4,790 matches
-
luând sticla cu mine. Până să-i zăresc capul ivindu-se pe scări deja mai băusem un pahar și mă simțeam mult mai bine. —E excelent aici, a spus pe un ton admirativ. Deși al naibii de frig. S-a aplecat deasupra canapelei și a răscolit mormanul de pături care erau acolo. Pun pariu că ai nevoie de toate pe timp de iarnă. Și mai mult, i-am răspuns, vrând să spun doar că oricâte aș avea nu par destule; dar exact când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
curiozitatea mi se dezlănțuise. Nu mai fusesem în camera lui Ajay. în contrast cu restul casei era extrem de ordonată și curată. Biroul și patul făceau parte din același set, genul pe care îl cumperi în pachete de plastic și îl asamblezi singur. Canapeaua și fețele de pernă erau și ele asortate, un model de linii diagonale grena, negre și gri. Foarte masculin. Chiar și teancurile de hârtii de pe birou erau aliniate ordonat și ținute sub cărți groase, care, am presupus eu, erau cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
petrecerile din grădină. Oamenii care locuiau aici nu erau genul care să tragă perdelele pentru a avea intimitate; le strângeau într-o parte și le legau cu panglici ca trecătorii să poată vedea ce material frumos și-au ales pentru canapeaua Habitat și cât de bine se potrivea cu florile proaspete de pe măsuța din lemn de brad. Randolph Terrace era o stradă de case albe care fuseseră de mult împărțite în apartamente. Seara mașinile trebuiau parcate bară la bară. Am reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
dus până la masa din bucătărie și am scos o bere apoi am deschis unul din pachetele din ziar. —Pește și cartofi prăjiți! Excelent! M-am așezat pe masă și am început să bag în mine. Nat s-a tolănit pe canapea, părând îmbufnat. —Confortabil? l-am întrebat. Nu, e aici un arc care îmi intră în fund. —Tre’ să te așezi cumva în jurul lui. — Ar însemna să îmi tai picioarele de la genunchi. Nu exagera. Nu vrei o bere? Nu a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
părea de la distanță; stătea perfect nemișcat, în afară de ochii care îi licăreau nervoși în orbite ca două bile într-un joc de pinball. M-a condus în living și m-am așezat în unicul fotoliu. Walter s-a așezat afectat pe canapea cu genunchii apropiați și cu mâinile pe ei. Canapeaua și fotoliul erau învelite în Dralon bleumarin, biblioteca și masa de cafea făcute din tec maron, masive. Rafturile erau pline până la refuz de cărți, majoritatea, din câte am reușit să citesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
îi licăreau nervoși în orbite ca două bile într-un joc de pinball. M-a condus în living și m-am așezat în unicul fotoliu. Walter s-a așezat afectat pe canapea cu genunchii apropiați și cu mâinile pe ei. Canapeaua și fotoliul erau învelite în Dralon bleumarin, biblioteca și masa de cafea făcute din tec maron, masive. Rafturile erau pline până la refuz de cărți, majoritatea, din câte am reușit să citesc, teorie economică; pe măsuța de cafea erau ultimele numere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Dralon bleumarin, biblioteca și masa de cafea făcute din tec maron, masive. Rafturile erau pline până la refuz de cărți, majoritatea, din câte am reușit să citesc, teorie economică; pe măsuța de cafea erau ultimele numere din Spectator și The Economist. Canapeaua și fotoliul aveau huse pe ele. Nu mai văzusem de mult așa ceva. Camera mirosea a mucegai și a mâncare la pachet, ca o cameră de cămin. — Știi de ce mă aflu aici, nu, Walter? Walter avea o frunte lată și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
lată și o bărbie rotundă și mică. Părul era pieptănat pe spate, lins ca de obicei. Asemănarea cu un ou era evidentă și acum, la o examinare minuțioasă, la fel cum fusese și de pe partea cealaltă a străzii. Stătea pe canapea nemișcat precum o statuie din porțelan. —M-ai urmărit, i-am reamintit în caz că el uitase cine sunt, dar am încercat să fiu politicoasă. Știu cine ești și pentru cine lucrezi. Și mai știu că nu îți dorești să intru în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
