532,837 matches
-
sus, jos... Pentru noi, copiii, ascensorul era o joacă. Ne urcam în el câte doi sau mai mulți și ne făceam frică clătinându-l ca o barcă între șinele de fier care-l strângeau într-o menghină alunecoasă. De fapt, casa nu era o casă ci un "imobil". Imobilul filialei Băncii Românești. Tata era intendent și mecanic de întreținere. Singura meserie adevărată din acel imobil! Ce-aș fi știut, ce-aș fi descoperit, ce-aș fi făcut în viață dacă Tata
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
copiii, ascensorul era o joacă. Ne urcam în el câte doi sau mai mulți și ne făceam frică clătinându-l ca o barcă între șinele de fier care-l strângeau într-o menghină alunecoasă. De fapt, casa nu era o casă ci un "imobil". Imobilul filialei Băncii Românești. Tata era intendent și mecanic de întreținere. Singura meserie adevărată din acel imobil! Ce-aș fi știut, ce-aș fi descoperit, ce-aș fi făcut în viață dacă Tata ar fi fost arhivar
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
Cum și de ce am ajuns să locuim pe acea stradă periferică, în pantă, pavată cu pietre de râu, cu trotoare primejdioase? Și de ce o evoc, deși n-am locuit acolo nici măcar o lună? A fost doar un tranzit spre altă casă, în vreme ce bombardierele se înverșunau împotriva portului, nu departe de cartierul băncilor. Din Năvalnicului păstrez amintirea unei odăi unice, în care locuiam cu chirie, fără alte accese decât privata din curte. Acea odaie, pardosită toată cu "covoare" țesute din fâșii de
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
cu inima mea, moartă inima mea, sângerândă, în palme. Uimit, tiptil apropiindu-mă cu răsuflarea, o duc la buze, încerc să o... Cu pași neauziți, se întoarce la locul ei. Apoi scriu, încerc să scriu poezie. Obsedanta amintire Stau în casa rece. Cu pleoapele reci încerc să-mi încălzesc așternutul. Mâinile înoată printre aburii ieșiți din gura mea. O armonie rece, a morții, mă face să ascult ninsoarea ce cade pe gânduri, obsedant sângerându-le. Stau în casa rece. Cu pleoapele
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/8417_a_9742]
-
amintire Stau în casa rece. Cu pleoapele reci încerc să-mi încălzesc așternutul. Mâinile înoată printre aburii ieșiți din gura mea. O armonie rece, a morții, mă face să ascult ninsoarea ce cade pe gânduri, obsedant sângerându-le. Stau în casa rece. Cu pleoapele reci încerc să-mi încălzesc așternutul. Aproape poem - Fecioarei - Mâinile mele, în îmbrățișare, se pleacă la umbra picioarelor tale. Poem neterminat Ca și cum mi-aș aduna oasele cu mâna, mâna adunându-se pe sine, ce să mai spun
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/8417_a_9742]
-
marginea calmă a unei seri de demult uiți te clatini de atât adevăr nerostit îți părăsești adăpostul cu încărunțitele speranțe construiești dealuri fosforescente talazuri luna verde acoperă cerul Goluri Celui ce trece frate îi spui și nu știi de ce somnul casei vine din adâncuri prăpăstioase în ferestre înserarea scrutează nori păguboși adevăruri lipsite de consistență te separă de lume ca într-o oglindă secată privești în golul de sentimente ceașca și cartea ușor se destramă nu le mai poți mângâia Luminî
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/8396_a_9721]
-
cei doi copii urmau să vină după trei, patru luni - și după un scurt popas de două zile la Viena, la cumnatul lui, Alfred, care vopsea pe Mariahilfer pene pentru pălării, tata-mare stătea la fereastra compartimentului de vagon-lit și privea casele care se înălțau din ce în ce și ale căror fațade sclipeau ca marmura când trenul a intrat în București. Fumul locomotivei apăsat în jos de acoperișul gării plutea ca niște zdrențe de ceață prin fața ferestrei, intrând până în vagon cu
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
Sfântu Gheorghe, în timp ce bărbatul, care tocmai și-a ridicat pălăria de pe fruntea umedă de sudoare, se caută prin buzunare de mărunțiș pentru o cerșetoare. În spatele acestui rond care inundă luminos ilustrata colorată, strada Lipscani se retrage într-un refugiu de case, storurile librăriei au dungi roșii împotriva soarelui năprasnic și sunt coborâte în fața vitrinei, vânzătorii cu șorțuri albe își expun marfa pe trotuar și domnul S., care tocmai s-a hotărât să traverseze piața, ca să caute o carte poștală pentru soția
