2,847 matches
-
îi inspira lui Gabriel vechiul simțământ familiar: amestecul de intensă iubire și de intensă teamă, fiecare dintre emoții împingând-o pe cealaltă la suprafață. Adam era îmbrăcat în uniforma lui școlară, „knickerii“ care-i plăcuseră iui Hattie: pantaloni golf din catifea reiată cafenie, un jerseu albastru, ciorapi trei sferturi albaștri. Cu o seară înainte, Brian și Gabriel se certaseră din nou din cauza școlii la care urma să fie înscris în continuare Adam. Gabriel n-ar fi vrut să-l vadă plecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îmbrăcăminte și cu un șal de lână scoțian care se mototolise, adunându-se în movilițe și vâlcele. Pe o măsuță murdară de abanos, se găseau o sticlă de vin și una de whisky, ambele deschise, și două pahare. Draperiile de catifea fuseseră trase și două lămpi cu abajururi franjurate difuzau o lumină roză, molcomă. În cămin ardea un foc mic, la gaz, cu o flacără trandafirie. Tom, mișcându-se prudent, se împiedică de un hipopotam de piele și, retrăgându-și iute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care se potrivea cu acea parte a orașului Bruxelles - o totală schimbare față de interiorul, pe veci apus, din Belfast, care continua să supraviețuiască doar în imaginația ei. Perdelele de dantelă (extrem de frumoase), care acopereau ferestrele înalte erau îngălbenite, draperiile de catifea pătate și vag mâncate de molii, iar căptușeala lor de mătase atârna, pe alocuri, zdrențuită. Covorul turcesc era ros și tocit de urmele pașilor. Șalul brodat de pe pian, așezat întotdeauna exact în aceeași poziție, era decolorat în părțile unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
păstrate (care dintre ei adoră mirosul de iarbă proaspăt tăiată, teii, sulfina, mirosul frunzelor arse și al casta nelor coapte, cine-și închipuie leonardește bătălii celeste pe harta crăpăturilor din tavan și-a varului de pe pereți, cine atinge în transă catifeaua, inul, mătasea, brocartul, dar și oțelul lucitor și ebonita rece, cine se mbată cu mirosul de lămâiță, mosc, lavandă, nisip încins, oregano, cine adoră orăcăitul broaștelor pe malul apei dimineața, suspină la trilurile privighetorilor, leșină la aroma cafelei, la vederea
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
desprins parcă din revista Caesar, filoform, tuns perie, pantaloni vintage à la vechiul AGVPS, fular nonșalant, cercel în urechea stângă, ceas uriaș pe dreapta, plus două telefoane mobile. Ea - tipul PR în modelling, nostimă, impetuoasă, păr blond-cenușiu nărăvaș, cizmulițe de catifea cu ciu curași, proaspăt venită de la Amsterdam („orașul vieții mele“), 74 cu gândul la „o Scoție, sau o Irlandă, dacă Egiptul e nesigur, deși aud că-n Maldive e hot“. Pe scurt: două roade tipice libertății noastre. După câteva replici
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
lui Andrei Șerban cu Unchiul Vania, și până la greu explicabila viziune a lui Mihai Măniuțiu din Othello și prea iubita lui Desdemona, trecând prin supliciul fizic la care m-a supus fixarea pe o perniță de câțiva centi metri, de catifea, nu zic nu, dar care m-a chircit, sufocat, asudat și mi-a băgat gleznele-n gât vreo două ore și ceva, la o co regrafie psihobsesivă (Strigăte și șoapte) cu nucleu berg manian (eu nevăzând în viața mea un
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
congeneri de când n-au mai îndrăznit să le recite elevilor, în liniște, din eufoniile eminesciene, familiarizându-i cu melifluența (termenul este al lui Dan Botta, autorul unei superbe Cantilene), cu „narcoza auditivă“ (Negoițescu dixit) a diftongilor cuplați cu aliterațiile pe catifeaua gerunziilor, a jocului fonic dintre departe și aproape (categoriile subtil împletite de Edgar Papu), dintre încet, tămâiet și nemângâiet, dintre „covorul moale“ și „mătasa sună sub picior“, cu „noaptea, fla mingo cel roșu apa neagră-ncet pătrunde“ și „să scap
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
extaz despre cele două CD-uri mateine de la Huma nitas cu același Marcel Iureș: Sub pecetea tainei și Remember. Sunau, cu un cuvânt la modă, demențial. Vocea lui Iureș se plia perfect pe volutele aluzive, parșive, carnale ori serafice, pe catifelele grele, cearcănele filigra nate, bijuterile, bubele, fantasmele și sarcasmele juniorului caragialian. Tot pe atunci, Iureș făcea o creație amețitoare - pentru mine egală performanței din Richard III-ul regizat de Mihai Măniu țiu la Odeon acum aproape douăzeci de ani - într-
