2,247 matches
-
îi vine ordinul de a-i da lui Aistulf ultimatumul de a părăsi imediat teritoriile cucerite. Din Galia sosesc doi soli însărcinați să-1 conducă pe Papă la Pepin. În drumul său, Ștefan II se oprește la Pavia, unde primește refuzul categoric al regelui longobard la ultimatumul imperial, după care-și urmează calea spre capitala francă, unde stă o bucată de vreme în compania lui Pepin, pe domeniul său de la Ponthion, instalîndu-se, în cele din urmă, la mănăstirea Saint-Denis. Acolo îl va
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
ale împărăției romane, și cu aceste colonii a înpopulat tot pământul Daciei" (Aaron, 1839, p. 16, subl. n.). În ciuda acestei concesii în privința purității italice a coloniștilor, romanitatea pură a poporului român nu poate fi pusă sub îndoială - acesta este mesajul categoric promovat de întregul discurs didactic din această perioadă incipientă a educației istorice. Literatura didactică alcătuită din aceste prime manuale dedicate istoriei patriei, deși fundamentate pe pilonii fixați de paradigma istoriografică a Școlii Ardelene, nu îi este total fidelă acesteia. O
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
o viață de tip organic. Prin abandonul istoriei și claustrarea în sine a fost posibilă salvarea duhului etnic românesc de suflul distructiv al istoriei. Sub aceste auspicii s-a precipitat fondul etnic românesc, a cărui specificitate a dat-o reticența categorică de a se lăsa "târâtă în istorie" (p. 230). Într-o mie de ani de supraviețuire în paralelul istoriei, instinctul de supraviețuire manifestat prin retragerea anistorică în sine s-a perfecționat sub forma unui complex pe care Blaga îl numește
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de libertate, pace și progres ale poporului român, personalitate proeminentă [...] a vieții politice internaționale", în funcția supremă de secretar general "s-a înfăptuit într-o ambianță de un entuziasm și o înflăcărare fără precedent, dovedindu-se a fi emanația voinței categorice, ferme și unanime a întregii națiuni" (pp. 231, 232). Pe plan teoretic, N. Ceaușescu este autorul unor "magistrale expuneri", întreaga sa operă constituind un nesecat "izvor de învățăminte, sugerînd multiple teme de lucru și concluzii noi, oferind soluții de excepțională
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
era formată în momentul în care aceste adaosuri lingvistice slave de sud au putut fi receptate. Prin urmare, nu se poate vorbi despre o a treia componentă etnică și lingvistică în etnogeneza românească" (pp. 10-11). Fără să fie atât de categorică, direcția reflexivă acceptă paradigma sintezei daco-romane la care adaugă și absorbția influenței slave. Însă, spre deosebire de militantismul vechii gărzi, noile discursuri dez-accentuează importanța simbolică a problemei etnogenezei, invitând mai degrabă la reflecții critice asupra modului în această chestiune a fost un
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
împotriva manualului a fost continuată de mass-media, unde subiectul a inflamat spiritele pentru următoarele două săptămâni. Denunțat ca antinațional și ca expresie a interesele revizionismului maghiar, sub presiunea publică, politică și a mass-media (ai cărei reprezentanți au pronunțat cele mai categorice incriminări la adresa manualului, ca de exemplu Cristian Tudor Popescu și Marius Tucă), manualul a fost retras din ordinul noului ministru al educației, Ecaterina Andronescu, pe data de 17 septembrie 2001 (chiar dacă, o versiune revizuită, din care au fost eliminate pasajele
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sistemul electoral proporțional le-o oferea în condițiile unei relative ușurințe a accesului la parlament. Proporționalitate și reprezentativitate Bineînțeles că situații asemănătoare pot să apară și în alte contexte, caracterizate prin sisteme electorale proporționale cu praguri de excludere mai puțin categorice (de exemplu Danemarca). Problema este că unii autori privesc un sistem multipartidist fragmentat ca pe un defect al sistemelor electorale proporționale, în timp ce susținătorii, dimpotrivă, văd în el o valoare. De exemplu, în secolul trecut John Stuart Mill (Considerations on Representative
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
mai renumit rege de la Sukhodaya, care a domnit 40 de ani, perioadă în care regatul său și-a extins granițele în mod considerabil. În secolul al XIV-lea, capitala s-a mutat la Ayuthya, unde arhitectura a marcat o întoarcere categorică la modele khmere; astfel, sanctuarul khmer este reprodus, în mod fidel, la începutul perioadei Ayuthya și apoi a fost alungit, pentru a lua forma săgeții canelate, numită prang. În anul 1431, Paramaya I a cucerit Angkorul, dând orașului lovitura de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
