3,886 matches
-
în anul 1905 pe locul alteia ce fusese construită în 1820, în satul Robăneștii de Sus). Pe teritoriul comunei, în anul 1923, a fost ridicat monumentul eroilor „Șarja Robănești 1916”, pe locul luptei dintre trupele germane și escadronul românesc de cavalerie. Conform recensământului din anul 2002: În anul 2002, comuna avea un dispensar (medici - 3, personal sanitar mediu - 4), trei biblioteci (una publică), două unități PTTR (24 de abonați la serviciul telefonic cu plată, 175 de abonați radio, 430 de abonați
Comuna Robănești, Dolj () [Corola-website/Science/300415_a_301744]
-
următoarele date: În anul 1834, Ioan Drăghicioiu începe zidirea bisericii, dar murind pe neașteptate la 1836, va continua lucrările sora sa Ecaterina-Sofia, care-i și moștenește moșia. Aceasta se căsătorește cu maiorul rus Ioan Cacaliceanu, comandant al unui Regiment de cavalerie, construcția bisericii terminându-se la 24 septembrie 1838. Maiorul Ioan Cacaliceanu își aduce soldații în punctul de la marginea de Răsărit a satului, căruia bătrânii încă îi mai zic “lagăr”. De la toba Regimentului, care se bătea zilnic auzindu-se până spre
Tâmburești, Dolj () [Corola-website/Science/300419_a_301748]
-
al Parlamentului (Camera Comunelor) de Cambridge în timpul Parlamentului Scurt (1640) și Lung (1640-49), și s-a implicat mai apoi în Războiul Civil Englez de partea „Capetelor rotunde” sau parlamentarilor. Un soldat excelent, a trecut de la comandarea unei singure trupe de cavalerie la comanda întregii armate. Cromwell a fost a treia persoană care a semnat sentința de moarte a lui Carol I în 1649, și a fost membru al "Rump Parliament" (1649-1653), fiind desemnat de Rump să preia comanda campaniei engleze în
Oliver Cromwell () [Corola-website/Science/298573_a_299902]
-
Parlamentul convocat de Carol I în 1640. Se evidenția printre deputați prin figura sa puternica, trăsăturile dure ale fetei, vocea impunătoare, cuvântările adânc religioase, accesibile și convingătoare. Pentru eroismul manifestat în prima mare bătălie cu armata regala de la Marston Moor, cavaleria lui Cromwell a fost numită "coastele de fier". Dictatura militară, stabilită de Cromwell cu sprijinul armatei și burgheziei, a devenit ereditară, dar Lord Protectorul-Cromwell a renunțat să se încoroneze ca rege. După moartea lui, "Lord Protector" fost numit fiul său
Oliver Cromwell () [Corola-website/Science/298573_a_299902]
-
muzeului însuși, după naționalizare. Lucrările la construcția clădirii au fost suspendate după terminarea domniei lui Carol al III-lea și în timpul Războiului Spaniol de Independență, fiind reluate doar în timpul domniei nepotului său, Ferdinand al VII-lea. Structura a devenit sediul cavaleriei și a magazinului de pulvere pentru trupele napoleonice staționate la Madrid, pe durata Războiului de Independență. După detronarea reginei Elisabeta a II-a în 1868, muzeul a fost naționalizat și a primit numele de Museo del Prado. Clădirea găzduia colecția
Muzeul Prado () [Corola-website/Science/298590_a_299919]
-
asimilați de berberi. Alți s-au refugiat în în regatele germanice ostrogot și vizigot. Unele femei vandale s-au căsătorit cu soldații bizantini și s-au stabilit în nordul Algeriei și Tunisiei. Războinicii vandali aleși au format cinci regimente de cavalerie, cunoscut sub numele de "Vandali Iustiniani", staționate la frontiera persană. Alții au intrat în serviciul militar privat al lui Belizarie. Conform Enciclopediei Catolice din 1913, Gelimer a primit moșii mari în Galatia, de asemenea, i s-a oferit rangul de
Vandali () [Corola-website/Science/298614_a_299943]
-