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
la cap, erau încărcate cu bunătăți. Nu aveam voie să ne facem de râs față de orășenii din mahalaua Țiglinei. Trebuia să mergem la un cerc cultural, la Galați. Dar cum și de unde o îmbrăcăminte mai acătării. Aveam un material din catifea neagră, material alb și puțină broderie pentru guler, croitoreasa era gard în gard cu noi, așa că totul era spre bine. Mai rău stăteam cu pantofii. Neapărat, pantofi albi, a hotărât doamna Ma tios. Dar n-am. Sigur că n-ai
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Porumbel de catifea S-așezat pe inima mea Iar când ceasul a sunat, El, încet s-a depărtat. Aripi aruncate-n zbor, Am văzut și îmi e dor... Îmi e dor de zile-n care Pana lui mă mâgâia agale. Aș da ani
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93435]
-
spate, vorbește fără să deschidă gura prea mult, și, dacă altădată va fi fost grijuliu cu ținuta sa, acum nu-i mai pasă, probabil, cum arată. Umblă cu aceeași bluză roșcată, croită din piele de capră, și cu pantaloni de catifea neagră. De sub tichia pe care o poartă tot timpul ies șuvițe de păr lung și neîngrijit, de un alb murdar, și nimic din înfățișarea sa ori din felul șovăitor în care se apropie de obiecte, de parcă nu mai e sigur
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
nou ca Înainte, cînd cineva a aprins radioul Într-o bună zi, atunci a murit tata. Nimeni nu l-a putut opri pe Julius să se instaleze În caleașca străbunicului-președinte. Aici Își petrecea toată ziulica, așezat pe canapeaua ruptă de catifea albastră tivită cu aur, trăgînd necontenit asupra guvernantelor și majordomilor care cădeau În fiecare zi secerați de gloanțe lîngă caleașca, murdărindu-și halatele pe care stăpîna Îi obligase să le cumpere ca să nu-și strice uniformele și acum trebuiau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mult la capră pentru ca el, dinăuntru, să Întindă brațul pe fereastră și să-i Împuște dintr-un singur foc. Dar Într-o după-amiază ajunse la trăsură și-l găsi, spre marea lui surprindere, instalat Înăuntru, dormind pe canapeaua veche de catifea, „De ce stai aici?“, Îl Întrebă, naiv și răspunsul veni Îndată, Însoțit de un pîrț: „De pișicher“. Și se puse din nou pe sforăit, iar el ieși glonț s-o anunțe pe Vilma, care tocmai se scula de la masă, În bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu ei. Cum își găsise românca asta sibiancă algerianul cu care locuia, habar n-am. Legătura mea fusese, firește, ea, prin inter mediul unei prietene comune, tot muziciană. El era un berber mândru de originea lui, marcată prin tichia de catifea cu ape vișinii și cu fund de atlaz albastru de care cred că nu se des părțea niciodată. Altfel, era, ca și ea, haios, nepă sător, cam leneș... Imposibil de spus din ce trăia. Căci mă-ndoiesc că din actorie
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
-E o plăcere, observ eu. -Plăcere! Plăcere este un lux, faptele sunti mportante, nu ficțiunea! Am mers apoi în dormitoare unde avea paturi duble , remarcasem eu și dressinguri imense, un scrin vechi, sobe de teracotă frumos ornate, fotolii tapițate în catifea roșie, vitrine pline cu porțelanuri scumpe și bineînteles iarăși cărți, ziare, reviste. Nu lipseau nici tablourile, nuduri, cu tonuri de roz, verde, totul radiind căldură și lumină. Existența căpăta parcă un alt sens, iar eu îmi amintisem atunci de toate
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
doar să acumulezi căcaturi idioate pentru care trebuie să-ți ceri scuze. Cum o să fie când o s-avem șaptezeci de ani? Daniel încercă să răspundă, dar Mark nu voia cu adevărat un răspuns. Își vârî mâna în buzunarul jachetei de catifea și scoase o bucată de hârtie plastifiată, plină de mâzgăleli ilizibile. Uite care-i treaba. Chestia asta îți spune ceva? —Sora... Karin Doi mi-a zis de ea. Mark îl prinse de încheietură. —Ea nu știe că ești aici, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Epitaf a fost lucrat la Constantinopol de o monahie pe nume Filoteia și dăruit mănăstirii de către ctitori, boierul Nestor Ureche și soția sa Mitrofana, în anul 1608. La el s-a lucrat timp de 6 ani ... Pe fondul roșu al catifelei are reprezentată, în fir de aur și argint, Plângerea lui Iisus (Punerea în mormânt a Domnului). Aureolele sfinților sunt încrustate cu perle autentice, iar aureola Mântuitorului are 3 rubine în 3 casete mici de aur, frumos decorate. Scena este încadrată
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
