222,545 matches
-
reacție... - Cu cât ești mai viu, cu atât reacționezi mai tare. Poate să nu ți se întâmple nimic extraordinar și, totuși, sensibilitatea ta să fie atât de mare, capacitatea de a reacționa atât de marcat vizibilă, încât ceea ce simți în capul tău, aia să fie. Eu pot să stau în pat zece ani, fără ca în jurul meu să se întâmple ceva și să simt că, totuși, suferința lumii e toată pe umerii mei. Acum, eu am totul în cap. Și cred că
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
ceea ce simți în capul tău, aia să fie. Eu pot să stau în pat zece ani, fără ca în jurul meu să se întâmple ceva și să simt că, totuși, suferința lumii e toată pe umerii mei. Acum, eu am totul în cap. Și cred că oricine, de la o anumită vârstă, poate spune că are totul în cap. "Capul" devine centrul ființei lui. Mi se reproșează că nu mai sunt decentă. Așa este, nu mă mai interesează. Am renunțat să-mi mai țin
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
ani, fără ca în jurul meu să se întâmple ceva și să simt că, totuși, suferința lumii e toată pe umerii mei. Acum, eu am totul în cap. Și cred că oricine, de la o anumită vârstă, poate spune că are totul în cap. "Capul" devine centrul ființei lui. Mi se reproșează că nu mai sunt decentă. Așa este, nu mă mai interesează. Am renunțat să-mi mai țin, în mine însămi, gura închisă. La 20-30 de ani nu puteam să fiu indecentă nici
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
fără ca în jurul meu să se întâmple ceva și să simt că, totuși, suferința lumii e toată pe umerii mei. Acum, eu am totul în cap. Și cred că oricine, de la o anumită vârstă, poate spune că are totul în cap. "Capul" devine centrul ființei lui. Mi se reproșează că nu mai sunt decentă. Așa este, nu mă mai interesează. Am renunțat să-mi mai țin, în mine însămi, gura închisă. La 20-30 de ani nu puteam să fiu indecentă nici dacă
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
nedrepte, ceea ce, desigur, este o naivitate. Și de aici, apar antipatiile. Această naivitate are un preț și mi-a dejucat toate planurile pe care le aveam. - Există o distanță mare între ce v-ați dori și ceea ce aveți, inclusiv "în cap" ? - La început, decalajul a fost foarte mare, pentru că tinerii văd totul abstract și la modul absolut. Când stai la pat nemișcat, așa cum am stat eu în adolescență, mintea îți merge "în gol". Cum să nu fie un decalaj imens între
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
și eu am simțit tot timpul că atunci când ies din lumea mea, de sub protecția pe care eu însămi mi-am oferit-o, începe nebunia, devin capricioasă, isterică, nu mai sunt bună de nimic; într-o aceeași clipă se dau în capul meu lupte îngrozitoare, pentru că nu mă simt protejată. - Poezia e și un astfel de refugiu, o vizuină ? - E și un refugiu, dar și dovada faptului că sunt așa. Ea îmi urmărește viața și dovedește că nu mă simt în siguranță
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
mea că este "zgomotoasă" și "egocentrică", neputând să fie religioasă. Cine a vrut să fie religioasă? Eu nu am vrut. De fapt cel mai autentic demers religios este mistic. Nu sunt o practicantă, nu țin post și îmi bântuie prin cap și un vânt al libertății extraordinar, pe care mi-l controlez mai ales prin scris. Niciodată nu am căutat să fiu religioasă. Am cochetat, cândva, cu niște interpretări ale Evangheliei după Toma, pentru că Sorin Dumitrescu m-a rugat. Oricum, de pe la
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
moral îl paralizează:"Oamenii cari până ieri îmi zâmbeau prietenește de departe, azi o luau pe cellalt trotuar când mă zăreau, sau se făceau că nu m-au văzut deloc. Prieteni buni, cari se înduioșaseră de suferințele mele, clătinau din cap acum, păreau îngrijorați și de-abia găseau două-trei vorbe să-mi spună, și chiar acelea în fugă, ca și cum s-ar teme să nu-mi destăinuiască ceva" (Opere 3, p. 149-150). Singurătatea și frica îl cuceresc din nou, într-un mod
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12812_a_14137]
-
ostenea a impune intelectualității "angajarea", o implicare cît mai energică în "viața politică", azi legatarii săi ne cer "neutralitate", "apolitism", vărsînd lacrimi de crocodil pe seama timpului ce l-am irosi exprimîndu-ne opiniile în plan civic. Asistăm la o răsturnare cu capul în jos a unor faimoase teze ideologice, probă a derutei regimului totalitar ce s-a înregistrat încă înainte de 1989 prin cîteva aspecte paradoxale care marcau impasul "învățăturii" ce se credea, în anii săi de sumbră glorie, imortală. Internaționalismul făcea loc
Poetul în cetate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12830_a_14155]
-
