4,822 matches
-
Lit. rom., 187-213; Ciopraga, Ulysse, 82-95; Ungureanu, Contextul, 116-128; Cioculescu, Itinerar, III, 171-177, V, 395-400; Dinu Flămând, Introducere în opera lui G. Bacovia, București, 1979; Cristea, Faptul, 34-37; Ștefănescu, Jurnal, 231-236; Bucur, Poezie, 60-80; Daniel Dimitriu, Bacovia, București, 1981; Iorgulescu, Ceara, 83-86; Manu, Sensuri, 64-69; Raicu, Calea de acces, 5-46; Săndulescu, Portrete, 198-203; Marcea, Concordanțe, 257-261; Valentin F. Mihăescu, Timp și mod, București, 1983, 22-36; Zaciu, Viaticum, 234-251; Ciopraga, Propilee, 54-66; Alexandra Indrieș, Alternative bacoviene, București, 1984; Scarlat, Ist. poeziei, II
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
209-243; Vaida, Mitologii, 152-154; Pillat, Itinerarii, 284-291; Simion, Scriitori, I, 543-581; Cubleșan, Teatrul, 221-227; Munteanu, Jurnal, II, 246-252; Sângeorzan, Conversații, 189-193; Ștefănescu, Jurnal, 81-82; Băileșteanu, Refracții, 107-127; Zaciu, Lancea, 386-399; Marcea, Varietăți, 226-229; Popa, Competență, 224-256; Livescu, Scene, 166-170; Iorgulescu, Ceara, 188-202; Diaconescu, Dramaturgi, 213-216; Stănescu, Jurnal, II, 104-109; Dobrescu, Foiletoane, III, 60-67; Leonte, Prozatori, I, 120-135, II, 107-132, 258-265; Odangiu, Romanul, 19-21; Ungureanu, Proza, I, 264-309; Marcea, Atitudini, 104-115; Sorescu, Ușor cu pianul, 398-402; Rachieru, Vocația, 125-143; Ștefănescu, Prim-plan
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
eram și eu acolo și am mâncat din bucatele ce erau la masă”), calitate negată printr-o replică a „formulei imposibilului” de la începutul b. („Apoi, când am plecat de-acolo mi-au dat și mie un cal cu trupul de ceară, cu picioarele de bețe, cu coada de fuior și cu capul de tigvă...”), dublată de „mijlocul de locomoție” folosit: „și venii pe o șa și vă spusei dumneavoastră așa” sau „încălecai pe o lingură scurtă, s-o dau pe la nasul
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
gol, flasc, sânul mort al unei bătrâne bețivane văzute de mine într-o zi la gară. Am clătinat din cap pentru a scăpa de priveliștea dezgustătoare. Trebuia deci să mă mulțumesc cu muzeul acela populat de mumii, cu figuri de ceară purtând etichete: „Trei cochete”, „Președintele Faure și iubita lui”, „Ostaș bătrân într-un sat din nord”... Am închis la loc cufărul. Sprijinindu-mă în coate de balustrada balconului, mi-am lăsat privirea să rătăcească în auriul străveziu al serii, deasupra
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
iluzii. Știam cu toții că nu dispărea doar un post de radio, ci însăși vremea noastră. Tot ce spusesem, scrisesem, gândisem, combătusem, apărasem, tot ce iubisem, urâsem, evitasem - toate acestea aparțineau acelei vremi. Noi rămâneam în fața vidului, ca niște personaje de ceară dintr-o colecție de curiozități, ca niște relicve ale unui imperiu defunct. În trenul care mă aducea la Paris, am încercat să dau un nume tuturor anilor petrecuți departe de Saranza. Exilul ca mod de existență? Nevoia obtuză de a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
vreme să se strângă a țării Direptate, Se poate ca chiar astăzi să fim în sânul morții... Și trebuie să fie un om care să-mpace Stăpâni așa puternici precum e craiul Ludvic, Și fața noastră pare un obrazar de ceară: De mi-aș închide ochii, un popă cam cu chef E-n stare să mă-ngroape. Boierii mei! iertare vă cer acum la toți De-am vorbit rău cu gândul meu propriu despre voi, De-am jinduit vrodată norocul a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
DR[AGUL] Vere! eu văd că ochii-ți s-a cufundat în cap... Din zi în zi slăbești tu și eu vreau să te scap. Eu îți spun: fugi de-aicea, căci pași-ți sânt 'nesiguri, Ești galben ca și ceara și ochiu-ți arde-n friguri, Tu plănuiești o fărădelege... eu îți spun: Păzește-ți capul, vere, căci tu... tu ești nebun. S[AS] De ce nu chemi pe Roman să-ți vie mai degrabă Să presupunem, Doamne, că mintea mea e
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Unghii așa curate încît te vezi în ele, {EminescuOpVIII 92} Pe buze cu sfială, cu focul în priviri, ..................... nici mare nici prea mică La piept mai potrivită, la mijloc subțirică Așa că de la mijloc și până la picioare Curată-i ca de ceară o albă lumânare Cu buze ca rubinul... obrazul gingas, roș, Un dulce întuneric în ochii sfiicioși. Ai prins-o de mânuțe atât [de] reci și mici Ș-o vorbă la ureche tu ai voit să-i zici. Atuncea ea îți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
