8,276 matches
-
deschide fereastra, lăsând zgomotele străzii să pătrundă. Aude o bătaie în ușă. Deschide unei perechi de chelneri, care aduc o masă pliantă acoperită cu o față albă rigidă și-i servesc masa. Imediat ce chelnerii pleacă, începe să mănânce supa de ceapă și o bucată de pește cu un sos necunoscut, foarte bun, condimentat din belșug. Mâncarea este apetisantă, dar tocmai acest fapt pare a fi esența problemei sale. În disperare, își imbracă jacheta și iese pe stradă. Vede lumini strălucitoare, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
India sau în alte țări din sud-estul Asiei, cu diferite arome. Piața de zarzavaturi. Indian Forest Service. Departament de protecție a pădurilor. Băț de bambus, solid și foarte lung, cu capăt metalic. Mâncare indiană, un amestec de carne de pui, ceapă, varză, cartofi , spanac și chili, care se prăjește, apoi se trece prin faină și se prăjeste din nou. În original, an eight-anna. Ănă este denumirea unei monede indiene, reprezentând a 16-a parte dintr-o rupie. Pentru anglo-indieni, eight-anna ( opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
homar prăjit cu sos de soia, melci cu castravete și usturoi, prepeliță marinată friptă cu sos dulce-acrișor, clătite umplute cu fâșii din carne de tigru, sânge de căprioară cu ginseng și plante aromatice, piele crocantă de rață în sos de ceapă condimentat, carne de porc, de vită, de pui, fructe de mare... Sunt feluri de mâncare pe care nu le-am văzut niciodată sau de care nici măcar n-am auzit. Parada continuă. Expresia de pe fețele servitorilor mei îmi spune că asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și încep să putrezească. Tufele sunt bolnave, au pete maronii pe toată suprafața frunzelor. Peste tot sunt băltoace. Renunț să mă mai plimb pe afară după ce An-te-hai calcă pe un scorpion de apă. Călcâiul lui s-a umflat cât o ceapă. Petrec fiecare zi după aceeași rutină. Mă machiez și mă îmbrac dimineața, pentru ca apoi să dau totul jos seara. Îl aștept pe Majestatea Sa și nu fac nimic altceva. Sunetul greierilor devine din ce în ce mai trist în urechile mele. Încerc să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
pe zi. Uneori mănânc doar o dată în tot decursul unei zile. Ca să se asigure că mănânc cum trebuie, An-te-hai a angajat un bucătar nou din satul meu natal, Wuhu, a cărui specialitate este preferata mea din copilărie: supa de roșii, ceapă și varză. An-te-hai folosește un vas special din bambus ca să păstreze cald castronul cu supă. Adesea, când mă trezesc, descopăr că am adormit cu capul pe birou, spijinită pe brațele-mi încrucișate. Nu mă mai ostenesc să pun să mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Așezată pe o retezătură, povîrnișul de deasupra ei suia pînă la huciul de sub cer. Galbeni, acolo înfloriseră cornii. În fața casei cobora o livadă cu meri bătrîni, cu vișini și cu nuci. Pătrunserăm în bibliotecă. Între mobilele de coloarea foilor de ceapă trona, îmbrăcat în piele, un fotoliu ponosit. Mirosea a gutui. În ușă se topi un capot și, în aceeași clipă, de dincolo răsună clinchet de ceșcuțe. Un glas plăcut îl anunța pe Alecu să poftim în salonaș. Protocolar, pictorul mă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
întîmplarea sînt, la un loc, lumină și întuneric. ...Odinioară mi am făcut arborele familiei. Străbunii mei au fost răzeși, adică țărani de neam. Mi-am dat seama că sînt urmașul unei asemenea spițe în clipa în care am mîncat, cu ceapă, un bulz de mămăligă îmbrînzită ș-am băut apă din cofă, scoasă proaspăt din fîntînă. Pentru măruntaiele mele, ca să funcționeze, și pentru cugetul meu, ca să judece, a fost exact ce trebuia. Cine știe cît vifor de generații s-or fi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
îmbrînzită ș-am băut apă din cofă, scoasă proaspăt din fîntînă. Pentru măruntaiele mele, ca să funcționeze, și pentru cugetul meu, ca să judece, a fost exact ce trebuia. Cine știe cît vifor de generații s-or fi hrănit cu brînză, cu ceapă și cu hrișcă. Îmi place primăvara să mă las cu coasta pe pămînt. Nici răveneala lutului, nici adierea vîntului nu-mi dă dureri de oase. Aud cucul și cîinii sau ronțăitul ierbii sub botul unui miel. Curată sănătate. Iarna bag
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