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
aur și lanțul de la ceas de care atârnau două medalioane peste vesta de stofă englezească, da, Herr Schachter amintea, prin siguranța de sine, de prestanța lui Gustav Wilhelm S., care privea din rama portretului său în camera de zi a casei mele părintești. Pavajul aleii pe care am trecut cu taxiul, îndată după sosirea mea la București, pentru a ajunge la casa în care aveam să locuiesc, era spart chiar în mijlocul drumului. Pietrele smulse grosolan zăceau într-o stivă acoperită de
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
de sine, de prestanța lui Gustav Wilhelm S., care privea din rama portretului său în camera de zi a casei mele părintești. Pavajul aleii pe care am trecut cu taxiul, îndată după sosirea mea la București, pentru a ajunge la casa în care aveam să locuiesc, era spart chiar în mijlocul drumului. Pietrele smulse grosolan zăceau într-o stivă acoperită de noroi și murdărie de-a lungul gropii. Trotuarul, reparat de nevoie, dădea într-o piață, un triunghi neregulat format din bifurcarea
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
spart chiar în mijlocul drumului. Pietrele smulse grosolan zăceau într-o stivă acoperită de noroi și murdărie de-a lungul gropii. Trotuarul, reparat de nevoie, dădea într-o piață, un triunghi neregulat format din bifurcarea aleii, mărginită de ziduri și garduri. Casele părăginite se ațineau în umbra subțire a copacilor bolnavi, ale căror crengi așezau pe ele contururi mai moi și frunzele palide aruncau pete livide peste verdele rărit. Portaluri orientale clasice, coloane, ornament din stuc, se înghesuiau între tufișuri și cotețe
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
aducă bagajele înăuntru, a împins ușa care peste zi rămânea deschisă și l-a rugat pe tata-mare să intre primul; dalele, stropite de curând, duceau de-a lungul unui răzor de trandafiri, ce mărgineau zidul terenului, la intrarea laterală a casei impozante purtând amprenta Jugendstil-ului vienez. Intrară în holul de la intrare. — Bagajul va fi dus în camerele dumneavoastră, probabil că sunteți obosit de călătorie, spuse Leo Schachter, în timp ce urcau cele trei trepte ce dădeau în antreu, unde aveau să-și
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
va auzi în curând, urcase în mașină stafia unei moarte. O familie din Polonia primește la cină un oaspete care are copite în loc de cizme. Un evreu din Basarabia emigrează în America pentru a scăpa de încorporarea în armata română. O casă din New Hampshire este bântuită de stafia jucăușă a unui băiețel. Suzanna Martin este acuzată de vrăjitorie și condamnată, apoi, la moarte de tribunalul din Salem, dar, câțiva ani mai târziu, judecătorul care îi rostise sentința moare de hemoragie, împlinind
Povestiri de astă-dată by Otilia He () [Corola-journal/Journalistic/13133_a_14458]
-
rămîne pe drumuri. Mai ales dacă are și o familie în spate, ca doctorița din Constanța. Din cîte am remarcat femeile sînt mai vulnerabile la noi la frica de a-și pierde serviciul. Și asta, probabil, deoarece ele duc greul casei, cum se spune. Iar șansele ca femeie puternică, stîlpul familiei, să se frîngă brusc cînd află că va fi concediată și nu are nici o altă perspectivă decît șomajul sînt mai mari decît ale unei femei care se bucură de protecția
Căpșuni și sinucigași by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13150_a_14475]
-
general vorbind, reintroducerea referenților de specialitate pentru lucrările colective de acest fel, de interes național, referenți care să facă anumite observații și recomandări, ce pot să fie luate în seamă sau nu. Depinde, desigur, și de interesul sau implicarea editurii. Casa Cărții de știință, animată înțelept de Irina Petraș, a fost foarte receptivă pentru finalizarea editorială a proiectului ce i-a căzut norocos în brațe. Editura clujeană poate deveni un factor stimulator de perfecționare a lui, pentru o mai ofensivă punere
Dicționarul patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13138_a_14463]
-
și voi face alte observații și propuneri, mai sistematice, de îmbogățire a repertoriului posibil de opere literare românești. Dicționar analitic de opere literare românești, volumul IV, Q-Z, urmat de Addenda la volumele I-III, coordonare și revizie științifică: Ion Pop, Casa Cărții de știință, Cluj-Napoca, 2003, 724 p.
