2,433 matches
-
sefac afaceri strașnice. Unul de ăsta să am, și nu mi-ar mai trebui avocatura. Ce iei? Stănică, aflând că Felix nu mâncase, comandă din proprie inițiativă un meniu și ceru vin, dând recomandații bogate asupra buchetului și temperaturii băuturilor. Chelnerii răspundeau nu numai cu solicitudine, dar cu o clipire din ochi care dovedea că Stănică le era cunoscut: - Se face, coane! Imediat! - Ia ascultă, Jeane (uite, pe ăsta l-am scăpat eu de armată),zise Stănică, patronul e aici? G.
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
carieră. Acest stângaci compliment încîntă totuși pe Georgeta. - Crezi că sunt frumoasă? întrebă ea fără afectare. - Foarte frumoasă! - Sunt măgulită de ce-mi spui! Și dumneata ești simpatic. Când Stănică reveni, însoțit de un bărbat gras în smoching și de chelner, rămase mirat de convorbirea pașnică și nevinovată dintre cei doi. Se așteptase la altceva. - Eu plec, zise el, să ne facă plata. Dumneavoastră, dacă vreți, mai stați. Felix protestă din cap, iar Georgeta refuză și ea: - Astă-seară mă simt obosită
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Eu plec, zise el, să ne facă plata. Dumneavoastră, dacă vreți, mai stați. Felix protestă din cap, iar Georgeta refuză și ea: - Astă-seară mă simt obosită, mă duc să mă culc! - Ce au dumnealor de plată? întrebă ceremonios omul gras. Chelnerul îi arătă lista, și când Stănică făcu gestul, pur decorativ, de a plăti, omul cu smochingul protestă: - N-aveți nimic de plată! - Să trăiești, coane Iorgule! mulțumi Stănică. - Să nu mă uiți, zise Iorgu. Pune o vorbă bună pe lîngăconu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de ce-am să-ți spun. Eu am vorbit cu domnul Stănică de chestia asta, i-am dat și onorarii și mi-a făgăduit marea cu sarea. Da nu mi-a adus nici un răspuns, mă tot poartă cu vorba. Un chelner de la mine mi-a spus că l-a văzut cu amicul care mă sapă pe mine. Știi, să nu te superi, dar domnul Stănică e un om, cum să zic... - Nu mă supăr, protestă Felix, zâmbind, însă ce trebuie să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
acasă fără să mănânce, iar moș Costache îl luase prea repede. Domnul Iorgu, auzindu-i dorința, dădu ordine strașnice să i se întindă într-un separeu masa și să i se ofere tot ce va pofti, în contul lui. Doi chelneri explicară lui Felix, cu răbdare și vădită simpatie, calitățile tuturor mâncărurilor, discutară între ei, se trimiseră, pe rând, unul pe altul la bucătărie și-l hrăniră pe tânăr cu ceea ce socotiră ei a fi cinstea casei, turnîndu-i, într-un batalion
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
după acest chef de unul singur, Felix se gândi deodată la evenimentul de peste zi. Trăise azi o zi nouă în existența lui, cunoscuse plăcerile vieții. Fără să-și dea seama cum, se auzi întrebînd: - Dar domnișoara Georgeta nu e aici? Chelnerul se repezi pe ușă și se-ntoarse curând cu știrea că domnișoara tocmai venise și-și dregea coafura în odaia econoamei. Prin sufletul lui Felix trecură vanități de bărbat cu amante frumoase și cu avere. I se spuse că domnișoara
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de bărbat cu amante frumoase și cu avere. I se spuse că domnișoara, auzind de el, trimisese vorbă că vine și ea, numaidecât. Ceea ce se și întîmplă. Georgeta intră într-o rochie de satin negru, inundând odaia de parfumuri, iar chelnerul ieși discret pe ușă. - Tu, dragule, zise ea, dar ce s-a întîmplat? Tu începi să te strici? Vai, ce de vinuri! Georgeta luă capul lui Felix între palme și-l privi serios în ochi. Apoi gustă din unele vinuri
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ne uităm, să fie numai tânăr de ispravă, sămuncească, cum am muncit și eu, care m-am ridicat de jos. Însă, ce să vorbim acum degeaba, că fata e mică. Mai bine să bem în sănătatea ei și a tuturor. Chelnerii, mobilizați la spatele invitaților, umplură paharele și toți băură. Generalul se amețise de-a binelea, păstrând totuși dignitatea. Voia cu orice chip să vadă relațiile între Felix și Georgeta mai cordiale. - Mă rog matale, insistă el pe lângă Felix, care se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că ar fi potrivit ca Felix să se retragă și, cu aprobarea recunoscătoare a acestuia, cei trei se ridicară. Moș Costache declară posac că vine și el. Familia Iorgu se arătă mîhnită: - Puteai să stai, măcar la prăjituri. Într-adevăr, chelnerii aduceau pe tăvi lungi de argint mormane de prăjituri și de fructe. Pe fața lui moș Costache se dădu o scurtă luptă de tonuri, apoi lăcomia învinse, și bătrânul rămase pironit pe scaun. Georgeta și generalul conduse pe Felix pe
