1,735 matches
-
și exclusiv de patricieni ai gustului, publicul deci prevea aceste opere fără a fi prevenit și le-au găsit de-a dreptul de neînțeles și grotești. Nordau continuă prin a arăta cum publicul s-a arătat dezgustat de aceste lucrări caraghiose (fig. ), până la ilaritate și chiar irascibilitate ceea ce produs stoparea acestei mișcări ce se dorea o reinventare și o reinterpretare a conceptelor artistice din Evul Mediu pe care le considerau ideale. 1.2. Simbolismul: curent artistic degenerat Începând cu a doua
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
să ia În seamă argumentul, infirmul spuse: — Ei m-au trimis aici să-l iau Înapoi. Îți plătim un preț rezonabil. Cine sînt „ei“? Știa Însă foarte bine despre cine era vorba. Îi venea să rîdă gîndindu-se la grupul acela caraghios - parcă-i vedea cum vin, pe gazon, Înspre el: bătrîna cu pălăria pleoștită (negreșit picta acuarele În orele libere), cucoana aceea bizară care condusese licitația și uluitoarea doamnă Bellairs. Își trase mîna din strînsoarea celuilalt și spuse, zîmbind: — Ce fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
la medicul necunoscut care le făcuse acest cadou formidabil: două săptămâni de concediu medical pe blat; apoi, ajuns la birourile din strada Grenelle și urcând la etaj, Își dădu seama că era bronzat, În plină formă, și că situația era caraghioasă; de asemeni, Își dădu seama că puțin Îi păsa. Colegii, seminarele lor de reflecție, educația umanistă a adolescenților, deschiderea spre alte culturi... nimic din toate astea nu mai era important pentru el. Christiane i-o sugea și Îl Îngrijea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Și asta ce-i? continuă aspru Împăratul. Știți că n-aveți voie cu rățuște-n cadă! — E pentru studiul meu, Maiestate. Vreau să demonstrez că un corp gol pe dinăuntru, cu supapă, dacă e introdus În lichid, scoate niște bolboroci caraghioși... Un zgomot puternic venind dinspre culoarul care ducea spre aripa americanilor Îi Întrerupse. Ușa fusese zvârlită la o parte de un tip grăsuliu, cu favoriți cât Italia, Îmbrăcat Într-un costum alb bătut În diamante și cu pantaloni evazați. Gulerul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Sinatra zicea că... interveni Alfred Adler. — Gura, Alfie! spuse scurt Freud. Uite cum stau lucrurile, Împărate: yankeii adoră să stea lungiți pe canapelele noastre și să plătească pentru a-și turui povestioarele, care, fie vorba-ntre noi, sunt adeseori extrem de caraghioase. — De pildă, Nixon visează noapte de noapte că-l ascultă o ureche imensă, iar... interveni din nou Adler, Însă șutul pe sub masă al lui Jung Îl reduse la tăcere. — N-am vrea să ne strici afacerile, continuă Jung. Și nici
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
care le organizează francezii. Pe foștii șefi Îi veți regăsi aici ca membri ai DHRA, adică Dead Human Rights Association, o organizație compusă din oameni aleși pe sprânceană, care În timpul vieții au avut toate acele funcții cu denumiri lungi și caraghioase, gen „asistent secund al adjunctului locțiitorului de vicepreședinte al diviziei de calibrare a mouse-urilor din cadrul serviciului IT de pe lângă departamentul de HR“, exercitându-și după Marea Trecere aceleași competențe și altele În plus , doar nu vreți să se ducă pe apa
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
-ul și bidonul Înspumat, rămase alături, pe pavaj. — Poate c-a văzut un polițist și-a fugit. Pe ăla, de exemplu, mi-a răspuns ea, arătându-mi sfidător, cu bărbia, un polițist gras, care alerga Înspre noi, fluierând și gesticulând caraghios. În sfârșit, capota a cedat. Am deschis-o larg. Înăuntru nu era nimeni. Eram năucit. În sinea mea, deși știam că nu era așa, sperasem că acolo se afla portbagajul și că vreun bricoleur țăcănit montase blocul motor În spate
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
puseseră capăt ostilităților, căci Întreaga umanitate fusese redusă la un singur individ, umbra celui care cândva le transformase semenii În antricoate ori În distracții de circ, prea slab acum pentru a le mai putea prinde, și care, iată, se dădea caraghios de-a dura, sub ochii lor, pe scările din fața Tribunalului. Cum n-a fost nimeni care să mă ridice, iar ambulanța n-a venit pentru că n-avea cum să vină, am sângerat Înăbușit pe asfalt, bâzâit de muște curioase, În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ori, dincolo de apatia și timiditatea lui, reale sau trucate, lucise prelung o clipă de poftă și ură și plăcere. Ridică umerii, capul, coborî mâinile pe fotoliu. Încordă auzul. O respirație slabă și egală, de iepure adormit. Adormise, deci, și el. Caraghioasă complicitate devenea această întâlnire ! — Nu, nu dorm. Te-am lăsat să te odihnești puțin. Ești obosită, înțeleg, șopti el. Chiar în acea clipă săriseră deja, amândoi, speriați, lovind cu brațele în fotolii. Suna telefonul ? Nici el nu se așteptase la
