3,622 matches
-
întâlnire bisericească, ci se gândise că îi sunt de ajuns ideile sale, expuse frumos și pe înțelesul tuturor. Gândise nenorocitul de Arie, că va avea acolo un schimb de idei și nu unul de șuturi în fund și ghioage după ceafă, însă după câte s-a consemnat, pentru prima dată a fost demonstrat principiul că necunoscute sunt căile Domnului și dacă ai idei proprii cu care ieși din front, o iei cuvios și cu adâncă evlavie peste cocoașă, mai ceva decât
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
pușcărie, la muncă. Cred că se învățase bine minte, că deși era din Huși, niciodată, nu i s-a mai văzut mutra prin gara Crasna. Acum vremurile s-au schimbat, poți fi inculpat foarte ușor, dacă-i scapi câteva după ceafă unui hoț, fiindcă ești mult mai lesne de prins și cercetat, decât hoțul și ceea ce este culmea, e că nici măcar polițiștii nu pot să-i atingă pe infractori, nici cu o floare, trebuie să procedeze cu gingășie, cu lugu-lugu, lugu-lugu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
să ajute țărănimea cooperatoare la culesul la timp al porumbului și care în zilele noastre îmi mai citește jurnalul meu când nu are ceva mai bun de făcut (vorba lui...). Văzând ce scriu i s-a cam zbârlit părul pe ceafă ( că în partea din față și porțiunile adiacente nu mai are demult) și mia șoptit că aș putea fi pus sub acuzare de către cine trebuie, pentru subminarea puterii de stat, în fața calculatorului și ca un adevărat duhovnic, m-a sfătuit
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
răcoroase, dar mai apoi au devenit incandescente, dulci și ferme. Capul mi se învârtea din cauza șocului și a plăcerii. Doamne, chiar că mă bucuram că venisem la petrecerea din seara aia! Brațele lui Luke mă înconjurau, iar pielea sensibilă de pe ceafă, de sub păr, se înfiora de dorință sub mângâierea degetelor lui. Mi-am coborât mâinile pe talia lui și l-am tras pe Luke către mine. Șocată, mi-am dat seama dintr-odată că chestia aia tare de pe pântecele meu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
senzația că citeam reclama de pe spatele unei sticle de apă minerală. Doctorul Billings semăna extraordinar de bine cu John Cleese. Avea vreo doi metri și era aproape chel. Picioarele i se terminau undeva în spatele urechilor, fundul îi stătea direct pe ceafă, iar pantalonii îi ajungeau doar până la jumătatea gambei unde fluturau, dezvelind vreo cincisprezece centimetri din șosetele albe pe care le purta. Arăta exact ca un nebun. Ulterior am aflat că era psihiatru. Ceea ce mi se părea absolut normal. Pe fundalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ceva de genul ăsta. Ajunsesem lângă el exact în aceeași poziție în care stătusem mai înainte la marginea patului. în timp ce zăceam țeapănă și neînduplecată ca un cadavru, Luke a început să mă mângâie, dându-mi la o parte părul de pe ceafă. Oripilată de îndrăzneala lui, aproape că nici nu mai respiram. Cum își permite? m-am gândit furioasă. Ei bine, n-ar fi trebuit să se aștepte să fiu dulce, ascultătoare, maleabilă și dornică! Am să rămân nemișcată ca să-l fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
măcar o parte din haine. De ce nu trăsesem draperiile cu o seară înainte? în lumina crudă a dimineții nu aveam nici o șansă să-mi ascund goliciunea. Mâna lui Luke a continuat să-mi exploreze coapsa, în timp ce cu cealaltă îmi gâdila ceafa. Apoi, o senzație nespus de plăcută, undeva în zona gâtului, a început să-mi transmită șocuri electrice în tot trupul. Ce se întâmpla? După îndelungi cercetări, a ieșit la iveală că Luke începuse să mă muște ușor. Mersese mult prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de obicei când eram în pat cu un bărbat. Eu eram cea care deținea balanța puterii, fiindcă știam că Luke murea după mine. îi simțeam penisul în erecție. Aproape că-mi atingea fundul. Luke m-a ciupit din nou de ceafă, după care și-a coborât mâna, mângâindu-mi pântecele îpe care l-am supt repede), apoi și mai jos. Mi-am dat seama că-mi țineam răsuflarea. Din mai multe motive. Mi-a mângâiat din nou burta, abia atingându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
