1,669 matches
-
avea ieșire către Sărărie, casa noastră se afla într-o răscruce. Despre stăpânul ei păstrez doar amintirea unui soi de rentier calm, îmbrăcat totdeauna în coloarea maro. Soția sa nu se arăta mai niciodată pe-afară. Aveau doar un cățeluș caraghios, tuns și îmbrăcat într-un costumaș din care ieșeau patru labe crăcănate. Subțire și nervos, lătratul lui era singurul zgomot ce răzbătea prin pereți, dincolo de apartamentul nostru. Noi țineam un hol pe care eu îl străbăteam în goana mare (toate
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
într-o veche familie cu blazon ce cobora în timp câteva secole, Andi nutrea respect față de preocupările deosebite. La el acest simț a respectabilității era contrariat și stânjenit de zâmbetul colegilor mai democrați cărora apariția aceasta cu ștaif le părea caraghioasă. Pe lângă toate Andi avea și însușirile unei proverbiale distracții căreia îi datora risipirea obiectelor ce-i aparțineau: în expediții pierdea mereu șapca, peria de dinți, lingura și furculița sau prosopul care curgeau în urma sa într-un ritm crescendo; până și
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
dispoziție și bunătatea. O bună dispoziție un pic rustică, care se exprima într-un limbaj mixt de lombard și de venețian. Tuturor confraților comunității le-a dat unele apelative puțin înțepătoare, atenuate de glasul simpatic al vocii sale: «Canalie mică, caraghiosule, vicleanule». Nu erau epitete ofensatoare, ci un mod familiar de a se relaționa cu ceilalți. Chiar și față de prietenul cel mai drag, don Giovanni Calabria, părintele Natale își permitea să facă o ironie binevoitoare. Bunătatea sa sufletească se manifesta prin
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
poate întoarce împotriva unuia care își spune: „ăștia râd de mine”. Nimănui nu-i place să fie ridicol și să stârnească râsul celorlalți. Pe măsură ce înaintăm în vârstă suntem tentați să ne înăbușim ideile neobișnuite din teama de a nu părea caraghioși. Acest blocaj este întărit și mai mult atunci când sunt puși să colaboreze, pentru rezolvarea unor probleme, oameni cu niveluri ierarhice diferite. Cel mai mărunt membru al echipei evită să-și exprime ideile neobișnuite, de teama ca superiorii lui să-l
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
dacă ai chef să accepți, etc. 3. Destinde-te! uită presiunea situațiilor închipuite sau reale, regăsește-ți râsul, umorul. Bucură-te cât mai mult alături de cei apropiați. 4. Afirmă-te! învață să-ți exprimi ideile chiar dacă ți se par neînsemnate, caraghioase, încearcă să faci lucruri originale sau care îți fac plăcere ori îți aduc un avantaj personal. Realizează, fără rețineri, câte ceva în domenii simple. Spune cu satisfacție: „Acesta este mica mea operă”. 5. Îndrăznește! nu te speria de noutate, nici de
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
SCENA XII Trahanache și Dandanache vin din dreapta din grădină, planul al treilea Trahanache: A! Aici la noi, stimabile, a fost luptă crâncenă, orice s-ar zice... s-au petrecut comedii mari. Dandanache: Tați, frate. Trahanache: Infamii! Închipuiește-ți d-ta, un caraghios, un mișel, ca să enfluanseze pe Tipătescu... pe Fănică de!... pe prefect. (Dandanache dă multă atenție, dar pare că nu pricepe.) Dandanache: A, da! Asa! Că nu ești d-ta prefectul. (Se aude din depărtare entrata unui marș.) Trahanache: Or să
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
nu e contestarea celuilalt, ci înțelegerea cu el. Vis-à-vis de o anumită persoană, ieri gîndurile mele erau numai vitriol. Deși nu s a risipit în întregime, azi indignarea mi se pare exagerată. Liniștit, îmi spun că individul acela cu nume caraghios nu merită să figureze în paginile mele. Ar însemna să-i fac un exces de onoare. Amînarea aduce, iată, împăcarea, dar, în același timp, și sentimentul inutilității a ceea ce a fost redactat la primul jet. Dacă aș accepta acest sentiment
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
apropo de cîntecul lui Mircea Vintilă, „Desșeuatule”) e cel mai important om din univers”! Emul al lui Țopescu în dragostea față de cabaline, poetul e bombastic și în acest domeniu. Spuse de altcineva - fără temperament, alb - astfel de „cogitațiuni” ar părea caraghioase și ar stîrni rîsul. Tunate de el, impresionează! *Din nou impresii contradictorii despre Eugen Barbu, pe care l-am văzut la televizor în această după-amiază (9 aprilie ’83). Puterea sa e construită pe un aplomb neobișnuit. „Somat” să fie spontan
