2,850 matches
-
Fata avea cincisprezece ani, eu eram profesor, abuzasem de autoritatea pe care o aveam asupra ei; În plus, era arăboaică. Pe scurt, dosarul ideal pentru o demitere urmată de un linșaj. După vreo cincisprezece zile, situația a Început să se calmeze puțin; era sfârșitul anului școlar și, după toate semnele, Adjila nu vorbise. Dosarul lua o Întorsătură mai clasică. Un prof depresiv, cu tendințe suicidare, care trebuia să-și refacă psihismul... Surprinzător În toată istoria e că liceul din Meaux nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
obicei, luăm un mic dejun foarte ușor. Pâine prăjită, cafea, chestii din astea. După care putem vorbi despre celelalte mese ale zilei. — Ăă... OK, spun stins. Închide ușa și pun ceaiul jos. O, fuck. Ce mă fac ? Ce ? Ce ? OK. Calmează-te. Fă-ți o listă de priorități. Trebuie să sun la birou. Să aflu exact cât de gravă e situația. Bag mâna în geantă după mobil, cu un fior de teamă. Ecranul e mort. Probabil că s-a terminat bateria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
târziu ! Trish se îndepărtează țaca-țaca și mă prăbușesc efectiv de râs. În viața mea n-am râs atât de tare. Mă dor coastele ; tușesc ; mai am un pic și-mi vine rău. În cele din urmă reușesc cumva să mă calmez, mă șterg la ochi și-mi suflu nasul, care-mi curge. Nathaniel s-a oprit și el din râs și se uită în jur la bucătăria care arată ca după bombardament. — Serios, spune, ce-ai de gând să faci ? Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
s-a întâmplat ? Cu degetele tremurânde, ridic un cardigan ud de cașmir. Când l-am pus înăuntru, era bej. Iar acum are o culoare grețoasă de vată de zahăr. Știam eu că programul K3 nu sună bine deloc. Știam eu... Calmează-te. Trebuie să existe o soluție, trebuie. Caut disperată cu privirea prin șirurile de produse îngrămădite pe rafturi. Stain Away... Vanish. Trebuie să existe un remediu.. Trebuie doar să mă gândesc... 10.42 OK, am răspunsul. S-ar putea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
scoate din buzunar o legătură imensă de chei, după care se uită în urmă după mine. — Hai, îmi face semn cu un surâs. E timpul să deschidem. Nathaniel are un pub ? — Ai un pub ? zic, după ce agitația inițială se mai calmează. L-am privit siderată un sfert de oră, în timp ce a pus bere în halbe, a glumit cu clienții, a dat instrucțiuni personalului și s-a asigurat că toată lumea e mulțumită. Acum că graba de la început a dispărut, vine la scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
clipească. — Nathaniel ! Vino puțin ! îl strigă cineva din celălalt capăt al barului și își dă ochii peste cap, iritat. Vin imediat. Îmi atinge mâna, apoi pleacă. Iau o gură mare de vin. Nu servește avocați. De ce nu servește avocați ? OK... calmează-te, îmi spun apăsat. E o glumă. Evident că e o glumă. Toată lumea urăște avocații, așa cum toată lumea urăște agenții imobiliari și inspectorii de la circa financiară. E un fapt general acceptat. Dar nu toată lumea pune anunțuri de genul ăsta în pub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pereții. Iris mă privește cu atenție. Același lucru îl poți spune și despre mâncare, îmi răspunde cu blândețe. Sau despre viața însăși. — Exact. Mă frec pe frunte cu șorțul. Exact. Nu știu ce zic. De ce mă cert cu Iris ? Trebuie să mă calmez. Dar nu mă pot lupta cu nervozitatea care pune stăpânire pe mine. Cred că ai frământat destul, spune, luându-mi coca din mână și aranjând-o în formă rotundă. — Și acum ? zic, încercând să-mi iau un ton cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