în măsura în care logos-ul vizat evită cele două închideri ale sale care au stăpânit discursul de orice tip în tradiția noastră culturală: formalizarea logos-ului și lingvistizarea sa. Felul în care a fost pusă problema aici nu instituie deja un semn categoric al trecerii dincolo de convențiile filosofiei actuale, covârșite de sarcini "analitice" și "dialectice"; dar acest fapt, al trecerii dincolo de convențiile în cauză, este de dorit și, în plus, el reprezintă ținta principală a demersului de față. De exemplu, diferența subiect obiect
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ce fel: indicând elementele și modelele acesteia în "obiectele" pe care tradiția i le oferă, sau chiar prin sine, ca interpretare propriu-zisă, în însăși alcătuirea și ordinea proprie, oarecum indiferent de "obiectul" interpretării? De exemplu, poate fi operată o distincție categorică între reconstrucția filosofică și interpretarea sa din unghiuri diverse, atâta vreme cât și aceasta din urmă este, în felul ei, participantă la scenariul celei dintâi, întărind, cum spune Gadamer, însuși statutul cultural-istoric și ontologic al "operei" interpretate? Prin aplicațiile care urmează, sunt
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
celei de-a doua cercetări, nu însă și din al celei dintâi, fiindcă și ea lucrează în sensul corectitudinii formale a raționamentelor, asemenea, așadar, analiticii în varianta "primă". Oricum, obiectul analiticii (al Analiticelor), reprezentat de condițiile corectitudinii logice, se opune categoric (contradictoriu) erorii, sofismului, incorectitudinii. Pe de altă parte, dialectica cercetează raționamentul din premise probabile (dar corect sub aspect formal): aceasta este una dintre temele sale; totuși, o variantă a acestuia este raționamentul eristic, cel care, datorită aparenței de probabilitate proprie
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
asemenea, interesul lui Arisitotel pentru operația de căutare a mediului, esențială pentru construcția silogismelor, adică pentru corectitudinea logică, așa cum o înțelege Aristotel, ca fiind întemeiată de reguli "necesare". Termenul mediu, prin urmare, este suportul trecerii sensurilor judicative de la judecată (propoziția categorică sau judecată de predicație) la raționament. În legătură cu problema ultimă, aceea a regulilor necesare, se cuvine iarăși o observație. S-a discutat mult despre "necesitatea absolută" și "necesitatea relativă" la Aristotel, dat fiind faptul că însuși logicianul distinge între ele. Obiectul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
al raționamentului. În ultimă instanță, constatăm că "formalul" domină construcția raționamentului și că el este decisiv în privința adevărului concluziei acestuia. Regulile se găsesc în Analitice, iar Aristotel le gândește în aplicarea lor și la alte tipuri de silogisme decât cele categorice, totuși, pe baza celor stabilite în legătură cu acestea din urmă: la raționamentele prin reducere la absurd, la cele ipotetice sau la cele modale.88 Silogismul are exclusiv trei termeni și două premise; termenul mediu trebuie să fie același în ambele premise
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și intelectului, adică într-un sens logic și, apoi, într-unul transcendental. Pe de o parte, rațiunea este facultatea raționării, a construcției de raționamente deductive, adică mijlocite, în înțelesul lui Kant (care au două premise, nu doar una); raționamentul deductiv categoric, cel deductiv ipotetic și cel deductiv disjunctiv sunt speciile posibile ale raționamentului din punct de vedere logic. Kant nu este interesat în primul rând de acest aspect al rațiunii, cât mai degrabă de posibilitatea folosirii pure a ei, iar în
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fenomen, ceea ce înseamnă că este doar de condiția opusului constituirii fenomenale, anume de condiția aparenței. Funcțiile sale (toate legate de funcția generică a sintezei conceptelor intelectului în Idei) sunt trei, adică atâtea câte Idei transcendentale sunt. Întâi, el reprezintă "sinteza categorică într-un subiect", apoi "sinteza ipotetică a membrilor unei serii", în sfârșit, "sinteza disjunctivă a părților într-un sistem".127 Într-un fel, conceptul condiționatului îl presupune pe cel al absolutului: oricare dintre cele trei sinteze reprezintă un absolut, însă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
celor douăsprezece categorii)? Strict formal, Kant consideră că forma logică a raționamentului este aceea care susține operaționalitatea rațiunii. Dar această formă trebuie gândită nu în sine, ci după cele trei tipuri de raporturi în care se pot afla categoriile intelectului: categorice, ipotetice și disjunctive. În plus, trebuie ținut seama și de raporturile pe care reprezentările le pot avea; și nu sunt decât tot trei raporturi: cu subiectul, cu "diversul obiectului în fenomen", cu "toate lucrurile în genere".152 Din aceste motive
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