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pe jumătate de teren, scorul final fiind de 11-3 pentru Roșii, „victorie datorată tinereții, dar și - pretindeau ei - tacticii alese: pase scurte, joc combinativ”. Ca exercițiu de copilărire, meciul a fost reușit. De pildă, Alex ștefănescu (tip care depășește quintalul, caraghios în mișcări, însă mereu jovial) a aranjat cu „galeria” (o clasă de la Liceul de Filologie din Onești) să strige: „Noi, indiferent de sex, / îl susținem pe Alex!”, pretext pentru întrebări malițioase și glume deocheate. Tot el a fost, ca să relatez
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
crezut că e o glumă, cum de altfel și pare. * Încercînd une action de charme, respectiv să fac un compliment „de o nuanță mai duioasă”, mai tandru unei femei, m-am auzit și, dintr-odată, mi-am apărut mie însumi caraghios. Hotărît lucru, după o anumită vîrstă nu se mai poate spune, voluntar și dezinvolt, ceva de genul „te iubesc”, căci imediat se mobilizează instanțele „conștiinței”. Vorba celebrului romancier: „Plus on juge, moins on aime.” *Articolul ca „sortiment”, vorba lui Mircea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Dinutz, mi-a povestit un lucru ce merită scris: toți cei peste douăzeci de bărbați numiți să participe la funeraliile inspectorului C. Gheorghiu, ca ultime gărzi, s-au „efasat” (ca să folosesc un termen blînd), sub motive care de care mai caraghioase. A mai fost apoi un incident cu pavoazarea taxiului. O dramă deturnată în caricatură! Cît era viu, îl lingușeau, nu-l criticau nici la marginea județului (nu cumva să audă); acum, în mod la fel de laș, s-au lepădat de el
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
citat pe Ernest Gavrilovici, exemplu tipic pentru un astfel de păcat: dintr-o pornire spontană, el i-a pus fetei sale numele de Svetlana, în onoarea fiicei tătucului de la Moscova. Un alt caz, pe cît de frapant, pe atîta de caraghios, e - s-a spus - cel al cunoscutei actrițe Beate Fredanov, care i-a dat fiului prenumele de Stalin, destul de greu maniabil în anumite situații. De pildă, cînd intra la repetiții, băiatul era lăsat în camera portarilor. Cum nu putea să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
unde se găsesc - pentru completarea Monografiei. Sunt foarte curios să văd Muzeul pentru lit. și artă, la care ați depus competență și muncă uriașă. Sunt sigur că va arăta altfel decât celălalt (cu ursul lui Vârnav, care iese dintr-o caraghioasă vizuină). Îmi pare extrem de rău, că n-am văzut filmul cu Flt. Atât mata, cât și dl. Tatos mi-ați indicat ora 16,30 și el a Început la 16. Am venit la TV exact după ce se sfârșise emisiunea cu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
dar imputabile la un alt nivel superior), dar de multe ori se datoresc mai ales proastei organizări a gestionarului respectiv. Și aceste deficiențe subiective se repetă de ani și ani fără a se putea găsi un remediu. Sunt cunoscute situațiile caraghioase în care nu se găsesc obiecte din cele mai folosite, de exemplu, hârtia igienică, ca după câteva zile să fie rafturile pline cu acestea până la refuz. Iată un caz autentic: într-un magazin alimentar din Piața Șulea din București, într-
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Știți voi, bă, cine sunt eu? Sunt Erou de pe front. Și, pe deasupra, și unchiul lui Păunescu, cel care e prieten cu ministrul poet Petre Gigea. Ei? îmi aprobați sau nu? Și i se aprobă. Ce este însă de-a dreptul caraghios mi se pare altceva. Păunescu se împăunează cu faptele de vitejie ale unchiului său tot așa cum cineva s-ar lăuda cu un văr care a fost campion de box, deși el este un sfrijit, cerând stima și respectul fizic datorate
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de criza energiei, mâncare nu mai avem deloc, căldură până și soarele întârzie să ne-o dea, iar dl Ceaușescu, cum îi ziceți dvs., crede că face politică înaltă, planetară. Domnilor, fie-vă milă de noi și scoateți masca acestui caraghios ridicol care chiar crede că vorbește în numele unei națiuni întregi. Lăsați la o parte și pentru alte vremuri mai bune diplomația, obiectivitatea, vorbitul în vârful buzelor și înțelegeți că, în vreme ce copiii ne mor de foame, ni se cere să ne