castron mare cu păstăi de fasole și încep să le rup cum îmi arată ea. Păstăile într-un coș de pe podea. Boabele zdravene de fasole în chiuvetă. Același gest, iar și iar și iar. Pe măsură ce sunt absorbită de muncă, mă calmez încet-încet. Habar n-am avut că boabele mari de fasole vin din asemenea păstăi. Sinceră să fiu, unica mea experiență legată de fasole a fost să le cumpăr de la Waitrose într-un pachet învelit în plastic, să le pun în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ar plăcea o ceașcă de ceai, doamnă Geiger ? spun cu blândețe. Sau... un Bloody Mary ? — Îți mulțumesc, Samantha, îmi răspunde, înălțându-și bărbia cu demnitate. Un Bloody Mary ar fi foarte binevenit. În drum spre seră, pare să se mai calmeze puțin. Suficient cât să-și prepare singură Bloody Mary-ul în loc să-mi dea indicații mie, și ne face și mie și lui Nathaniel câte unul. — Așa, spune, după ce luăm câte o gură fiecare și ne așezăm printre plantele cu frunze mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și mă uit din nou afară pe fereastră, și-mi lipesc fruntea de geam. Mă gândeam... aiurea. — Știu. Vine la mine și-și pune brațele în jurul meu, peste ale mele. Îi simt bătaia inimii egală în spate, și asta mă calmează. Ce se întâmplă, Samantha ? E vorba de fosta ta relație, așa-i ? — Mda, șoptesc după o pauză. — De ce nu vrei să-mi povestești ? Poate-ți pot fi de ajutor. Mă răsucesc pe călcâie pentru a-l privi în față. Soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
deja pe ușă. Am coborât treptele. Am plecat. E posibil să fi făcut cea mai mare greșeală din toată viața mea. Vorbele lui Guy îmi răsună în minte în timp ce mă aflu în trenul spre Gloucestershire și beau vin ca să-mi calmez nervii. Odinioară, simplul gând și m-ar fi făcut să intru în vrie. Însă acum nu se mai întâmplă așa. Aproape că-mi vine să râd. Habar n-are nimic. Dacă am învățat ceva din tot ce mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
orice. Nu mai ești încordată la culme. Îmi ridică brațul și-l lasă să cadă. Brațul ăsta ar fi stat rigid ! — OK, bine, m-am destins un pic! Îmi arunc mâinile în aer. Știu că m-am schimbat. M-am calmat și am învățat să gătesc și să torn bere de la draft... și m-am simțit de milioane. Dar a fost un fel de vacanță. Nu poate dura la nesfârșit. Nathaniel clatină din cap disperat. — Deci după toate astea o să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
asta unde lucrezi ? CÎnd l-am cunoscut pe Nev, tocmai plecasem de la agenția imobiliară ca să mă fac fotograf. Acum doi ani jumate. Și nu uită să facă gluma asta de fiecare dată cînd mă vede. De fiecare nenorocită de... OK, calmează-te. GÎndește-te la ceva frumos. Bucură-te Împreună cu familia ta. Bucură-te că Îl vezi pe Nev. — Tot În marketing ! spun veselă. Aproape s-a făcut un an. — A. Marketing ! Frumos, frumos ! CÎteva minute apoi, nimeni nu mai zice nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
venit la noi. Orice ar fi făcut, toată lumea Îi lua partea ei. Ea era cea căreia Îi murise mama. Noi trebuia să fim drăguți cu ea, cu toții. Orice făceam, n-aveam cum să cîștig. Făcînd un efort uriaș să mă calmez, iau o gură mare de vin. După care mă trezesc că mă uit pe furiș la ceasul de mînă. Dacă bag repede scuza cu trenurile care Întîrzie, pot pleca la patru. Nu mai am decît o oră și jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
din aia profi de caligrafie. Pe bune acum, tipul e american. N-o să-și dea seama niciodată. Ba da. PÎnă la urmă, tot o să afle. O, Doamne. O, Doamne. OK, poate că mă ambalez ca fraiera. Mai bine să mă calmez și să nu fac din țîntar armăsar. Jack Harper e un tip mega important. Uite la el ! Are limuzine și bodyguarzi și o companie uriașă care Îi aduce nu știu cîte milioane pe an. Nu văd de ce i-ar păsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
al tău ! Dacă l-ai fi purtat pe cel pe care ți l-am dat eu... Amuțesc brusc. Categoric, se aud pași care se apropie. SÎnt aproape la ușă. — Fuck ! Connor se uită În jur căutînd o scăpare. Fuck... fuck... — Calmează-te ! O să ne ghemuim și noi Într-un colț, șoptesc. Oricum, poate că n-or să intre. — O idee extraordinară, Emma, murmură furios, În timp ce traversăm iute camera, cu mișcări stîngace. De mare excepție. — Nu mai da vina pe mine ! Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
am despărțit de Connor. — O, Doamne. Katie respiră din ce În ce mai precipitat. O, Doamne. E adevărat. O, Doamne, o, Doamne, nu pot să cred așa ceva... Shit. Stai, că leșină. Înhaț o pungă de zahăr goală și-i acopăr repede gura cu ea. — Calmează-te, Katie ! zic neajutorată. Inspiră... acum expiră... — Am avut atacuri de panică tot weekendul, reușește să Îngaime, Între respirații. Azi-noapte m-am trezit transpirată toată, cu gîndul că, dacă se Întîmplă așa ceva, Înseamnă că lumea a luat-o complet razna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