S și P vor fi puși împreună cu verbul și timpul. Dar echilibrul celor două părți (S și P, de o parte, judecata de alta), chiar dacă este doar aparent în acest moment, indică necesitatea unei intervenții care, în absența unei determinări categorice a termenilor-funcțiuni (a pozițiilor logice) de către judecată (logos apophantikos), să regleze tocmai funcționarea lor în sensul de a rosti ceva. E drept, judecata rostește, dar acest fapt nu este încă suficient de clar; deocamdată putem spune doar că judecata rostește
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prin el însuși, aceste sensuri? Nu exprimă "este" tocmai faptul de a fi? Dacă facem abstracție de timp, el nu mai exprimă un sens "existențial". Au dovedit-o din plin schematizările medievale ale judecăților de predicație (devenite, mai târziu, propoziții categorice). Verbul ("este") din astfel de scheme este simplu copulativ; el devine existențial numai dacă, chiar și pentru forma "este", intervine asupra sa timpul; cum bine a arătat-o, de altfel, Aristotel în Peri Hermeneias.205 Desigur, aspectul alethic nu este
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
câteva rosturi ontologice evidente în cazul primei formalizări a logos-ului, este, acum, aproape desființată. De asemenea, în multe cazuri de analiză logică, "este" nu mai contează decât ca o relicvă a vechii logici și a structurii predicative a "propoziției categorice" (judecății de predicație); angajamentele ontologice ale "expresiilor" și "gândurilor" rămânând, totuși, surse inepuizabile de întrebări, probleme, aporii, "puzzles" etc. De fapt, "este" are "locul" său potrivit în orizontul acestui fenomen de reformalizare a logos-ului, însă el nu mai apare
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
teoria lui Frege asupra sensului și semnificației și asupra relației de referință; ideea lui Husserl despre separația dintre psihologic și logic, formulată, întărită și susținută cu viziune încă din lucrarea sa de tinerețe, Filosofia aritmeticii; "metoda" lui Wittgenstein de separație categorică între expresiv și logic (acesta din urmă, ca formă, caracterizează și stările de lucruri), apoi ideea sa de forme ale vieții (Lebensformen), prin care încearcă să explice sensurile cuvintelor, așadar, natura rostirii (logos-ului); teoria despre denotare a lui Russell
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fenomenul" de față trebuie să devină un eveniment, să capete un sens ființial-obiectual și aceasta va fi posibilă prin intervenția timpului. Atâta vreme cât ne păstrăm în zona aprecierilor de principiu, cele două ipostaze ale judicativului nu își vor arăta nici diferența categorică, nici asemănarea de fond. Trebuie revenit la radicalitatea gândului despre retragerea timpului, eveniment care instituie judicativul regulativ și care ne-a apărut mai devreme ca fiind ipostaza originară a judicativului. Acum însă ne este clar că o asemenea revenire înseamnă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
profesională. Dar, indiferent care ar fi părerile celorlalți, îmi vine greu să cred că profesorul ar fi putut nedreptăți pe cineva cu intenție, că echilibrul său interior ar fi putut fi afectat de porniri care să fi trecut dincolo de imperativul categoric al datoriei, sau că micile asperități cotidiene i-ar fi acaparat timpul, pe care-l prețuia atât de mult de altfel. Îmi vine în minte o întâmplare care m-a urmărit adeseori. Ne-am întâlnit ‒ domnia sa plecase deja de la Rectorat
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
evrei cu care aveam de gând să stabilim contacte. Însă încercările noastre de a ne înscrie și plăti excursia au fost întâmpinate întâi cu eschivări bâlbâite, iar apoi, după două zile de du-te-vino fără vreun răspuns clar, cu un refuz categoric, motivat cu o afirmație cât se poate de ciudată cum că "Între Israel și Inturist nu există legături oficiale". Pus în fața unei tentative evidente de discriminare politică, instinctul mă îndruma să ridic mănușa zvârlită în obraz și să nu mă
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
evreilor la mișcarea comunistă în ilegalitate și a rolului îndeplinit de aceștia în cucerirea puterii și a instaurării regimului comunist în România, aceste interogări au primit răspunsuri exagerate la extrem sau de-a dreptul eronate. Mă refer aici la răspunsuri categorice care afirmă, de exemplu, că membrii P.C.R. în ilegalitate "erau în marea lor majoritate evrei 16" și că "majoritatea membrilor din conducerea Partidului Comunist din România (...) erau evrei, la începuturile istoriei sale"17. Deficiența acestor afirmații nu provine din lipsa
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
state pe fostul teritoriu al Palestinei, urmând ca frontierele acestora să fie stabilite pe baza implementării Hotărârii Consiliului de Securitate nr. 242 și, de asemenea, angajamentul festiv de a renunța la terorism". Prin urmare, suntem îndreptățiti să rezumăm în mod categoric, că Președintele OEP "ne-a furnizat marfa așteptată 59". Numai că Roland Dumas nu a interpretat cu fidelitate riguroasă semnificațiile evenimentului. Căci, deși Arafat a recunoscut existența Statului Israel ca un fapt împlinit (de facto), el nu a recunoscut existența
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]