refuzat propunerea Legiunii. În toamna anului 1904, Piłsudski a format o unitate paramilitară (, sau "bojówki") cu scopul de a crea o armată împotriva autorităților ruse. PPS a organizat tot mai multe demonstrații, în special în Varșovia; la 28 octombrie 1904, Cavaleria Cazacă rusă a atacat o demonstrație și, ca represalii, în timpul unei demonstrații din 13 noiembrie, gruparea paramilitară a lui Piłsudski a deschis focul asupra poliției și armatei ruse. Concentrându-și inițial atenția pe spioni și informatori, în martie 1905, gruparea
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
sprijine Antanta împotriva Puterilor Centrale. La izbucnirea Primului Război Mondial, la 3 august, la Cracovia, Piłsudski a format o mică unitate militară de cadre, , formată din membrii Asociației de Pușcași și ai Escadrilelor Polone de Pușcași. În aceeași zi, o unitate de cavalerie, sub comanda lui , a fost trimisă pentru recunoaștere peste granița cu Rusia, chiar înainte de declararea oficială a stării de război între Austro-Ungaria și Rusia, care a urmat pe 6 august. Strategia lui Piłsudski a fost de a-și trimite forțele
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
a pregătit „Miracolul de pe Vistula”, a fost criticat de unii pentru că ulterior s-a concentrat pe managementul de personal și că a neglijat modernizarea strategiei și echipamentelor militare. Experiențele sale în Războiul Polono-Sovietic (1919-21) l-au făcut să supraestimeze importanța cavaleriei și să neglijeze dezvoltarea blindatelor și forțelor aeriene. Alții, însă, susțin că, în special de la sfârșitul anilor 1920, el a sprijinit dezvoltarea acestor ramuri militare. Este posibil ca limitările modernizării militare a Poloniei în această perioadă să fi avut mai
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
Johann Schiltberger, un cruciat bavarez luat prizonier de turci la Nicopole, a descris în memoriile sale bătălia. El amintește de neînțelegerile ivite între conducătorii cruciaților cu privire la tactica de urmat: cea occidentală a cruciaților, cu grosul trupelor format din soldați ai cavaleriei grele, și cea a lui Mircea, care îi ceruse lui Sigismund ca mai înainte de bătătlie să i se permită să execute o misiune de recunoaștere pentru evaluarea pozițiilor otomane și pentru alegerea tacticii potrivite. Sigismund a fost de acord cu
Bătălia de la Nicopole () [Corola-website/Science/298671_a_300000]
-
lui Mircea, care îi ceruse lui Sigismund ca mai înainte de bătătlie să i se permită să execute o misiune de recunoaștere pentru evaluarea pozițiilor otomane și pentru alegerea tacticii potrivite. Sigismund a fost de acord cu domnul valah, iar după ce cavaleria ușoară munteană și-a îndeplinit misiunea, Mircea cel Bătrân cerut să i se dea comanda asupra întregii aripi drepte cruciate, care să execute atacul din deschiderea bătăliei. Sigismund a fost imediat de acord, dar propunearea lui Mircea a fost respinsă
Bătălia de la Nicopole () [Corola-website/Science/298671_a_300000]
-
un motiv necunoscut. Francezii și englezii formau avangarda, iar Sigismund și-a împărțit trupele în trei: el comanda centrul, transilvănenii formau aripa dreaptă, iar muntenii conduși de Mircea cel Bătrân formau aripa stângă. Baiazid și-a dispus liniile cu avangarda cavaleriei protejată de o zonă de țepușe, urmată de unitățile principale de arcași și de ieniceri, iar corpul principal de oaste otoman și sârbii se ascundeau în spatele dealurilor, la ceva distanță de prima linie. Cavaleriștii francezi îmbrăcați în armuri grele au
Bătălia de la Nicopole () [Corola-website/Science/298671_a_300000]
-
îndepărtate țepușele, cavalerii descălecați au trebuit să facă față atacului infanteriei de elită otomană - ienicerii. Francezii, superiori la capitolul armuri, au respins atacul infanteriei turce, căreia i-au provocat pierderi de aproximativ 10 000 de oameni. Francezii au atacat și cavaleria turcă și au avut din nou succes, ucigând cam 5000 de turci. Deși nu erau călare, cavalerii francezi au pornit urmărirea otomanilor care fugeau pe deal. În momentul în care au ajuns pe vârful dealului, francezii obosiți au descoperit grosul
