66,018 matches
-
poli (1897) amintește de fervoarea unui Pascal, Kirkegaard și, mai aproape, de a unui Claudel, de care se apropie și prin structura versurilor. Blaga, în schimb, nu va atinge niciodată absolutul credinței caracteristic spiritualismului, el "se oprește la mijloc, între cer și pământ, pipăie concretul lăsându-se doar nostalgizat de spirit" (G. Călinescu). Desigur, aceasta nu înseamnă că poetul român n-a trăit o dramă spirituală la fel de acută ca cea a poetului ceh. Cei doi creatori au reinventat fiecare în felul
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
cităm doar câteva Poezia nouă (în colaborare cu Al. T. Stamatiad), Poeții simboliști, Poeții sămănătoriști, Antologia ,Vremii", Antologia liricii de după război (1919-1939), Antologia poeziei române de la moartea lui Eminescu până azi (1889-1939), Antologia poeților români din secolul XX (1900-1940), Sub cerul clasic, Poezia pământului românesc, precum și antologii de poezie străină în traducere. Ion Pillat intenționa să alcătuiască o ediție Eminescu în trei sau patru volume, și el este acela care a propus sumarul ediției de poezii a lui V. Voiculescu, determinându
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
aduci, Sub haina zilelor subțire, Străjerii albelor năluci; De m-oi întoarce dinspre lună, Cu chipul despletit de vânt, Alt duh al casei o să-mi spună Cu taina nopții să-l descânt Și să-i aduc de lângă stele, Din munții cerului străini, Tăcerile de aur, grele, Parfumul naltelor grădini; Dar neștiind să le fac parte De-atâta mers în lung și-n lat, Poate rămâne-voi departe, Ori poate, nici n-am fost plecat Poate-ntr-o zi Nimic din jur
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
lat, Poate rămâne-voi departe, Ori poate, nici n-am fost plecat Poate-ntr-o zi Nimic din jur nu mi-e știut deplin, Doar amăgirea este zestrea mea, De-ar fi spre răsărituri să mă-nchin Aș căuta în cer aceeași stea Unde m-așteaptă, bun și răbdător, Pe-o prispă luminată de castel, Sub naltul fără vânt și fără nor, Un duh de-al meu cu pietrele de-un fel, Trăindu-și neființa ca un zeu, Topit în sine
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
că ard departe Doar focuri reci, cu flăcări fără sânge, De care o vecie te desparte Și-n care nici o rază nu te plânge; Deschide ochii! Nimeni n-o să știe Dacă-i deschizi sau dacă-i lași în noapte, E cerul ca un geam de florărie Cu stele pârguite și mai coapte; Privește lung și-adună flori în tine, Din frumusețe vremea se dezleagă Și ora se apleacă să se-nchine Și pacea se coboară-n gând, întreagă în vale, jos
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
-n veci rămân sub veșnice blesteme, în vale, jos, în balta de cuvinte în adevăr Chiar dacă pare gândul de oțel Și pasul așezat pe piatră dură, La fiecare capăt de măsură Se vede cât de harnic mă înșel; Chiar dacă pare cerul luminat Și nici un prag cărarea n-o împarte, în fiecare zi sunt mai departe De porțile visatului palat; Dar merg întruna, liber și supus, Pe drumul care nu se mai încheie, Doar cu visarea, flamură și cheie, Sub veșnicia stelelor
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
Sub veșnicia stelelor de sus Și îmbrăcat în scut de amăgiri Privesc râzând pădurea de pumnale; Se lăfăie în clipele egale Ceasornicul cu limbile subțiri, Și solii toamnei serilor mă cer Când luna-ntinde pacea ei regală; în amăgire crește cer din cer, în adevăr, doar maluri și zăbală Privind mirat în oricare tărâm își poartă ziua Lumina grea, cu trupul ei fluid, Se deschid porți de semne vorbitoare Și porți de semne mute se deschid; Cu fiecare undă râul duce
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
stelelor de sus Și îmbrăcat în scut de amăgiri Privesc râzând pădurea de pumnale; Se lăfăie în clipele egale Ceasornicul cu limbile subțiri, Și solii toamnei serilor mă cer Când luna-ntinde pacea ei regală; în amăgire crește cer din cer, în adevăr, doar maluri și zăbală Privind mirat în oricare tărâm își poartă ziua Lumina grea, cu trupul ei fluid, Se deschid porți de semne vorbitoare Și porți de semne mute se deschid; Cu fiecare undă râul duce Puhoi de
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