sticla de whisky, care era aproape plină când am început să vorbim, era acum pe jumătate goală. S-a auzit un zgomot înfundat. Mi-am ridicat privirile. Paharul lui Walter îi căzuse din poală și zăcea acum pe podea în fața canapelei. Nu mai aveam ce să scot de la Walter Quincy în acea seară. Ca și paharul, capul îi picase înainte, doar că nu la fel de departe. Se odihnea pe piept și părea că acolo va sta în viitorul apropiat. Respira haotic pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
scări când am ajuns acasă. Mi-a spus că îi place căciula mea. în schimbul complimentului i-am oferit jumătate din sendvișul meu cu humus pe care tocmai îl cumpărasem de la un magazin cu kebab, dar a refuzat, adormind instantaneu pe canapea, cu capul în poala mea. Am terminat sendvișul, cu gura arzându-mi de la sosul picant, după care am băut niște Cabernet Sauvignon bulgăresc. Cât de sofisticat. Am dat drumul la televizor și m-am uitat la câteva secvențe dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
i se curbau grațioase peste pomeți. Așa cum era, arăta de-a dreptul vulnerabil. Cu toate astea sforăitul lui mă scotea din sărite. L-am îmbrâncit. Reacția a fost imediată și șocantă. S-a trezit într-o secundă, rezemându-se de canapea într-o poziție defensivă, cu palmele deja făcute pumn. —Dumnezeule, Nat, ce e cu tine? — Am uitat unde sunt, a bolborosit, părând jenat. S-a așezat și și-a întins mâinile, descleștându-și degetele. Apoi a căscat lung, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
A urmat o pauză după care eu am început să chicotesc. Tensiunea s-a dezumflat ca un balon. Nat zâmbea și el, deși încă părea supărat. își pipăia pumnul cu cealaltă mână. Am închis televizorul și m-am așezat pe canapea. S-a așezat și el lângă mine. M-am întins să îi ating pumnul, iar degetele de la mâna cea sănătoasă m-au prins de mână. Ce naiba ți-a venit? S-a uitat la mine cu o privire blândă. Nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să îl văd pe Walter. întâlnirea era la nouă, dar plănuisem să ajung la opt și jumătate, să îl iau prin surprindere. îmi tot spuneam că nu are nici un sens să mai speculez. Dar tot îmi amintesc acel restaurant cu canapele portocalii și cum am așteptat douăzeci de minute după nota de plată, și mă întrebam ce s-ar fi întâmplat dacă m-aș fi dus pur și simplu la casă și aș fi plătit acolo, plecând mult mai devreme. Uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
întinzându-se de-a lungul casei, cu ferestre arcuite în fiecare capăt, era mobilat ca și holul cu o remarcabilă opulență represivă: mocheta albă ca laptele și groasă ca o cremă, mese de mahon netezite până la strălucire, o mulțime de canapele și fotolii din brocart, aranjate cu gust, așezate pe picioare curbate aurii. Perdele din catifea atârnau în mănunchiuri grele la fiecare fereastră. Singurele lucruri care nu se potriveau erau tablourile de pe pereți. Erau tranșant de moderne. Catherine Hammond s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
brocart, aranjate cu gust, așezate pe picioare curbate aurii. Perdele din catifea atârnau în mănunchiuri grele la fiecare fereastră. Singurele lucruri care nu se potriveau erau tablourile de pe pereți. Erau tranșant de moderne. Catherine Hammond s-a așezat în mijlocul unei canapele de brocart. Materialul abundent fusese prins într-un model regulat, cu nasturi îmbrăcați. Se uita înainte, cu picioarele într-o parte, cu pantalonii bleumarin de mătase evazați învelindu-i gambele. Poza într-un fel; mi-a amintit de o reclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cu pantalonii bleumarin de mătase evazați învelindu-i gambele. Poza într-un fel; mi-a amintit de o reclamă la Jean Muir din Vogue. Dar îi lipsea privirea goală a modelului. Ea se gândea prea adânc. M-am așezat pe canapeaua de vizavi. Era tare și inconfortabilă și adânciturile făcute de nasturi se strângeau în mod neașteptat sub mine. Mă simțeam nesigură stând acolo pe micile cratere. Dar asta nu părea să o deranjeze pe gazdă. în spatele meu erau niște perne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de ce mă interesează? Lee Jackson a însemnat mult pentru mine. Și am impresia că mie îmi pasă mai mult de ce s-a întâmplat cu ea decât îți pasă ție. Nu e adevărat, a urlat ea, ridicându-se pe jumătate de pe canapea. Atunci spune-mi ce s-a întâmplat în seara asta la apartamentul lui Walter Quincy. Dacă nu are legătură cu moartea lui Lee, o las baltă. S-a uitat fix la mine, așezându-se din nou pe canapea. Știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