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Nu mult după aceea, Radu - excesiv de politicos totdeauna - n-a mai suportat nici măcar benignele convenții ale vizitei. S-a retras, ruinat, Împreună cu soția, Înmărmurită și ea. Rugămințile, efortul nostru comun de a-l distanța, cu umor, de nefericita clipă deveniseră caraghioase și triviale, aidoma Întâmplării Însăși. A doua zi, luni 26 iunie 1976, Cella avea să primească un uriaș buchet de trandafiri roz, legat cu o superbă fundă de mătase roz, venind, parcă, de pe tărâmul unde se născuse și unde se
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
că, din punctul meu de vedere, nu era o radicală deosebire. Drept care m-a categorisit, prompt, drept „liberal englez”. În traducerea sa, o caricatură. Nu am stopat, totuși, nici unul dialogul. Am continuat chiar să avem, din când În când, și caraghioase controverse politico-ideologice. Fiecare asculta, condescendent, prostiile celuilalt și Își vedea, apoi, de ale sale. Când Începuseră să-i apară primele cărți de proză, obișnuia să spună că din tot ce a scris nu va rămâne mare lucru, dar din ce
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nu te aștepți, iar regretele nu sunt neglijabile. Cele care ne mai Însoțesc sunt asaltate, și ele, periodic, de intemperii și idiosincrasii și idioții, una mai veninoasă decât alta, una mai „mofturoasă” decât alta. Nu doar un fel de băltăreț caraghios, declanșând dezghețul absurd, cum se Întâmpla În romanul de ieri care este și de azi, ci și, cine ar crede, un crivăț cu alice de gheață În plină vară arabă. Zilele Însuflețirii și ale consimțirii, diluând până ieri răul ubicuu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
doar un biet străin, dornic să-și organizeze o viață „fericită” În noul domiciliu. Pierderea umbrei, adică ceea ce au, În mod firesc, cei din jur, Îl transformă, cu adevărat, acum, Într-un suspectat, respins, „Schlamassel”, un August Prostul ghinionist și caraghios, dar și urât, de data asta. Când alogenul Încearcă, disperat, să-și recupereze umbra, Der Graue - un „diavol nu prea negru”, cum se prezintă el Însuși, un simplu dealer logic, pragmatic, fără aparențe malefice - i-o promite În schimbul sufletului. Speculațiile
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
tipuri de ziare. Doi bărbați între două vârste, cu echipament de golf în spinare, au cumpărat o sticlă mică de whisky. Dacă stau și mă gândesc bine, eu eram între două vârste. Ei arătau mai tineri, îmbrăcați în hainele lor caraghioase. Îmi părea bine că mi-am dat întâlnire cu ea la supermarket. Dacă aș fi așteptat-o în altă parte, n-aș fi avut cu ce-mi omorî timpul. Îmi plac grozav asemenea magazine! Am așteptat-o acolo până la șase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
vrem să te chinuim, dar n-avem încotro. Scoate-ți pantalonii! Mi-am dat jos pantalonii fără să mai obiectez. Oricum n-aveam de ales, mi-era clar. — Așează-te în genunchi pe covor! M-am supus. Mă simțeam foarte caraghios în poziția aia, numai în tricou și în chiloți, dar nu mi-au lăsat timp la dispoziție ca să-mi pun și mintea în funcțiune. Huiduma s-a apropiat imediat de mine, mi-a dus mâinile la ceafă și mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
a terminat doctorul, asistenta mi-a aplicat niște comprese sterile pe rană, aruncându-mi priviri bănuitoare. Mi-a pus un plasture mare și m-a încins apoi cu un bandaj elastic, roată, ca să țină pe loc compresele. Mă simțeam tare caraghios. — Să nu faceți mișcări dure, mă sfătui doctorul. Fără sex și fără hohote de râs. Stați liniștit, citiți și veniți mâine la control. I-am mulțumit, am plătit la ghișeu, mi-am luat unguentul și am plecat acasă. Am reușit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
țara aspră a minunilor Lac, Kondō Masaomi, dresuri Ne-am înfășurat lucrurile în niște cămăși de rezervă ca să nu se ude în timp ce înotam. Ne-am pus bocceluțele pe cap și încercam să le ținem în stare de echilibru. Arătam tare caraghioși, dar n-aveam timp de râs. Ca să nu-mi fie prea greu, am lăsat acolo tot ce nu-mi trebuia, inclusiv rezervele de mâncare și sticluța cu whisky. Am luat doar lanterna, puloverul, ghetele, portofelul, cuțitul și dispozitivul de ținere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
În pădure o să-mi pot aminti încetul cu încetul vechea mea lume. Cred că există o mulțime de lucruri pe care trebuie să mi le amintesc. Oameni, locuri, lumini, cântece... Umbra și-a frecat mâinile de câteva ori. Părea tare caraghioasă cu zăpada troienită pe umerii firavi. În urechi nu-mi răsunau decât mâinile ei. Apoi și-a plecat puțin capul într-o parte și-a zis: — Eu mă duc. Mi se pare ciudat că n-o să ne mai întâlnim niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]