umbrelor se sparg Și alte vânturi își întind risipa, înveșmântând tăceri în lung și-n lat; Din vechile-ndârjiri și suferințe Nisipul nici o urmă n-a păstrat, Doar apa vremii curge fără cale, închipuind prefacerilor sens; Din mările-oglinzi se-nalță cerul, Privind mirat cu ochiul lui imens Esențe rotunde O sferă cât o clipă Și alta cât o lume, Nu pot să se despartă, Nu pot să se însume, Plămadă singulară, Premize și efecte, Sub coajă ard în sine Esențele perfecte
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
o rază încă mă mai știe, De când țineam luceafărul pe piept Și se vedea lumina prin tărie, De când îmi ridicam câte-un palat Pe fiecare vârf de clipe sparte, De se-ntreba o stea cu chip mirat Ce cată-n cer străinul de departe? Dar se aud pași, se-ntoarce ziua iar, Potecile sunt triste și puține, Și nici un sol cu suflet de Icar Nu cade fără aripi lângă mine; Nevoia mă preface-n călător, Numai în vis vin îngeri să
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
Până-n adâncul care se adună, Abia atunci tăcerea se destramă în glasuri neștiute și barbare Și fiecare sunet cere vamă Și rost de înțelesuri fiecare, Abia atunci făpturi cu umbră moale Se-mbracă-n forme fără amintire Și bântuind prin cerurile goale, Povești de mâine-ncearcă să înșire; închide ochii, timpul e o nadă, Ispită pentru tot ce se întâmplă, în care alte chipuri o să cadă, Cu alte nopți ascunse lângă tâmplă Către o floare încă neînflorită Cât se petrece vara
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
-ncearcă să înșire; închide ochii, timpul e o nadă, Ispită pentru tot ce se întâmplă, în care alte chipuri o să cadă, Cu alte nopți ascunse lângă tâmplă Către o floare încă neînflorită Cât se petrece vara-n fire Privești la cer cu ochii vii Și lași minuni să se deșire Peste coline și câmpii; Mă-ntreb mirat de unde-ți vine Eternul bucuriei nimb, De vrei să faci întruna bine Fără să ceri nimic în schimb? Tu știi că turmele grăbite Cătându-și
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
Ioana Pârvulescu Dragoste lucidă Dacă oamenii din secolul 19 sunt atât de străini de noi este și pentru că au deasupra capului alt cer. Ziua, cerul lor seamănă oarecum cu al nostru, e înalt, depărtat, și numai păsările sau dirijabilul îi tulbură uneori transparența. Zborul îngeresc nu mai e la modă într-o epocă în care religia se vede înlocuită de știință, iar zborul
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
Ioana Pârvulescu Dragoste lucidă Dacă oamenii din secolul 19 sunt atât de străini de noi este și pentru că au deasupra capului alt cer. Ziua, cerul lor seamănă oarecum cu al nostru, e înalt, depărtat, și numai păsările sau dirijabilul îi tulbură uneori transparența. Zborul îngeresc nu mai e la modă într-o epocă în care religia se vede înlocuită de știință, iar zborul omenesc rămâne
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
o epocă în care religia se vede înlocuită de știință, iar zborul omenesc rămâne mai ales în imaginația poeților și a inginerilor, specimene de visători încă destul de înrudite. Oricum însă, după apariția dirijabilului și a balonului Léonei Daré din Cișmigiu, cerul bucureștean al femeilor cu rochii lungi și al bărbaților cu pălării tari începe să fie accesibil ziua. Ceea ce este însă cu adevărat misterios și aparține unei alte lumi e cerul de noapte. Misterul se datorează în întregime Lunii. Ea a
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
după apariția dirijabilului și a balonului Léonei Daré din Cișmigiu, cerul bucureștean al femeilor cu rochii lungi și al bărbaților cu pălării tari începe să fie accesibil ziua. Ceea ce este însă cu adevărat misterios și aparține unei alte lumi e cerul de noapte. Misterul se datorează în întregime Lunii. Ea a adunat toată poezia nopților omenirii, toată recunoștința muritorilor cărora le-a luminat drumurile pe pământ și pe apă, toată admirația lor pentru că e zeiță, pentru că e regină, pentru că e, mai
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
banală în realitatea ei, dar ispititoare prin faptul că e mult "mai aproape". Cel care a avut curajul să lanseze în lume, singur în fața unui trecut greu de mituri, noua Lună a oamenilor, cea care va domina de-acum încolo cerul, declanșând o adevărată selenomanie, nu este totuși un om de știință, ci un scriitor. Ambiția lui e să scrie "romanul științei" și pentru asta citește sistematic la Biblioteca Națională din Paris și se întâlnește cu geografi, fizicieni, exploratori. Noul astru