iar acum ne vedem cotropită țara. Trebuie țapi ispășitori. Voi sunteți..." (Opere 3, p. 29). Apare pentru prima dată un cuvânt greu - spionaj - pus într-un context aparent neutru, ca simplă probabilitate, dar care va atârna decisiv, mai târziu, deasupra capului, grăbind deznodământul nefericit. Remus Lunceanu asistă deocamdată la victoria germanofililor, în frunte cu Marghiloman și Carp. Frică, suspiciune, vinovăție Subiectul epic e destul de palpitant, punctat de interiorizările și problematizările lui Remus Lunceanu, ca protagonist al întâmplărilor. Se instalează ocupația, "începe
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12833_a_14158]
-
Subiectul epic e destul de palpitant, punctat de interiorizările și problematizările lui Remus Lunceanu, ca protagonist al întâmplărilor. Se instalează ocupația, "începe robia" (p. 38), se desfășoară spectacolul dezgustător al oportuniștilor filogermani. încrederea dispare, iar teama crește: "Simțeam parcă întinsă deasupra capetelor noastre o gheară nevăzută, ce ne amenința cu sugrumarea" (p. 39) - așa își transcria Remus Lunceanu starea, făcându-ne pe noi să ne gândim la proliferarea acestei senzații fizice de sugrumare în conștiința încărcată a lui Apostol Bologa dintr-un
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12833_a_14158]
-
concertele de la Ateneu (p. 52), "traducător de programe și compozitor de reclame" (p. 53), fără să aibă nici un contact cu ocupanții, ceea ce-i liniștea pentru moment conștiința. Dar Sabia lui Damocle (e titlul unui capitol) continuă să-i atârne deasupra capului, iar Cumpăna soartei (titlul altui capitol) se va înclina în curând spre nenoroc. Pentru tot dezastrul României sunt vinovați ardelenii lui Remus Lunceanu, cum i se impută jignitor (p. 58). Rezistenței din Moldova nu i se dădeau sorți de izbândă
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12833_a_14158]
-
mai văzut, la Cannes, pe străzi, manifestanți cu steagul roșu? în ce an polițiști în civil au bumbăcit, în plină stradă, protestatarii, trimițîndu-i de la bal direct la spital? în ce an un operator de la France 3 s-a ales cu capul spart în ambuscadă?, încît se anunță un proces judiciar, iar prefectul regiunii Alpii Maritimi s-a simțit obligat să-și ceară scuze, invocînd situația dramatică în care se află, de a trebui să asigure cadrul pentru o mare manifestare internațională
Splendoarea și mizeria Rivierei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12837_a_14162]
-
bine: lenea de gândire și lenea pur și simplu. Să-i lăsăm pe Năstase, Mitrea, Popescu, Agaton și Geoană să ne încalece definitiv și să vedem ce-o ieși din experiența asta. Să ne pregătim pentru o nouă hibernare, cu capul în țărână, mormăind inaudibil ancestrale blesteme. Să ne recunoaștem învinși, pentru că oricum nu știm ce să facem cu libertatea. Dacă asta vor românii, de ce ne-am mai opune?
Libertatea de-a alege lanțul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12823_a_14148]
-
abandonîndu-și fără remușcări părinții în singurătate și sărăcie. Pentru nefericiții rămași acasă cu toate iluziile destrămate, debranșarea energiei termice vine aproape de la sine, ca o anticameră a morții. Goana pentru supraviețuire alterează iremediabil și relațiile dintre soți. Ocupați pînă peste cap de profesii tot mai acaparatoare, dezamăgiți de prozaismul strivitor al vieții (de familie), aceștia ajung să se mulțumească cu surogatele de afectivitate oferite de pasagerele relații extraconjugale. Existența personajelor din povestirile Marianei Codruț se află într-o definitivă stare de
Cartea dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12848_a_14173]
-
preocupat, îndărătul biroului, sprijinit în mâini. El contemplă ceva cu violență - ca atunci când ești pus pe gînduri mărețe... Credeam că-i o hartă. Când colo,... apropiindu-mă , văd că se uită fix la o salopetă albastră nou-nouță, după cum arată. Ridicând capul din hăul contemplaței lui de generalisim șchiop, cocoșat, însă croind planuri grandioase, el o certă pe Lenuța că întârziase cu iaurtul. Și că... ce are lumea cu el de-l ocolește și-l lasă singur cuc, de nu mai are
1952, 53, nedatate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12852_a_14177]
-
Din ființă normală în lăudăros nerușinat? Din om în curvă? Mă întreb, de vreo cincisprezece ani, ce-i împinge la delirurile, individuale sau colective, pe oameni care, altminteri, ar avea lucruri mai bune de făcut decât să-și ridice în cap poalele nesimțirii și-ale grotescului? Ce mobiluri o fi având toată această schelălăială dizgrațioasă, care-i transformă pe politicieni, o dată la patru ani, în pețitori ai unui popor pe care-l consideră oligofren, din moment ce se agită în fața lui ca scăpați