controlată, științifică, ce urma să-i scoată din mizeria în care îi afundase burghezo moșierimea. Mînuite de Fărocoastă și de necunoscuții pe care Costică îi aducea la poarta oamenilor, formulele astea neobișnuite nu prețuiau în ochii țăranilor nici cît o ceapă degerată. Care „mizerie”? Sărăcia-i veche de cînd lumea iar cea de azi venea de la război și de la secetă. Colac peste pupăză, s-au adăogat cotele. Dar astea sînt ale comuniștilor. Văduvoi de treizeci de ani, moșul Leonteanu a uitat
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
două crăcane Înfipte În pământ și Blondul trebui s-o Învârtă Întruna ca să nu se ardă prea mult pe-o parte. Întinseră pe iarbă o cămașă și pe ea Lică așeză ce avea În traistă: mămăligă, câteva ouă fierte, roșii, ceapă, o bucată de brânză și niște sare Înnodată Într-o batistă. Verii Îl văzură cu coada ochiului pe rudar cum, fără noimă, ascundea traista vărgată sub o tufă. Dar uitară repede Întâmplarea, copleșiți de nerăbdarea de a sfârși pregătirile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
putu roade din oasele păsării. Își linseră degetele și oftară de sătui ce erau. Scuturară cămașa de rămășițele prânzului și se lungiră În iarbă, pe burtă, ca să pălăvrăgească, cuprinși de lenea mistuirii. Tăvăliseră totul prin sarea grunjoasă: ouăle, roșiile, carnea, cepele, mămăliga. Brânza fusese și-așa sărată de bășica limba și cerul gurii. Lică era cam prea tăcut și părea că așteaptă ceva. Sărătura Înghițită Începu să le ardă gurile. „Mi-e sete!” auzi Lică În sfârșit și răsuflă ușurat, rostogolindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu erau deloc așa. Dar te cuprindea fericirea când, mort de oboseală și cu mușchii tremurând sub piele de atâta Încordată strădanie, te așezai turcește sau În cot lângă demâncarea Întinsă pe jos, pe vreo țoală. Oul fiert, brânza, roșia, ceapa și o bucată de pâine se prefăceau În ospăț regesc. Le Înghițeam și ne prefăceam a uita că aveau cu toatele gust de ciment și var. La masă ne purtam democratic: copiii și adulții aveau drepturi egale, ceea ce nu producea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În toată curtea aia Întinsă și nelucrată. Și astăzi arată la fel, Îngrădită de uluci putrede, cârpite pe la rărituri cu tulpini uscate de floarea-soarelui. Oamenii gospodari Își pun și ei prin curți cam ce au nevoie În casă: roșii, fasole, ceapă, vinete, cartofi, dovlecei, castraveți, chiar și porumb pentru floricele. Acolo, Însă, de generații Întregi de firi visătoare și contemplative nu se desțelenise ditamai curtea de buruieni. Așa că vestiții porci grași și leneși ai lui Florea Cucu creșteau precum caprele, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
unde ar fi trebuit să sape Începuseră să i se Înlănțuie În urmă cu câteva săptămâni. Ora de zootehnie, pe care o făceau cu Directorul, se desfășura la grajdurile CAP-ului, căci teoria fără practică nu prețuia nici cât o ceapă degerată. Vieru, viclean - căci știa că urma să aibă dreptate -, se dusese la Director și, cu glas de elev silitor, Îi spusese că ar fi fost bine să ia și busola - obiect de preț care atârnase la gâtul Directorului În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
masă și-și scoteau din traiste demâncarea pe care o așezau Înăuntrul cercului format din băieți care ședeau turcește și din fetele care, pudic, Își aduceau picioarele sub ele și tăiau cu mișcări repezi și pricepute pâinea de casă, brânza, ceapa, slănina, răspândeau, ca să le fie tuturor la Îndemână, „omiduțele” - niște biscuiți șprițați făcuți În casă și semănând Într-adevăr cu niște omizi. La acel sfârșit de noiembrie cu mâini și nasuri Înghețate, lucrul se desfășura fără prea multă vorbă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pentru palma primită. „E-he!” - constată aproape cu bucurie o femeie așezată pe prima banchetă - „te-ai cam Înmuiat, moșule! Ții minte când m-ai pocnit În cap c-un linguroi când ți-am spus că n-ai tocat destulă ceapă În perișoare? Acuma nu mai ești puternic? Ți s-a stafidit bărbăția?” Tatapopii mormăi ceva din care femeia cea țâfnoasă pricepu că ar fi trebuit să fie cărată cu targa după ce s-ar fi Încumetat să primească Între picioare avânturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vizitară, pentru a doua oară, cartierul general al lui Katsuie. Ceea ce avea Shogen asupra lui în acea dimineață era, cu siguranță, valoros. Genba aflase deja informațiile lui Shogen, dar Katsuie, care acum le auzea pentru prima oară, holbă ochii cât cepele, în timp ce i se zbârlea tot părul de pe trup. Shogen vorbea cu multă emoție: — În ultimele câteva zile, Hideyoshi a fost la Nagahama. Acum două zile, în șaptesprezece, a pornit, pe neașteptate, de-acolo, în fruntea unei forțe de douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