puține sânt clipele vieții-mi, Tatarii-s la hotară și ungurii și leșii, Nu-i vreme să se strângă a țărei Direptate, Se poate cumcă [azi chiar să] fiu copil al morții, Căci fața noastră astăzi e-un obrazar de ceară Și, daca-mi închid ochii, un popă beat desigur Că m-ar și îngropa. Roman Bodei, tu veche și [cu] credință slugă, Gură de lup sălbatec cu inimă de miel... Vino încoaci la mine - ia mâna noastă-n mîna-ți Și vezi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
bine? [IUGA] Mihnea, eu văd că ochii-ți s-a scufundat în cap, Din zi în zi slăbești tu, și eu vreau să te scap. Eu îți spun: fugi de-aicea.... căci pașii-ți sânt nesiguri, Ești galben ca și ceara și ochiul arde-n friguri. Dac-am fi numai singuri și dracul nu - îți spun Păzește-ți capul, Mihnea, căci tu - tu ești nebun. [MIHNEA] De ce nu chemi pe Roman să vie mai degrab? E drept, mărite Doamne, că capu-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
îi tai Și ce rămîne-atuncea naintea minți-mi - vai! Hidoasa căpățână de păru-i despoiată Din sânge și din flegmă scârbos e închegată. Tu crezi că poți pe Roman să-l miști vodinioară Pentru că porți pe oase un obrăzar de ceară? O, tu! cu suflet putred, cu gânduri rele, sterpe, Tu crezi că mă atrage frumosu-ți ochi de șerpe? Fără de suflet ești tu - nu ești decât un leș, Nu-mi mrejuiești gândirea cu perii tăi cei deși. Zăvor am pus simțirei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a mințit? Îți aduci aminte de vânătoarea aceea, când eu, știind că el are un pumnar la el, m-am prefăcut că-mi trebuie să-njunghiu un cerb. Cine are un pumnar, întreb? Nimeni nu-mi răspunde. Dar el s-a-ngălbenit ca ceara la față. Se-nțelege. E oprit pretutindenea ca alături cu Domnul să aibe cineva arme, ce se pot ascunde, dar, daca mi l-ar fi întins de bunăvoie, nu ziceam nimic. Am pus să-l dizbrace cu sila în fața mea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în cetatea de marmură din vârful Sionului, rupt-am de pe mine hainele de aur și le-am aruncat pe ele... iar chitera mea de aur am zdrobit-o de stâlpii de marmură a bisericei. Răsuna biserica luminată de făclii de ceară albă, numai sufletul meu era mut și sterp și turbăciunea cruntă rânjea din fundul gândirilor mele. Solomoane, împărat al iudeilor! Tu, înțelept, muiai degetele tale molatece în sunetele sfinte a arfei lui Dumnezeu și coardele sale [de] aur lăudau pre
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lună ce-i cădea în față - cu capul și pieptul atârnat în jos, afară din pat, cu părul lung și zburlit și pumnalul înecat în inimă... gura deschisă... pe piept și peste gât șiroia din inimă sîngele-n gură... galben ca ceara, cu ochii vineți, cu mîinile-ncleștate, cu ochii holbați - și acel mort... acel mort eram [eu]. * un țipăt din pieptu-mi trezi sufletul lui din moartea gloriei. 2254 Vedeți urcîndu-se pe tronul Moldovei un cap sângerând... o inimă moartă. * 2258 Un cran
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lumină de ziuă peste câmp vedeai mii de oameni cari se culcase în iarbă să viseze că n-au fost de când lumea. Ce-i păsa lui că mă-sa, cu ochii îngropați în cap și cu fața ca unsă cu ceară, se bocea ca cucuveicile dasupra lui - capul nu mai simțea că-i moale poala mamei. Ochii, ca moi boabe de struguri bătute de brumă, căzuse-n creieri și, printre buze ca porumba, dinții părea că se laudă că-s albi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
concepută. B. GLASUL MAGDALINEI 2 2257 Somnul - moartea-n zâmbet, moartea-n vis. 3 2258 Știu c-o fi turbata nebunie ce-și înfige ochii în privirea [mea], cercuin- du-mi ochii cu vânăt, pielița cu gălbeneală - galbenă luminare de ceară care arde unei zâne ce s-a stins, pe care lumea n-o mai adoră. 4 2254 Văzut-ai tu oare mort spoit - un roșu brut pus pe pielea galbenă a unui mort și - sarcasm înfiorător al vieței - din funduri
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
celelalte. Păreții, îmbrăcați în catifea închis roșie, contrastau într-un mod mirabile cu pilastrii alți și ornați cu aur ce-i despărțeau. În mijlocul camerei sta o masă, și un joc de șac și-avea locul între două luminări mari de ceară. Șezurăm pe-o sofa, și Caldero părea cufundat în gândiri. În fine, începu: " Domnule conte, veți afla poate neînțeles de ce sunteți așa de scump spaniolului Caldero; el crede că trebuie să v-o esplice aceasta; și, spre a o putea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