Amurgul graseiaților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12845_a_14170]
-
după o întîlnire cu un grup de cizmari, brutari și croitori, organizată de frizerii fourieriști cărora, la recomandarea lui Victor Considérant, le scrisese din Paris, avu un incident în port, unde asistase la o întîmplare care-i urcase sîngele în cap. Stătea la debarcader și se uita la operațiile de descărcare ale unui vapor care coborîse ancora de curînd. Acolo putu să vadă cu ochii ei cum funcționa sistemul de "sclavi albi" despre care tocmai aflase în reuniunea cu frizerii. "Docherii
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
lume ale Sfântului Ioan Teologul. Acest text poetic, după liber cugetători, a aprins, stârnind din ce în ce mai mult, închipuirea oamenilor, pentru care ideea dispariției finale a omenirii cu civilizația ei cu tot a devenit o adevărată obsesie... Arătări cumplite prevestesc Marele Eveniment... Cap. 10 1. Și am văzut un înger puternic, pogorându-se din cer, învăluit într-un nor și pe capul lui era curcubeul, iar fața lui strălucea și picioarele lui erau ca stâlpii de foc. 2. Și în mână avea o
Apocalipsa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12283_a_13608]
-
care ideea dispariției finale a omenirii cu civilizația ei cu tot a devenit o adevărată obsesie... Arătări cumplite prevestesc Marele Eveniment... Cap. 10 1. Și am văzut un înger puternic, pogorându-se din cer, învăluit într-un nor și pe capul lui era curcubeul, iar fața lui strălucea și picioarele lui erau ca stâlpii de foc. 2. Și în mână avea o carte mică, deschisă. Și a pus piciorul lui cel drept pe mare, iar pe cel stâng pe pământ. (...) 5
Apocalipsa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12283_a_13608]
-
sunt pe pământ și marea și cele ce sunt în mare, că timp nu va mai fi... CEASUL UNIVERSULUI A STAT. Ori s-a topit... Trecem peste ghicitori și peste toți comentatorii fatidicei cifre 6 menționată pe larg în Apocalipsă. Cap. 13. Fiara, care se ridică din mare, defăimează pe Dumnezeu și dă război sfinților. O altă fiară - proorocul mincinos - se ridică din pământ: Numele celui dintâi: 666. Nici o ambiguitate. Decât să cauți... După descrierea fizică a Fiarei, a cărei înfățișare
Apocalipsa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12283_a_13608]
-
la secțiunea cu numărul 18, se trage concluzia: Aici este înțelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Și numărul ei este șase sute șaizeci și șase... De trei ori 6, cum se spunea clar în Cap. 13. Litere numărate pe degetele unei mâini; care sunt cinci, plus încă un deget al celeilalte mâini, indiferent care, - șase litere... Să fie Hitler?... Să fie Stalin?... Fiecare epocă își face calculele ei; fiecare având Fiarele,... având Fiara specifică. Cifra
Apocalipsa by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12283_a_13608]
-
operă cum crede de cuviință. Capitolele, dacă se pot numi așa, sînt făcute să semene, să dea o imagine nu de generație (horribile dictu!), ci de "clan" literar. Încercarea e reușită în măsura în care o astfel de structură "gentilică" își are, întotdeauna, capii ei. În ciuda unei nepărtinitoare ordini de alfabet, "spuma" se strînge mai ales spre mijlocul masivei cărți, în dreptul lui Ioan Es. Pop ori al lui Cristian Popescu. De altfel, pe măsură ce dai paginile, "regia" pare mai neglijentă, biobibliografiile se scurtează, para-textele care
Frîna de mînă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12259_a_13584]
-
s-a mai trezit și a rămas visul închis acolo în el, în loc de suflet. Sora: Așa și cu tine, mamă. Nu știu cum le mîngîi, nu știu cum le strîngi în brațe - că rămîn visele în tine. Și după ce te trezești, își pierd, săracele, capul și nu mai vor să plece. Bunica: Rămîn închise în tine ca și în cel care nu s-a mai sculat niciodată. știm noi! Tatăl: Și eu am auzit despre vise că, dacă te prăpădești în somn, visul rămîne acolo
Frîna de mînă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12259_a_13584]
-
în timp ce ceilalți se amuză, neluând incidentul în serios) e filmată cu încetinitorul. Scorsese preia panoramarea circulară a lui Godard, de la stânga la dreapta, fără a putea roti camera atât de mult. Compensează prin altă metodă: schimbă poziția camerei și montează cap la cap aceste imagini, legându-le prin dissolve. Efectul e o mișcare circulară relativ continuă, sincopată prin viteză: după fiecare legătură, camera se rotește mai repede. O altă influență de la Nouvelle Vague există la nivelul flashbackurilor. Maestrul necontestat al acestora
Scorsese îți bate la ușă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12266_a_13591]