urechile soacră-mi poate, dar mulți ar adormi citind, până să ajung eu la întâmplările minunate de la Niceea, unde arhiereul Nicolaie, cel blând și mare iubitor de oameni, fără măcar să consume ceva plante etnobotanice, sau măcar să fi gustat puțintel din ceapa ciorii, i-a sărit pe loc țandăra și a tăbărât așa deodată cu sfântu-i retevei, sfințit la biserica-i proprie peste un alt deputat de la acest Sfânt Sinod, un amărăștean mai famelic, numit Arie care nu făcuse nici arte marțiale
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
pentru binele făcut mamei sale. Dar el revenea seară de seară. -Știi ce vă ziceam despre morți, când erați mici, îmi șoptește mătușa mea Aglaia, care mă speria cu bătrânețea chipului ei. Nu te mai lăsa chinuită. Dă-i două cepe de pomană ca să plece... Împlinesc ritualul și pentru prima dată mortul își deschide ochii. Avea niște ochi senini, albaștri, în care parcă s-au înecat toate apele lumii... Apoi, își lasă mâinile pe lângă corp și se volatilizează în noapte. Eu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
tocești bocancii... stai lejer, cu o bere în față și click în stânga, click în dreapta, mă rog, mână să ai. Și o minte ascuțită, bineînțeles... Așa s-a întâmplat într-o zi friguroasă de iarna, când o biată gospodină tăia liniștită ceapa în bucătărie (să facă o ciobă pentru)...dar a avut neinspirata idee de a-și deschide laptopul, pe masa din bucătărie. Cum sta ea linistită și asculta melodia „Alejandro” a lui Lady Gaga, vede pe ecran un mesaj scris cu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
tari sunt cu duiumul. Și citește biata, că știa să citească și încă foarte bine: -Ești măritată?.... Nefericita își leagă mai bine baticul la spate, își aranjează cuminte șorțul, privește vinovată spre haina lui bărbată său din cuier, lăcrimează (de la ceapă, firește) și răspunde cuviincios: -Da... -Și ce faci acum? Stai?... -Da...Stau...adică fac mâncare și ascult melodia „Alejandro”, a lui Lady Gaga... -Sunt inspector la stat și nu prea îmi place când femeile măritate își fac de cap...ba
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
trupul unui bărbat înecat. Se pare că reușește, însă în „noaptea aceea sfârșesc în îmbrățișarea cruntă a celui pe care l-am redat lutului, ca semn de prețuire pentru binele făcut mamei sale.” Rezolvarea vine pe filieră populară - cele două cepe date de pomană conving pe orice mort să nu mai facă vizite celor vii. „Împlinesc ritualul și pentru prima dată mortul își deschide ochii. Avea niște ochi senini, albaștri, în care parcă s-au înecat în ei toate apele lumii
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
să iei totul, am răspuns eu. Nu voiam gulii și cartofi. Nu mâncam așa ceva nici acasă. Cu atât mai puțin într-un stabiliment de lux ca ăla. Deși știam că restaurantele la modă serveau din nou cârnați, piure, sos de ceapă, budinci și alte chestii ca astea, mie tot nu-mi plăceau. Chiar dacă riscam să fiu demodată, abia așteptam fructele. Unde era bufetul cu salate de unde te serveai singur? Unde erau felurile alea delicioase cu caloriile numărate la sânge? Unde era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
lipsa mea de convingere să fi avut vreo legătură cu hohotul de râs care a izbucnit după explicația lui Mike. 12tc "12" Cina a fost minunată într-un fel absolut dezgustător. Am primit cartofi prăjiți, crochete de pește, rondele de ceapă, fasole și mazăre. în cantități nelimitate, conform spuselor lui Clarence. Poți să mănânci cât vrei, mi-a șoptit el pe un ton conspirativ. Nu trebuie decât să te duci la bucătărie și să-i ceri lui Sadie cea sadică. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
drum către casă simțindu-mă murdară. Dar măcar cineva se simte atras de mine, m-am trezit gândindu-mă pe la jumătatea drumului. Mama m-a întâmpinat într-o manieră care mi-a reamintit de ce plecasem de-acasă. Cu ochii cât cepele și în cămașă de noapte, mama a țipat: Unde naiba ai fost? Eram pe punctul să sun la poliție! —Am stat la doamna Hutchinson. M-am gândit că dacă spun „doamna Hutchinson“, o să fie mai puțin grav, dacât dac-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]