jumătate de pe canapea. Atunci spune-mi ce s-a întâmplat în seara asta la apartamentul lui Walter Quincy. Dacă nu are legătură cu moartea lui Lee, o las baltă. S-a uitat fix la mine, așezându-se din nou pe canapea. Știam că face niște calcule. După un minut sau ceva de genul ăsta, a spus: —Walter m-a sunat. Era disperat; mi-a spus că trebuie să vin imediat. Am chemat un taxi, dar mi-a luat mult până să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
A venit să-mi spună ceva, a spus Catherine Hammond, cu vocea tremurând pentru prima oară în seara aceea. M-am gândit că probabil a realizat ce se întâmplase, venind acasă, găsind-o pe ea în pijamalele de mătase pe canapeaua de brocart în opulentul living. —Walter, a spus ea. E mort. Clifford Hammond nu a exclamat: „Walter, mort? Cum? De ce?“, ci pur și simplu a rămas acolo, fără să se miște, cu ochii fixați pe mine ca și cum ar fi crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să vorbiți. Comunicarea este atât de importantă într-o relație. Nu știam cât de adânc pot lovi cu asta. Clifford Hammond s-a făcut alb ca varul. Ridurile feței au devenit dintr-odată pământii în contrast cu paloarea. Catherine Hammond încremenise pe canapea. I-am urmărit, sperând ca unul din ei să spună ceva revelator. Dar nu era ziua mea norocoasă. Știam deja asta. — Ieși afară din casa mea, acum! a spus el. Acum! —Ce, așa repede? Sunt atâtea subiecte pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
formă de „A“. Fața lui se aprinsese. Nu, nu mai spune „afară“ încă o dată, am zis. M-am uitat la Catherine, care încă era o statuie de gheață. Avea nevoie de o găleată de apă fierbinte să o dezghețe de pe canapea. La revedere, doamnă Hammond. Sunt sigură că o să ne revedem. Probabil că o să continuăm plăcuta conversație despre cunoștințele noastre comune. Acum bruiată. Și-a îndreptat privirea asupra mea, singura chestie din tot corpul care i se mișca. Avea niște ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
unui corp de om, în cădere, ca un sac de nisip, și apoi liniște. Aveam să mă trezesc îngrozită și memoria mi-ar fi reamintit că nu a fost vis, ci realitate. Aș fi văzut-o pe Catherine Hammond pe canapeaua ei de brocart, în halatul de mătase și pijamaua ei cu luciu întunecat. Nimic nu se schimbase. Știam că mințise. 19tc "19" Apoi, într-un final a venit dimineața, iar visele cu Walter care tot cădea de la geam, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pic de strălucire. Era îmbrăcată într-o pereche de jeanși simpli și purta un pulover larg care probabil îi aparținea lui Johnny. Confortabil. —Pot să intru? am întrebat. — Sigur! M-a condus în living. Era un bârlog de burlac, cu canapele căcănii și mochetă verde închis. Pe peretele din spate era atârnată o vâslă pictată în mov cu dungi verzi. Sub ea erau poze înrămate cu o echipă de opt oameni în acțiune, vâslele ieșite în ceață din cauza mișcării. Johnny era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Vrei ceva de băut? m-a întrebat Harriet puțin nervoasă. Nu, mulțumesc. îl aștepți pe Johnny să se întoarcă în curând? A negat dând din cap. —Bun. Deci putem vorbi în liniște. Știi de ce am venit? M-am așezat pe canapea. Pielea era alunecoasă și îmi era greu să mă prind de ceva. Nu, a spus Harriet fără să mă convingă. Ai venit aici cu un motiv? Credeam că ai trecut pe aici ca să vorbim fleacuri. Mă tem că nu. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
primesc ajutorul de șomaj pe șase săptămâni. E noua lege. —Harriet, pentru numele lui Dumnezeu! Capul aproape că îmi exploda de nervi. —Tu nu-ți dai seama în ce te-ai băgat? am spus pe un ton poruncitor, sărind de pe canapea și plimbându-mă prin cameră. încearcă să te gândești puțin, dacă creierul tău îți permite așa ceva, și imaginează-ți cum ar fi la poliție. —La poliție? a repetat Harriet, ca și cum nu mai auzise cuvântul ăla până atunci. Bineînțeles că la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]