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
capabilă să tacă, să reziste, să fie mereu prudentă. — Studiul psihanalitic la modă ? Ar fi interesant. Sunt unul dintre cei calificați... dar mă plictisește. Impresia se confirma, frazele căpătaseră, ca și glasul și figura înghețată, cu atât mai odioasă și caraghioasă, a omulețului, o anumită siguranță și nepăsare. Bătea cu degetele în sticla de pe birou. N-o privea decât rareori pe deținută. Continua să rămână în picioare. Sticla cu băutură se golise, cuvintele se legau repede, decise și reci. — Povestea cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
aiurea. M-ar considera, cu toții, nebun...“ Se sprijini într-un cot, lipit de trupul de alături și sări brusc, dintr-un salt, în picioare. — Vera, nu rămân aici singur cu tine. Mi-ajunge câte se spun la birou. — Ești un caraghios... Se împletici, mișcări desfăcute și scurte, fracțiuni de gesturi fără legătură. Ajunse în sfârșit la terasa hotelului. Își recunoscu colegul într-una din mumiile cu ochii închiși, abandonate pe șezlonguri. — Te rugasem să nu mă lași singur cu ea... — Ai
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
acest înalt profe sionalism era altă înfățișare a ratării, deplina identificare cu colivia. Promisiunile, capcana ? Să accepți forma salarizată a disperării, fără o șansă de schimbare. Acceptăm și trăim acceptarea, zi de zi, ne aranjăm, uităm, murim. I se păreau caraghioase, apăsătoare și zadarnice succesele pe care travestiul său le înregistra. Trecea între ceilalți drept studios, riguros, temeinic, în vreme ce el se știa ruinat. Iar colegul, prietenul ? Lucian își făcea cu strălucire meseria doar pentru a smulge vieții plăceri epicureice ? Gospodar subtil
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
nu mai apare decât la mari intervale prin ateliere și doar în fugă. Din emoțiile de-acum zece ani, când nu era decât șef de colectiv, iar ea se învârtea în jurul lui ca o cloșcă beată, rămăsese doar îmbrățișarea aceea caraghioasă. Ieșise nebun de victorie din ședință : îl primiseră, îl primiseră ! avea carnetul roșu, încuviințarea, startul, ascensiunea. Năvălise, țopăind, se repezise la ea, să-i dea marea veste. O îmbrățișase, rotind-o, rotind-o, dar ca pe o mamă, ca pe
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pe o soră vârstnică. Un semn de recunoștință pentru aceea care îl tot ascultase, cu exagerată înțelegere, suferind lângă el, așteptând, zadarnic, să-i restituie tandrețea, s-o cheme, măcar o dată, îl tot provocase, dar el rămânea amabil. Îmbrățișarea aceea caraghioasă : scund și slăbuț, săltând în jurul ei, rotind-o. Bucuria îl depășise, apoi dispăru în ascensiunea rapidă. Nu, n-ar vrea să-l întâlnească : o saluta totdeauna prea ceremonios. Îmbătrânise și el, cumințit lângă grăsana de nevastă-sa. Elegant, în costume
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
care alcătuiesc zilele mici și zilele mari. Lucian nu auzea nimic din ceea ce i se spunea. Se întunecase, se retrase, zăvorât în sine, dar nu făcu nici un gest de enervare. Așteptase să se încheie imprudentul monolog și reluase aceleași povești caraghioase. Vera, Manole, sora lui Manole, fleacuri, micile libertăți ale coliviei. Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat... Codul surdomuților ! Erau prieteni, își împărtășiseră atâtea, dar, când se apropiaseră de punctul fierbinte, îl trata ca pe un copil, un nebun, un
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
porumbelul. Furnica și fazanul, furnica și pisica și musca, furnica și câinele și vulturul, furnica și măgarul și șarpele și șarpele. În toate apare, până la urmă, chipul celui care caută, până la istovire, drumul spre inima furnicarului. Oamenii îl simpatizează pe caraghios, amuzați precum copiii în jurul lui August Prostul. Glumesc pe seama lui, îl ridiculizează pe acest pasionat al jocurilor, dedat inutilului, îl suspectează, încearcă să-l convingă, să nu mai dezlege enigme.“ Azvârle caietul, trage mânerul ferestrei, aduce mai aproape sticla fumurie
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