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
care o văzuse odată la teatru, și însărcină pe Titi să-i comunice dacă se va mai juca vreodată. După reprezentație îl invită la "Carul cu bere", unde cu multă demnitate comandă bere, după ce dădu o mulțime de recomandații inutile chelnerului. Vederea altor grupuri de oameni mulțumiți în jurul meselor îi produse invidie, ceea ce și mărturisi lui Titi. - Uite, lumea petrece! Așa trebuia să fac și eu cât eramtînără. Cu cine să te înțelegi însă? "El" mergea după stricatele lui, și eu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
domn ședea la o masă, mârâi Pinky și-și începu o lungă gimnastică de vorbe... Deci în anecdota... pe care tocmai vi-o relatez, un domn ședea la o masă. Într-un restaurant din Anglia. Într-un restaurant englezesc. Un chelner bătrân își adusese, de câteva zile, fiul, în acel restaurant, pentru a-l învăța să servească. Domnul de la masă îl chemă pe tânărul chelner și îi spuse: - Piu, piu, bring me... piu, piu, one votka! Chelnerul îi aduce băutura. Domnul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un domn ședea la o masă. Într-un restaurant din Anglia. Într-un restaurant englezesc. Un chelner bătrân își adusese, de câteva zile, fiul, în acel restaurant, pentru a-l învăța să servească. Domnul de la masă îl chemă pe tânărul chelner și îi spuse: - Piu, piu, bring me... piu, piu, one votka! Chelnerul îi aduce băutura. Domnul respectiv o cuprinde în căușul palmei drepte, o răstoarnă pe gâtlej și îi spune: - Thank you. Piu, piu... Bring me, piu, piu, another one
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un restaurant englezesc. Un chelner bătrân își adusese, de câteva zile, fiul, în acel restaurant, pentru a-l învăța să servească. Domnul de la masă îl chemă pe tânărul chelner și îi spuse: - Piu, piu, bring me... piu, piu, one votka! Chelnerul îi aduce băutura. Domnul respectiv o cuprinde în căușul palmei drepte, o răstoarnă pe gâtlej și îi spune: - Thank you. Piu, piu... Bring me, piu, piu, another one votka! Chelnerul cel tânăr îi aduce băutura. Domnul respectiv o cuprinde, o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îi spuse: - Piu, piu, bring me... piu, piu, one votka! Chelnerul îi aduce băutura. Domnul respectiv o cuprinde în căușul palmei drepte, o răstoarnă pe gâtlej și îi spune: - Thank you. Piu, piu... Bring me, piu, piu, another one votka! Chelnerul cel tânăr îi aduce băutura. Domnul respectiv o cuprinde, o răstoarnă pe gâtlej, îi repetă: - Thank you. Piu, piu... Bring me, piu, piu, one votka! Tânărul chelner îi servește calm băutura, după care își întreabă părintele: - Tată, domnul de la masa
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îi spune: - Thank you. Piu, piu... Bring me, piu, piu, another one votka! Chelnerul cel tânăr îi aduce băutura. Domnul respectiv o cuprinde, o răstoarnă pe gâtlej, îi repetă: - Thank you. Piu, piu... Bring me, piu, piu, one votka! Tânărul chelner îi servește calm băutura, după care își întreabă părintele: - Tată, domnul de la masa cutare este un foarte mare nebun? - Nu este. Nu este deloc. Ce te face să crezi? - La fiecare cuvânt rostit piuie de două ori. - Asta-i din pricină că
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cele mai scandaloase aventuri după ea, îmi alegeam un ungher umbros, ceream o înghețată și o topeam cu lacrimile mele fierbinți, gîndindu-mă la ce mi se-ntîmplă. Eu la o masă, singur, ea singură, la o masă. Îți venea să strigi chelnerului că nu mai plătești, că nu mai vrei să ai de a face cu plata, 330 DANIEL BĂNULESCU Înșfăcând un halat - intenționam să înjur, înveșmîntat cât mai civilizat - am executat pașii aceia mici și lipicioși cu care atacă crocodilul și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Se apropiase prin mulțimea clienților și ea îl recunoscuse. I-a pupat mâna și a întrebat-o de Pandele. - E cam bolnav azi, vezi că-i sus, i-a răspuns femeia, numărând un rest. Nu prea avea timp de vorbit. Chelnerii aduceau listele de plată, așezau banii pe tejghea și ea ștampila bonurile, număra repede hârtiile, scuipând pe degete, cu unghia alegea restul, aruncând într-o cutie lungă de tablă piesele de doi lei și de un leu. Până să-l