era mâna dreaptă a Helenkăi. Tipa nu era la fel de frumoasă, la fel de bine îmbrăcată, la fel de bine plătită și nici nu avea la fel de multe relații ca Helenka. Singurul domeniu în care o întrecea era demolarea tuturor. Mi s-a ridicat părul pe ceafă gândindu-mă la ce-o fi spus de mine. — Da? Chiar... așa? Au fost singurele cuvinte pe care am reușit să le îngaim. —întotdeauna mi s-a părut că unul dintre băieții ăia e sexy într-un fel sălbatic, animalic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
gura iască. Al unei fete, am subliniat. Și colega mea de apartament mă așteaptă să sosesc. Am sunat-o și i-am spus că sunt pe drum, am adăugat. Tipul n-a spus nimic, dar a clătinat din cap. Dacă ceafa cuiva poate să pară amenințătoare, atunci a lui așa arăta. — Dacă nu ajung acasă în zece minute, colega mea o să sune la poliție, am mai spus. Chestia asta m-a făcut să mă simt mai bine. Pentru scurt timp. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de a mea. Apoi, ușor ezitant și agitat, și-a pus brațul pe spatele meu, cuprinzându-mi umerii. Era ceva foarte diferit de îmbrățișările fără prea multă participare cu care mă trata de obicei. Mi s-a ridicat părul pe ceafă. Iar inima a început să-mi bată mai repede. Ăsta era cel mai intim contact pe care-l avusesem din ziua în care îmi ștersese lacrimile cu degetele mari. îmi doream cu disperare să-mi pun capul pe umărul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să vină. Tot corpul mi-a înțepenit atunci când doctorul mi-a ridicat buza și mi-a înfipt vârful ascuțit al acului în pielea sensibilă a gingiei. Din cauza durerii, în timp ce lichidul rece îmi inunda carnea, mi s-a ridicat părul pe ceafă. Cu cât acul stătea mai mult înfipt în gingie, cu atât durerea se intensifica. Am crezut că n-o să se sfârșească niciodată. Mi-am spus că mai aștept încă cinci secunde. Dar dacă până atunci doctorul nu termina, eram ferm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
scaune de lângă perete și m-am aruncat pe unul din ele. Chiar dacă mă cheamă cineva, mă gândeam supărată, tot nu mă duc. —Te distrezi? m-a întrebat Chris care apăruse din senin lângă mine. Mi s-a ridicat părul pe ceafă. Doamne, ce mult mă atrăgea! Ochii ăia, coapsele alea... într-o zi, mă gândeam cu jind. Poate că într-o zi o să fim împreună, în New York, teribil de îndrăgostiți unul de celălalt... Tocmai atunci Misty a fost chemată să sară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Eram șocată să-l văd luându-și haina și plecând de la petrecere. O clipă, am cochetat cu ideea de a nu mă duce după el. Așa aș fi putut să mă droghez liniștită fără să-mi mai respire nimeni în ceafă. Dar, în ultima vreme, relația noastră fusese foarte tensionată așa că mi-a fost teamă să risc. Am alergat jos, în stradă, după el. —îmi pare rău, am spus gâfâind când l-am prins din urmă. N-a fost decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mia oară pe ziua asta. Amândouă ne uităm la mireasa din oglindă. Tipa arată exact așa cum trebuie să arate orice mireasă: are un păr întunecat, de culoarea mahonului, care e tras în spate și strâns într-un coc elegant pe ceafă, are un machiaj fără cusur, o piele de porțelan și niște diamante care picură în prelungirea fiecărui lob al urechilor. Mă învârt puțin, ca să văd dacă Mireasa Perfectă din oglindă o să se ia după mine - și sigur că ea exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de pregătit salata de fructe și acum făcea cafea. Era o petrecere încântătoare. Domnul Osewa îi povestise totul despre munca lui de responsabil cu subdezvoltarea la Departamentul de Cultură din cadrul UNESCO și despre satisfacțiile oferite de ea. Fusese sărutată pe ceafă de două ori, în trecere, de dr. Scheimacher, iar bărbatul îmbrăcat în prosopul cu reclame la brânza irlandeză se împinsese în ea cu mai multă fermitate decât ar fi fost neapărat necesar ca să ajungă la ketchupul de roșii. Și pretutindeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
venite de la trosneala Pringsheim, de la votcă, de la gazda lui nimfomană și de la colțul dulapului peste care se prăvălise, avea sentimentul că ceva mergea îngrozitor de prost. Nu era doar simpla senzație că încăperea se balansa, că el avea un cucui la ceafă sau că era gol pușcă. Era mai degrabă senzația că apăruse ceva care, deși avea tot atât de puține calități atrăgătoare ca și o capcană de șoareci, o menghină sau o scoică înfometată, se înfipsese implacabil într-o excrescență de-a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