dinții sănătoși, tineri, flămânzi. Umerii netezi, bronzați, sânii plini. Picioarele lungi și goale, degetele micuțe cu unghii lăcuite, în espadrile. Nu meritase surpriza, șocul, izbitura ?... nu, nu meritați rugul, nu, nu, rămâneți șefilor și salariilor, rămâneți Ortansei, porumbeilor, am fost caraghios, neputincios, vă las în grija altora, aceiași. Rotise palma până la subțioara umedă, păroasă. Prelungi ultimul balans, clătinându-se, balans bolero bușitură, plaja clocotea. Cerul și marea în bulbul albastru al ochilor : ridicase înduioșat, milostiv, fără grabă, fără frică, înlăcrimat, aceeași
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
căzut foile !“, strigă cineva. Pasul lunecă, mâinile foarfecă ceața. Trupul se sucește brambura, piruetă de clovn. Din buzunarul stâng zboară un mic sul cu foi de caiet. Căciula cade, ca o plăcintă. Întoarce, aiurit, obrazul roșu de frig, capul tuns caraghios. Fiara gonește, se va apropia... „Hei, domnu’... foile“, mă grăbesc să strig spre zăpăcitul pieton. Străzi jilave, lunecoase din cauza ninsorii și noroiului... Soarele răzbise printre nori. O îngustă fâșie de lumină. Pentru o clipă, totul se învioră. Razele atinseră umărul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
doi tineri care lucrează la Hearst și cu noi, stimate domn, care uneori aducem cîte o fată În cameră, ne Îmbătăm, plîngem, ne mărturisim păcatele și slăbiciunile vieții, citim Shakespeare, Milton, Whitman, Donne și Biblia - și rubrica sportivă - noi, tineri caraghioși, bătrîni nebuni și zăpăciți cum sîntem, dar care n-am ucis niciodată, n-am jefuit și n-am bătut nici o femeie pînă să-i sară dinții din gură; noi, care sîntem oameni destul de decenți, de buni și cu vederi liberale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și slinos, ce pornea spre spate de deasupra frunții brăzdate ca de reptilă, a ieșit În goană din prăvălia mizeră a unui croitor de peste drum suflînd din greu, emoționat, aducînd o găleată cu apă. Evreul alergă spre mijlocul străzii mișcîndu-se caraghios pe picioarele strîmbe, azvîrli apa peste balta Însîngerată și se Întoarse În prăvălie la fel de repede cum venise. Apoi, dintr-un alt magazin ieși un om cărînd o găleată cu rumeguș, pe care Începu să-l Împrăștie pe strada Însîngerată pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vîrtejului de bărbați decăzuți și rătăciți pe care-i slujeau. Iar această dorință timidă și totuși inerentă de a stabili o legătură mai caldă și mai delicată, chiar și În practicarea meseriei lor, ieșea la iveală uneori Într-o formă caraghioasă, În timp ce treceau obosite printre mese solicitînd atenția bărbaților pe care-i slujeau. Astfel, dacă un bărbat li se adresa grosolan, brutal, dur, cu o Înjurătură - ceea ce era o formulă obișnuită de salut - și ele răspundeau la fel. Dar dacă le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu o Înjurătură - ceea ce era o formulă obișnuită de salut - și ele răspundeau la fel. Dar dacă le vorbea mai calm sau dacă le adresa o privire și un zîmbet mai blînd, se Întîmpla să-i răspundă printr-o Încercare caraghioasă și Înduioșătoare de a-și dovedi cochetăria, Îmblînzindu-și vocea Într-o șoaptă răgușită și hîrÎită, apropiindu-se tandru de el, apropiindu-și obrazul mînjit și boit de ai lui, ademenindu-l printr-un jalnic simulacru de chemare, cam În felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
făcea să-i invidieze pe toți oamenii obișnuiți, care-l făcea să regrete acel accident al naturii și al nașterii prin care un spirit sălbatic, mîndru și iute ca gîndul, fierbinte ca focul, a fost Încătușat Într-o asemenea temniță caraghioasă. Iar acest sentiment de rușine și Înjosire și de ură față de propriul său trup este cel mai dureros sentiment pe care-l poate avea un om Înalt, cea mai mare nedreptate pe care o suferă spiritul său. Căci În această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
meschină pe care o poate nutri un om față de un prieten devotat și urît, al cărui destin se Împletește cu al său și pe care trebuie să-l Îndure. Și, Într-adevăr, prietenul acesta devotat și urît, care este temnița caraghioasă a omului, Îndură și-l Însoțește pretutindeni În drumurile sale nebune și fioroase și-l slujește cu credință ca nici un alt prieten, și rabdă jignirile și insultele pe care i le aruncă oamenii, furia, patima, istovirea brutală, rănile, bolile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Dolan și, cu o privire plină de disperare, Îi arăta ceasul aplecîndu-se și șoptindu-i cu glas sumbru: — Ai să Întîrzii! E aproape douăsprezece! Pentru Dumnezeu! exclama părintele Dolan. Am să Întîrzii! Era un bărbat voinic, dar avea o voce caraghioasă, subțire, de irlandez, proaspătă și veselă, cu o unduire hazlie, ce parcă venea de undeva, de departe. — N-am văzut În viața mea un om ca tine, Chris, care să se gîndească numai la burta lui! Oare sfinții părinți ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]