un ghem de nervi la stomac. Mă uit la ceas. E aproape ora opt. O, Doamne. Acum chiar că Încep să devin cu adevărat nervoasă. Cu toată distracția asta a pregătirilor, aproape că am uitat pentru ce sînt toate astea. Calmează-te, Îmi spun. SÎnt invitată la restaurant, atîta tot. Nimic special. Nimic ieșit din... — Fuck ! Lissy se uită pe fereastra sufrageriei. Fuck ! Afară e o mașină cît strada ! — Poftim ? Unde ? Vin repede lîngă ea, cu inima galopîndu-mi. În clipa În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
n-ar avea nici cea mai mică importanță. OK, e verde ! Hai ! Pornește ! Dar el demarează relaxat, de parcă am avea toată ziua la dispoziție... merge cu doi la oră... ia uite la el... cedează trecerea altui șofer ! Ce naiba face ? OK. Calmează-te, Emma. Uite strada. În fine, am ajuns. — Uite c-am reușit ! spun, Încercînd să-mi iau un ton cît mai normal cu putință, cînd coborîm din taxi. Îmi pare rău c-a durat atîta. — Nici o problemă, spune Jack. Arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ușa aia. N-a mințit ! Făceau sex ! Dar, pe bune, ce fel de sex dement și contorsionat era ăla ? Of, ce mă enervează ! N-am știut. Niciodată n-am... Simt o mînă pe umăr și scot un nou țipăt. — Emma, calmează-te ! spune Lissy. Eu sînt ! Jean-Paul a plecat. Nu sînt În stare să ridic privirea. Nu pot să mă uit În ochii ei. — Uite ce e, Lissy, Îmi pare rău, Îngaim, cu ochii În podea. Îmi pare foarte rău ! N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Urmează un scurt moment de tăcere. — Aha, spune Aidan În cele din urmă. Ei... asta e! Atunci poți să Încerci ceva mai puțin violent. T’ai Chi, poate... Mă privește nesigur. Auzi, vrei să bei ceva ? Ceva care să te calmeze ? Pot să-ți fac un ametesc de mango și banană, cu flori de mușețel și niște nucșoară calmantă. — Nu, mersi. Îmi suflu nasul, inspir adînc, apoi Îmi iau geanta. Cred c-am să mă duc acasă. — O să fii OK ? — O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Emma ? spune Katie, privindu-mă stresată. Uite, ia un șervețel. Începe să scotocească prin portfard. Și niște gel de ochi. — Mersi, spun, Înghițind În sec. Îmi pun niște gel pe pleoape și mă forțez să respir adînc, pînă cînd mă calmez. — Cred că ești extrem de curajoasă, spune Katie, privindu-mă. Adevărul e că nu-mi vine să cred că ai Îndrăznit să vii azi la serviciu. În locul tău, mi-ar fi fost mult prea jenă ca să ies măcar din casă. — Katie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
știu pe unde calc de panicată ce sînt. Ce-am făcut ? Ce-am făcut ? Am trădat cel mai prețios secret din lume al lui Jack, unei țicnite fără nici un dram de moralitate, obsedată de răzbunare și purtătoare de Prada. OK. Calmează-te, Îmi spun pentru a mia oară. De fapt, nu știe nimic. Iar ziaristul ăsta probabil că nu va afla nimic. Vreau să spun că nu știe aproape nimic, nu ? Dar dacă află ? Dacă dă absolut din Întîmplare peste adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
S-s-să nu cad-d-d-dă... MAJORDOMUL: Grubi! (Încearcă să-l tragă înapoi.) Las-o! (E prea speriat ca să se apropie mai mult.) GRUBI: Ssst! (Se apleacă ușor peste marginea gropii; secunde de încordare.) Hai... Haide... Ușurel... (Vorbește cu groapa; o mângâie, o calmează.) Gata, gata... Gataaa... (Se apleacă și mai tare, ia un pumn de apă și-și răcorește fața.) Hai, fetița tatei, hai... (Culege tot mai multă apă în pumni, se spală, soarbe, stropește în jur vesel și radios.) Hi-hi! VIZITATORUL: Ce-ce-ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
frumos, că nu trebuie să ne temem de nimic, atât timp cât groapa de gunoi rămâne o simplă groapă de gunoi. Tomberonul e așadar foarte necesar, e punctul cheie al lumii, al universului, este unicul obiect care dă liniște constantă spiritului și calmează simțurile. Tomberonul devine real și monumental, devine un simbol: al prosperității și al civilizației, el este o deschidere optimistă către viitor și un limbaj prin care poate fi interpretat prezentul... MAJORDOMUL (Scârbit.): Ce discurs! BRUNO: Lasă-l... N-avem timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]