umbrindu-se de tehnologiile vremii de astăzi ce înlocuiesc mâinile iscusite de altădată. Unele ateliere bisericești din mănăstiri reîntorc filele tradiției, aducând din nou la lumină frumusețea și trăinicia broderiilor cusute cu fir de migală și mult suflet, însuflețind noi catifele ce vor îndemna suflete calde să nu și uite datina. Câtă pioșenie și dăruire ascund aceste țesături, câtă răbdare și iscusință aduc de peste veacuri și câte mărturii sfinte vor duce mai departe, numai ele știu ! E drept că și Dumnezeu
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
lui Alexandru cel Bun. Este croit în forma de „T” și încheiat în părțile laterale cu clopoței după modelul veșmântului preoțesc din Vechiul Testament. Este purtat de înalții ierarhi ai Bisericii Răsăritene. Sacosul Sfântului Ierarh Varlaam Mitropolitul Moldovei este confecționat din catifea de mătase verde decorat pe margini, părțile laterale și la mâneci cu motive vegetale și florale inspirate din repertoriul decorativ al țesăturilor orientale care circulau în Moldova secolului al XVII-lea. În jurul gâtului este brodată inscripția de danie și data
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
timp, ea anunță noile orientări ale artei în general, creând premisele procesului de trecere de la medieval la modern. La Muzeul de Artă sunt păstrate nu numai sacosul Sfântului Ierarh Varlaam Mitropolitul Moldovei (cu 22 de nasturi de aur, lucrat din catifea verde închis și brodat cu chenare de flori cusute în fir de aur și mărgăritare), ci și un epitrahil tot al lui Marelui Ierarh cărturar Varlaam (din mătase verde și roșie, cu mai multe icoane brodate în fir de aur
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
de aur și argint). Deținător: Muzeul Național de Artă al României - București Nr. inventar: 15925/B280 Tip: Sacos Autor: Anonim Scoală: Atelier din Moldova Material: broderie cu fir din argint; argint aurit și mătase colorată și perle pe suport din catifea Tehnică: brodare Dimensiuni: h = 129 cm Datare: 1637 1638 Ordin de clasare: 2821 din 10.10.2003 Tezaur 53 Sacosul Sfântului Ierarh Varlaam Mitropolitul Moldovei ce a fost donat în anul 1638 de către sfânt împreună cu o bederniță. Acest sacos se
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
o bederniță. Acest sacos se păstrează astăzi la Muzeul Național de Artă al României din București Inscripția de pe sacosul Mitropolitului Varlaam Moțoc din Mănăstirea Secu: „Acest sacos l-au făcut Varlaam Arhiepiscop și Mitropolit, Vleat: 7146 (1638)” „Sacosul este de catifea verde închisă, simplă, laturile împresurate cu unsprezece bumbi de aur pe o parte; peste tot are 22 bumbi. Are împrejur garnitură din cusutură cu fir bun de aur, în deosebite lățimi. Cusutura e prea solidă; florile prea artistice. Tot așa
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Moldovița”. „Liturghia cuprinde tustreele liturghiile cu slujba tuturor hirotoniilor. Carte veche uzată, format gros, coala în patru, hârtia groasă ca pergamentul, scrisoarea de mână, tiparnică, în limba slavonă, scrisoare frumoasă, cu literele inițiale și cu florile aurite. Carte legată cu catifea vișinie, pe colțuri are plăci de argint aurite. La mijloc icoana Sfinților Trei Ierarchi, de argint aurit. De desupt are cinci bolduri de argint aurit. În carte sunt câteva inscripții, care puse în șir dau inscripția copiată mai sus. Mitropolitul
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
tînăr, durduliu, Îngrijit și foarte alb, cu excepția veșmintelor sale, cu o față de porc, lumească și de loc preoțească, iar pe obrajii albi și plini se vedea umbra neagră a bărbii sale dese. Purta un pardesiu negru elegant, cu guler de catifea, o eșarfă albă și fină de mătase și o gambetă pe care și-o scoase cu grijă și o puse lîngă el după ce Îngenunchease. Părul său foarte negru și mătăsos Începuse să se rărească În creștet. Îngenunchease iute lîngă mortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ritmul slab al muzicii de la o petrecere, În toate glasurile ce străbăteau Întîmplător noaptea, Îndepărtate și ciudat de apropiate, nespus de cunoscute și de familiare. Și deodată, pe cînd ședeam sub bolta mîndră, misterioasă și tainică a nopții Înveșmîntate În catifeaua presărată cu stele uriașe, auzind cum glasul puternic al tatălui meu mă cheamă din pridvor, războiul, cu singurătatea sa sălbatică și insuportabilă, plină de farmec și de dorințe, se apropie de mine ca pulsația unui motor În plină viteză, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]