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
nu este totuși un om de știință, ci un scriitor. Ambiția lui e să scrie "romanul științei" și pentru asta citește sistematic la Biblioteca Națională din Paris și se întâlnește cu geografi, fizicieni, exploratori. Noul astru pus de el pe cer e destul de urât, dezbrăcat de poezie, un satelit cu mișcări de rotație și de revoluție, un obiect măsurabil și de altfel măsurat: pe lățime, pe-nălțime, de jur-împrejur, pieziș și curmeziș. O sferă ascunsă sub zeci de calcule precise, un
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
fel de ghiulea de tun, ar fi lăsat-o chiar și pe Chirița cu gura căscată, deși ea va zbura, câțiva ani mai târziu, în balon, pe modelul eroilor lui Jules Verne. Cu totul neștiințific, oamenii de la țară împușcau totuși cerul ca să alunge vârcolacii care le ,mâncau" Luna. În amintirile din copilărie ale doctorului Severeanu, născut în 1840, când începe pentru români epoca modernă, se află amintirea unei eclipse de Lună trăite la țară în mijlocul unor oameni înnebuniți de spaimă, dezlănțuiți
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
câte altele. La ani buni după ce eroii din De la Pământ la Lună ajung prin forțe pur tehnice, dacă nu pe Lună, măcar pe orbita ei, în exact "97 de ore și 20 de minute", iar cititorii lui Jules Verne schimbă cerul vechi pe unul nou, eroul din Sărmanul Dionis ajunge și el pe Lună cu iubita lui, prin magie pură, într-o singură clipită, iar cititorii lui Eminescu se trezesc o dată cu ei pe malul unui lac albastru care oglindește în el
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
am rămas izbit de superioritatea lui Jules Verne față cu acel faimos poet. ș...ț Astolfo din Orlando furioso se suie la Lună într-un car cu patru cai roșii ca focul. Este concepția veche a lui Apollon care străbate cerul cu cursierii săi de foc." Nu partea literară îl impresionează pe Panu, ci, ca pe cei mai mulți contemporani ai săi, cunoștințele științifice: , Acest lucru Ariosto îl spune în două versuri numai - el, așa de prolix. Pentru ce? Pentru că neștiind nimic asupra
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
și învârtește-te în jurul mesei în așa fel ca să privești tot timpul centrul; când plimbarea dumitale circulară se va termina, te vei fi rotit în juru-ți, deoarece ochiul dumitale va fi străbătut succesiv toate punctele camerei. Ei bine, sufrageria este cerul, masa este Pământul, iar Luna, Luna ești dumneata!" Iată că și știința e capabilă să facă metafore măgulitoare. Prins pe cerul propriei sufragerii ca o Lună, omul anului 1865 verifică legile cosmice citind romane. Deși cosmosul e același, iar legile
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
vei fi rotit în juru-ți, deoarece ochiul dumitale va fi străbătut succesiv toate punctele camerei. Ei bine, sufrageria este cerul, masa este Pământul, iar Luna, Luna ești dumneata!" Iată că și știința e capabilă să facă metafore măgulitoare. Prins pe cerul propriei sufragerii ca o Lună, omul anului 1865 verifică legile cosmice citind romane. Deși cosmosul e același, iar legile lui se confirmă, lumea s-a schimbat mult: de-acum încolo orice om poate controla mersul Lunii de-acasă de la el
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
aproape patru pagini ce nu se regăsesc în dactilograma din arhiva lui Vinea. Ce e revelator în aceste patru pagini? Un anume pasaj. Acela în care recunoaștem imediat un leit-motiv specific atît lui Petru Dumitriu, cît și eroilor săi: fascinația cerului gol, substitut al transcendentului absent: "... se uita la cer. Se uita în adîncimea lui nesfîrșită și se întreba în chip nedeslușit: oare o fi o boltă tare cu smalț strălucitor, sau o apă, sau mai degrabă un gol, în care
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]
-
din arhiva lui Vinea. Ce e revelator în aceste patru pagini? Un anume pasaj. Acela în care recunoaștem imediat un leit-motiv specific atît lui Petru Dumitriu, cît și eroilor săi: fascinația cerului gol, substitut al transcendentului absent: "... se uita la cer. Se uita în adîncimea lui nesfîrșită și se întreba în chip nedeslușit: oare o fi o boltă tare cu smalț strălucitor, sau o apă, sau mai degrabă un gol, în care poți pătrunde fără oprire și fără margine, înaintînd în
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]