Bătălia de la Nicopole () [Corola-website/Science/298671_a_300000]
-
de luptă al francezilor. Jean de Nevers, Enguerrand al VII-lea de Coucy și mareșalul Jean Le Maingre, au fost luați prizonieri. Între timp, caii fără călăreți s-au reîntors în tabăra cruciată. Sigismund a atacat ca să-i sprijine pe cavalerii francezi și a dat piept cu forțele principale ale lui Baiazid pe creasta dealului. Rezultatul luptei a fost indecis până în momentul în care au sosit trupele sârbești. Sigismund a fost convins de apropiații săi să se retragă. Armata lui Hermann
Bătălia de la Nicopole () [Corola-website/Science/298671_a_300000]
-
cu un număr de colaboratori apropiați fugind cu o corabie pe Dunăre, Marea Neagră, Marea Egee și Marea Mediterană. Sigismund i-a suspectat pe munteni de trădare. Charles al VI-lea a fost informat în ziua de Crăciun de înfrângerea suferită de cruciați. Cavalerii din Europa Occidentală și-au pierdut în scurtă vreme intereseul pentru cruciade. Luptele aveau să mai continue în Spania și în Marea Mediterană, împotriva păgânilor din Europa de Nord, dar Occidentul nu a mai lansat alte expediții militare de amploare după această înfrângere
Bătălia de la Nicopole () [Corola-website/Science/298671_a_300000]
-
ruinat din acel război, dar făcuse cunoștință cu metodele de luptă ale galezilor, cunoscuse valoarea arcașilor lor, înarmați cu arcuri lungi, de o forță și o pătrundere mult mai mari decât arcurile obișnuite, și imposibilitatea de a folosi împotriva lor cavaleria feudală, pe care săgețile lor o puneau pe fugă. După ce a devenit rege, în 1277, a pregătit o expediție în Țara Galilor, pe care a condus-o el însuși. În 1301 regele îi dădu fiului său Eduard, născut în Țara Galilor și
Eduard I al Angliei () [Corola-website/Science/298702_a_300031]
-
mondial (1939 - 1945), folosirea de o „armură” a devenit un standard în domeniu. Folosit în sensul de adjectiv, substantivul armură utilizează în limba română echivalentele sale adjectivale, așa cum ar fi cuvintele: blindat, greu, sau mai rar, armat. Astfel au existat cavaleria grea comparată cu cavaleria ușoară, divizii blindate față de divizii ușoare etc. De-a lungul întregii istorii a omenirii, există o legătură clară între evoluția armamentului și dezvoltarea mijloacelor de protecție împotriva armamentului, adică a armurii. Pe măsură ce armele au devenit mai
Armură () [Corola-website/Science/299598_a_300927]
-
de o „armură” a devenit un standard în domeniu. Folosit în sensul de adjectiv, substantivul armură utilizează în limba română echivalentele sale adjectivale, așa cum ar fi cuvintele: blindat, greu, sau mai rar, armat. Astfel au existat cavaleria grea comparată cu cavaleria ușoară, divizii blindate față de divizii ușoare etc. De-a lungul întregii istorii a omenirii, există o legătură clară între evoluția armamentului și dezvoltarea mijloacelor de protecție împotriva armamentului, adică a armurii. Pe măsură ce armele au devenit mai puternice și mai sofisticate
Armură () [Corola-website/Science/299598_a_300927]
-
acoperind porțiuni din ce în ce mai mari ale corpului luptătorilor, pentru ca în extrem să-l acopere complet, în detrimentul pierderii mobilității, precum în cazul armurilor de turnir. Astfel în timp ce cavalerii evului mediu târziu sfârșesc în a fi "îmbrăcați" aproape total în fier și oțel, cavaleria grea a multor țări europene, până în preajma primului război mondial (1914 - 1918), încă păstrează multe elemente ale armurii ajunsă la apogeu, protejând de data asta doar zonele cele mai vulnerabile ale corpului, capul, pieptul, picioarele. Civilizațiile asiatice estice cele mai