Dicționarul patrimoniului literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13138_a_14463]
-
sectoare infestate de purulența corupției? Baba-oarba jucată de pesedei cu funcționarii europeni s-a împotmolit rău de tot. Din acest moment, când Occidentul își dă seama ce probleme e pe cale să-și ia pe cap și pe cine admite în casă, orice menajamente vor fi lăsate de-o parte. Frumoasa perioadă a intențiilor nobile, neurmate de nici un gest practic, a apus. De-acum, vorbăria e înlocuită cu o militărească cercetare a celor mai intime dintre componentele mecanismului social. Echipa Năstase nu
Nașii fără dinți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13153_a_14478]
-
Micaela Ghițescu Autoare, printre altele, a romanului Casa umbrelor (1996) (recent apărut în românește la Editura Vivaldi și a cărui dramatizare va face, și în România, obiectul unui spectacol realizat de Geo Saizescu cu studenții departamentului de teatru al Universității Hyperion), Teolinda Gersăo este una dintre prozatoarele portugheze
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
corp, următoarea, cealaltă jumătate, și astfel - două căni cu apă, acoperind tot corpul, îi dădeau o senzație de plenitudine. N-avea nevoie de nimic altceva, își spunea ștergându-se mulțumită cu prosopul curat și călcat cu grijă. Sigur că unele case aveau băi moderne, cu căzi în care chiar puteai să stai culcat și apa caldă nu se isprăvea la robinete. Dar chiar dacă nu avea nimic din toate astea, tot făcea baie, cu puțină îndemânare și pricepere. Și sigur că nici
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
păcat să plece de la mijloc, i se întâmplase deja de mai multe ori. De asta nu se ducea la cinema. La televizor se uita destul de mult, bineînțeles, dar mai tare îi plăcea să meargă cu tramvaiul. În loc să stea închisă în casă, umbla printre oameni pe străzi, dar fără să se obosească, așezată comod. Bucurându-se de spectacolul celorlalți - uite acolo vitrina aceea luminată, bărbatul acela care aleargă, femeia aceea covârșită sub un coș cu verze. Iar ea ședea, sprijinită pe spătar
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
când parcă se producea o minune - nu o durea piciorul, sau gâtul, sau brațul, putea să facă aproape orice mișcare fără s-o treacă fiorii ori să strige „au”, parcă ar fi fost din nou tânără. Și atunci ieșea din casă, ușoară, mândră de ușurința cu care călca. Când umbli pe jos lucrurile se văd altfel, cu altă viteză. Observi că e iederă pe un zid unde altădată nu era, descoperi că begonia de pe o scară crescute cu aproape o palmă
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
pe un zid unde altădată nu era, descoperi că begonia de pe o scară crescute cu aproape o palmă de la ultima trecere pe acolo, că o anumită fereastră are aproape mereu o pisică ce doarme în spatele geamului. Sau că, la o casă scoasă în vânzare, apăruseră deodată niște câini de pază pe pragul ușii. Putea să și pună rămășag dacă vor lătra sau nu, de astă dată, când va trece. Îi plăcea să parieze cu sine însăși, și mai totdeauna nimerea. Dacă
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
cele mai multe ori ca să se lamenteze că plecase de acolo și să profite ca să se plângă de ginere. De asta și pentru multe alte motive ea nu va pleca niciodată de acolo, își spunea bătrâna. Se simțea atât de bine în casa ei, în curtea ei cât o batistă, unde putea sta la soare când nu ieșea pe stradă și unde erau vietăți cu care se distra. Acum doar găini, dar avusese și iepuri de casă. Isprăvise cu ei când a început
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
Se simțea atât de bine în casa ei, în curtea ei cât o batistă, unde putea sta la soare când nu ieșea pe stradă și unde erau vietăți cu care se distra. Acum doar găini, dar avusese și iepuri de casă. Isprăvise cu ei când a început să nu se mai poată apleca să le adune iarbă. I-a părut rău, dar, stând și chibzuind, găinile erau suficiente. Avea totdeauna ouă, din când în când puișori, și pe urmă fiica portăresei
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
sunt foarte curioasă să știu ce e de partea cealaltă. Îngerii n-au răspuns și au mai sorbit din vin. - Doar că de acolo dinăuntru n-o să văd nimic, a spus bătrâna, reflectând puțin. Aș prefera să mă luați împreună cu casa și cu toate obiectele... - Nu e p-posibil, a spus unul dintre îngeri. - Dar, dacă preferați, putem să vă luăm așezată pe scaun, a spus celălalt. Și deodată se afla deja afară din casă, pe acoperiș, așezată pe scaun, cu
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]