simți foarte asigurat și începu și dânsul a dansa prin imitațiune. Apoi, din ce în ce mai încurajat de veselia și frumusețea priveliștei, ridică o sticlișoară drăguță cu gâtul lung, cu un fel de vin negru, precum se părea, și pecetluită cu îngrijire cu ceară roșie și o strânse cu iubire la inima lui. Râsete frenetice ieșiră din toate părțile; sergentul, indignat, lăsă să cază sticla ce se sparse în mii de bucăți. Danțul se opri, țipete de spaimă se auziră în toate colțurile pimniței
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
niciodată asupra cuprinsului unei noțiuni cari ni e dată, totuși putem cunoaște legea combinărei cu alte lucruri cu desăvârșire apriori, e drept că numai referindu-mă la un al treilea, adică la experiența posibilă, dară totuși apriori. Daca dar o ceară ce fusese vârtoasă se topește, pot ști apriori că trebuie să se [fi] petrecut ceva (d. e. lumină de soare) în urmă căruia topirea a urmat după o lege constantă, deși fără experiență n-aș putea cunoaște apriori determinat nici din
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
abia în starea de păpușă ori de cocon iese din trupurile insectelor în stadiu de metamorfoză și dă locului sau bășicei de libelă (camașă) o proprie coloare galbenă. Albinele, nefiind în stare a desface acești coconi fini de pereții de ceară, ele rămân lipite de pereți, lucru prin care tot fagurul în care s-a făcut clocirea rămâne de o floare galbenă-mohorîtă. Dar chiliuțele sânt încă bune ca să se clocească în ele generații nouă, cari toate își lasă pielcica lor de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
chilioarei, încît fagurii de clocire devin cu timpul negri-mohorîți. Prin fiecare din aceste pielcele lepădate chilioarele se cam 972 {EminescuOpXIV 973} {EminescuOpXIV 974} {EminescuOpXIV 975} strâmtează pentru viitorii locuitori; de aceea mulți prisăcari sânt de părere că din zidiri de ceară vechi și mult întrebuințate ies la urma urmelor albine slăbănoage, cari nu prea au putere de muncă. În teorie părerea nu este rea, dar în practică nu merită o considerare deosebită, pentru că albinele, lungind chilioarele, știu să facă loc pentru
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
e de tăgăduit că construcțiuni proaspete în cuibul de clocire a albinelor sânt o minunată calitate a stupului, dar aceasta mai mult pentru că în clădiri proaspete clocesc și lucrează mai în dragă voie si pentru că ele nu prezintă moliilor de ceară - un periculos inamic al albinelor - ascunzători impenetrabile; căci tocmai prin pelițele de libele, pe cari albinele le rod foarte greu, ele pierd în urmă stăpânirea peste locuințe și produsele lor. În chilioara regală se află, după ieșirea tinerei princese, asemenea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
345), iar pe de altă parte, Dumnezeu cu toată suita sa de îngeri și sfinți „se uită pe pământ” (8, p. 64) și „asupra făpturii lui de pe pământ” (29, p. 345). El chiar coboară pe pământ pe o „scară de ceară” (72). Distanțe de nemăsurat („cât din cer până-n pământ”) și granițe de netrecut se spulberă acum, făcând posibilă o comunicare directă, nemediată. Sferele devin tangente, se întrepătrund chiar, se contopesc până la confuzie. În colinde, curtea, casa și masa omului sunt
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
variante, Sf. Maria îi întocmește chiar o „carte”, un laissez-passer pentru Rai. Tot aici, la paltin, îngerii sau Cristos coboară scara pe care sufletul urcă la cer. În unele variante, elementele sunt inversate. Copacul este în prelun- girea „scării de ceară”, și nu invers (7, p. 574). Este inutil să detaliez aici valorile simbolice universale ale scării, prin excelență ascensionale. Dar trebuie să menționez faptul că motivul „scară către zei” (Scala Dei) nu este neapărat de proveniență creștină. În spațiul tracic
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
concepute de Leonardo da Vinci, peste circa trei milenii ; cf. 17). Dedal va reuși să parcurgă în zbor drumul dintre Creta și Sicilia, dar fiul său - extaziat de mirajul zborului - se va apropia prea mult de soare și, topindu-se ceara care lega între ele penele aripilor, se va îneca în apele care-i vor purta numele (Marea Icarică). Pun în paranteză faptul că Meșterul Manole - un alt celebru arhitect legendar -, aflat într-o situație similară, va apela împreună cu ortacii săi
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]