Armură () [Corola-website/Science/299598_a_300927]
-
parte din Voievodatul Varmie-Mazuria din Polonia. Pe teritoriul Prusiei Răsăritene au locuit în vechime prusacii baltici. este localizată pe coasta sud-estică a Mării Baltice. Capitala regiunii a fost Königsberg (redenumită Kaliningrad în 1946 de sovietici). Pe durata secolului al XV-lea, cavalerii teutoni au stăpânit teritoriul Prusiei, parte a statului monastic teuton. Rivalitatea teutonilor cu Regatul Poloniei a aprins mai multe războaie, printre care și războiul de treisprezece ani. Acest război a fost încheiat cu semnarea celui de-al doilea tratat de la
Prusia Răsăriteană () [Corola-website/Science/299654_a_300983]
-
reședinta la Sibiu, din cauza Dictatului de la Viena, care a hotărât cedarea unei părți din Transilvania Ungariei horthyste. La ordinul ministrului Apărării Naționale, studenților de la Cluj li s-a pus la dispoziție localul cazarmei "Avram Iancu" și al Școlii Speciale de Cavalerie din Sibiu. Pe lânga hrana primită la internatul unde erau cazați, fotbaliștii au învățat să-și procure surse suplimentare de hrană, prinzând pește cu mâna pe malul Cibinului. Prada era dusă la restaurantul „Răscruci”, care le oferea, la schimb, mâncare
FC Universitatea Cluj () [Corola-website/Science/299670_a_300999]
-
sosi în ajutor. Un singur corp (situat într-o puternică poziție defensivă) putea supraviețui cel puțin o zi fără suport, oferind Grande Armée nenumărate opțiuni strategice și tactice în fiecare campanie. Deasupra acestor forțe, Napoleon a creat o rezervă de cavalerie de 22.000 organizată în două divizii de cuirasieri, două divizii călări de dragoni și două divizii de dragoni și cavalerie ușoară pedestre, toate sprijinite de 24 de piese de artilerie. Până în 1805, "Grande Armée" crescuse până la o forță de
Bătălia de la Austerlitz () [Corola-website/Science/299690_a_301019]
-
Grande Armée nenumărate opțiuni strategice și tactice în fiecare campanie. Deasupra acestor forțe, Napoleon a creat o rezervă de cavalerie de 22.000 organizată în două divizii de cuirasieri, două divizii călări de dragoni și două divizii de dragoni și cavalerie ușoară pedestre, toate sprijinite de 24 de piese de artilerie. Până în 1805, "Grande Armée" crescuse până la o forță de 350.000, bine echipată, bine antrenată și condusă de ofițeri competenți. Armata rusă din 1805 avea multe caracteristici de organizare Ancien
Bătălia de la Austerlitz () [Corola-website/Science/299690_a_301019]
-
fie compus din patru batalioane a câte patru companii în detrimentul vechilor trei batalioane de câte șase companii. Schimbarea subită nu a fost însoțită și de antrenamentul corespunzător al ofițerilor, astfel aceste noi unități nu erau conduse la fel de bine ca înainte. Cavaleria austriacă era privită drept cea mai bună din Europa, dar detașarea multor unități de cavalerie la variate formații de infanterie i-a slăbit forța de impact în comparație cu echivalenta sa franceză masată. În august 1805, Napoleon, împărat al francezilor din mai
Bătălia de la Austerlitz () [Corola-website/Science/299690_a_301019]
-
șase companii. Schimbarea subită nu a fost însoțită și de antrenamentul corespunzător al ofițerilor, astfel aceste noi unități nu erau conduse la fel de bine ca înainte. Cavaleria austriacă era privită drept cea mai bună din Europa, dar detașarea multor unități de cavalerie la variate formații de infanterie i-a slăbit forța de impact în comparație cu echivalenta sa franceză masată. În august 1805, Napoleon, împărat al francezilor din mai anul trecut, și-a mutat armata de la Canalul Mânecii la Rin pentru a se confrunta cu
Bătălia de la Austerlitz () [Corola-website/Science/299690_a_301019]