e ea de lungă! Wilt se opri. Era foarte ușor să dea din gură. Afurisita aia de muiere avea însă o armă pe care n-o să ezite s-o folosească. O s-o culce el la podea când și-o vedea ceafa! Cel care va ajunge la podea va fi tot Wilt și, în plus, Eva va împrăștia povestea cuplajului său cu păpușa gonflabilă la toți cei pe care îi cunoșteau. Nu va trece mult și povestea va ajunge și la colegiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
așa, și-a dat foc primăvara. Iar ălălalt mustăcios, georgianul, a crăpat în martie, asta n-am cum uita. Asediul primăverii? Soțul trase teancul de reviste, împinse ochelarii cu ramă aurie lângă ceașcă. Femeia își netezi părul albit, strâns la ceafă. — Da, asediul, cum zici. Agresiunea schimbării. Ceva nesigur, nestăvilit. Să-ți citesc o mică istorie, din revista de azi. Să mai zică cineva că nu avem evenimente... Netezi colțul feței de masă. Femeia se ridicase, cu coșul de pâine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de ce de ce de ce. A mai apucat să vadă cum îndreaptă spre el gigantica ei gingașă făptură. Dintr-un salt scurt, coborâse de pe birou. Se înălțase. Întreagă, întreagă, în sfârșit... Cu picioarele acelea lungi lungi și coama aspră, strânsă cuminte la ceafă. Își împreunase mâinile subțiri, delicate, ca pentru a-i cere iertare sau pentru a-l liniști doar, în pregătirea bucuriei: să fie în stare a primi lumina tânără, privirea ei, care se tot apropia. Se îndrepta spre el, dar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
spun nevinovată și ating inimioara de stras de pe umăr. A, asta. Da, se lipește pur și simplu pe piele. M-am gândit să mi-o pun, așa, de amuzament. Îmi iau bluza cu spatele gol și mi-o leg la ceafă, după care mă Încalț cu ghetele mele de antilopă, cu bot ascuțit. Mi le-am luat acum un an de la un magazin Sue Ryder și sunt un pic hărtănite, dar În Întuneric nu se vede. Crezi că am exagerat ? spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
lungă pauză. — Păi atunci, nu mai fi! Hai, câteva ore de distracție n‑au făcut niciodată rău nimănui. Hai să ne îmbrăcăm frumos și să mergem într‑un loc drăguț, să dansăm și să bem cocktailuri. Îl sărut delicat pe ceafă. Zău, ce rost are să vii la New York și să nu te bucuri de asta? Urmează o pauză și, preț de o clipă îngrozitoare, cred că are de gând să spună că nu are timp. Dar el se întoarce spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
frumos compliment pe care mi l-a fècut vreodatè o femeie vine de la o nebunè?! Știai cè vei muri! Știi, nu?! Vom muri! zâmbetul încremenindu-mi pe buze, cum stau aplecat cu capul aproape cè îi simt respirația înghețatè în ceafa mea, Dar nu conteazè, ceea ce conteazè este sè trèiești! Sè trèiești, incepand sè danseze, sèrind de pe un picior pe altul, Știu cum ești, te cunosc! Știai! Știai! Tu esti bèrbatul! Știai! rostește cu atâta duritate știai, repetându-l obsedant, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
plin de dorințè, Tu ai spus, bine, Matei, si o datè cu binele tèu am inceput sè te iubesc și mai mult, Ce se va întâmpla cu noi, iubitul meu?! a treia oarè îmi spune astfel, degetele ei înstèpânindu-se asupra cefei mele, a tâmplelor mele, a capului meu, strecurându-se sub tricoul meu, fècându-mè sè tremur de o dorințè fèrè margini, A rèmas la mine în noaptea aceea, apoi a doua zi și-n noaptea urmètoare, și-n ziua urmètoare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
o mână tremurândă Îți ștergi tâmplele, obrajii umezi, bine c-ai reușit să scapi din trenul plin de controlori și soldați Înarmați! De-ar dispărea odată și petele roșii, ca sângele, de pe cimentul umed și țiuitul care Îți sfredelește tâmplele, ceafa... Într-o doară, arunci o privire spre blana tânără, roșcată care alunecă peste traverse, peste șine, sub tren, ce bine seamănă câinele ăsta, care Își strânge coada stufoasă peste picioarele Încordate, cu Federigo, câinele tău de acasă! — Fede! Fede! strigi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]