de două sute de franci. — Și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
atât de ușor niște insulte de o asemenea gravitate și ar fi vrut ca eu să fiu martor la reconcilierea pe care se hotărâse s-o facă. Ne-am dus împreună pe Avenue de Clichy, dar Strickland nu era la cafenea. Era prea frig ca să stăm afară, așa că ne-am instalat pe băncile capitonate dinăuntru. Era cald de tot, o atmosferă înăbușitoare, tăiai fumul cu cuțitul. Strickland n-a venit, dar curând l-am văzut pe pictorul acela francez cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
secretă locuința era prea puțin probabil ca la plecare să fi spus unde se mută. Și, pe urmă, trecuseră mai bine de cinci ani de atunci. Eram însă aproape sigur că nu s-a mutat prea departe. Dacă frecventa aceeași cafenea ca atunci când stătea la hotel, probabil o făcea pentru că era cea mai apropiată. Deodată mi-am amintit că obținuse angajamentul acela de a picta un portret prin brutăreasa de la care-și cumpăra pâinea și mi-a trecut prin minte că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ca să mă oțelească destul pentru a nu-mi vedea propriul ridicol. Sinceritatea sardonică a lui Strickland mă făcea sensibil la orice i-ar fi putut sugera o simplă poză. Dar într-o seară, când treceam pe Avenue de Clichy prin fața cafenelei frecventate de Strickland și pe care eu o evitam acum, m-am întâlnit nas în nas cu el. Era însoțit de Blanche și tocmai se îndreptau către colțul preferat al lui Strickland. Unde naiba te-ai ascuns atâta vreme? m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
dovedea că știe că n-am nici un chef să-i vorbesc. Nu era el omul cu care să merite să irosești politețuri. Nu, i-am zis, n-am fost plecat. — De ce n-ai mai venit pe aici? Sunt mai multe cafenele la Paris în care pot să-mi petrec un ceas de răgaz. Atunci Blanche îmi întinse mâna și-mi spuse bună seara. Nu știu de ce mă așteptasem s-o găsesc oarecum schimbată. Purta aceeași rochie gri în care o văzusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Trebuie să știi că vreau să aud până și cel mai mic amănunt despre ea. Am așteptat să-mi pună întrebări. — Cum arată? — Absolut neschimbată. — Pare fericită? Am dat din umeri: — De unde aș putea să știu? Am fost la o cafenea. Am jucat șah, n-am avut prilejul să stăm de vorbă. — Bine, dar de pe fața ei nu ți-ai putut da seama? Am clătinat din cap. Nu puteam decât să repet că nici după vreo vorbă, nici după vreun gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
măsura, se scufundă puțin și apoi reapare. Dar judecătorul nu vede nimic. Ascultă relatarea junelui Brăchut, nu pierde nici o fărâmă din ea, a uitat de ouă. Celălalt are și acum idei clare, dar mai târziu, după ce va fi cutreierat toate cafenelele ca să-și istorisească povestea, și să fie cinstit de toți patronii, va scorni un întreg roman. Către miezul nopții, va ajunge beat criță, zbierând numele fetiței, scoțând tremolouri înfrigurate, și scăpându-se în pantaloni, ușurându-se de toate paharele băute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
îl bău dându-l peste cap, fără să aștepte ca zahărul să se dizolve, cum făcuse la cele dinainte, ca să-și revină cât de cât după ce dăduse ochii cu întunericul ce zace în fiecare dintre noi, și toate astea la cafeneaua Thăriex, cea mai apropiată, în vreme ce noi, ceilalți, ne gândeam încă la caligramele nebunului, la universul său de confetti și de murdării, scuturând din cap, fluierând tare, ridicând din umeri și uitându-se pe fereastră spre răsărit care devenea întunecat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]