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
față o oboseală abia ascunsă, și rochia ei, făcută cu luni în urmă, ședea rău pe trupul slăbit. Nădușise la subsuori și nu spunea nimic. Sorbea numai berea rece și înțepătoare, fericită puțin, abia gustmd din friptura proaspătă adusă de chelner. Orchestra cânta o romanță a cărei melodie plutea ușor deasupra grădinii. Prin întunericul rămas în ungherele boschetelor, se zăreau luminile mici 111 ale țigărilor aprinse. Din când în când, un râs întărîtat de femeie acoperea muzica, și pocnetul sticlelor desfundate
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
își potrivea tacul și, când îi văzu, lovi bilele albe în grabă. Într-un colt, Sandu-Mînă-mică bea cu ucenicul. Gheorghe le-a făcut din ochi: Nu știm, nu ne cunoaștem!" La mesele din jur se juca table sau stos și chelnerii cărau cafele aromate negustorilor. Se fuma în draci și un miros acru de țigară ieftină otrăvea aerul. Florea a trecut pe lângă Paraschiv și i-a șoptit: - Stai lângă ușă și comandă ceva. Când o ieși cu bătaie, tu să spargi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai schimbat popii și damele, până s-a ridicat un negustor în picioare. - Banii! a răcnit o dată. Mama voastră, faceți cu pricină! Florea ședea încă pe scaun și-i privea blând. - Ce e, domnule? - Banii, escrocilor! striga gabroveanul. Încremeniseră și chelnerii. 182 - Nene, nu mă supăra, nene! că mă gâdil repede... a mai spus Nicu-Piele. Vezi, că eu fac urât dacă mă calcă cineva pe picior! - Aduc poliția! a mai apucat să spună unul dintre păgubași. Sandu a răsturnat masa. Ceilalți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
chip, în care se ascundeau becuri galbene și roșii. O lumină tulbure plutea deasupra. Numai la mijloc strălucea cu o sută de luminări vii un candelabru de aramă, cu brațe întortocheate. În dreapta ușii era bufetul, o vitrină aurită, păzită de chelneri ageri. Aceștia serveau la repezeală, și împrejurul salonului se întinseseră mese, la care ședeau negustorii. Plin era. Lăutarii cântau pe o estradă cocoțată în fund, acoperită cu pânză colorată, și cei mai tineri dansau în mijloc, doi câte doi, săltând
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a strâns banii de la tombolă, că se vânduseră toate numerele și se împărțiseră câștigurile, i-a împăturit după ce-i numărase și i-a așezat în portofelul lui de piele scumpă, a dat o raită pe la bufet, s-a uitat la chelneri, să nu învîrtească vreo șmecherie, a ridicat și de-acolo o sumă și s-a întors la masă. Parcă dracul îl învățase să facă așa. Pe urmă, mai ia un pahar, mai ia altul, s-a cam înveselit. Și-a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în lumina candelabrului. Ceru și el o sută. Împrejur se învîrteau serpentine și viorile se mișcau vesele sub arcuș. Așa și-a pierdut Petrică Cîrcu cinstea și cuvântul lui de președinte al meseriașilor... Meltenii se încălzeau pe nesimțite. Starostele comanda chelnerilor să mai aducă. - Eu plătesc! făcea, ca omul asupra chefului. Prietenii meșterului o dată s-au oțărît: - Nu, nene, dacă nu plătim și noi cinci baterii, ne supărăm... S-au mai certat, până la urmă i-a învins băutura. Spre ziuă se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
îl ușurase de portofel pe președinte. Săriseră și nevestele să-și scape bărbații și strigau cu frică. În înghesuială, codoșul s-a apropiat și le-a pus piedică de-au măturat parchetul. Lați i-au lăsat. Se mai amestecară niște chelneri și alți negustori, dar Sandu și Nicu-Piele au terminat repede cu ei. Până să vină sergenții, au plecat cu trăsurile în goană, veseli... Săptămâna brânzei Cine să-i țină minte? Băteau vânturile peste locul sălbatic, veneau zăpezile, duium de omăt
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
praful. Ajunseseră. Prin gardul de lemn verde se vedea câteva lămpi mari, strălucind. Se auzeau lăutarii, și mirosul de mititei și de porumb fiert se simțea de departe. La poarta grădinii, câteva țigănci vindeau marfa în foi uscate. Era îmbulzeală, chelnerii îmbrăcați în halate albe, cu șervete lungi pe braț, purtau în goană tăvi cu fripturi și patricieni, farfurii cu gogoșari aromați sau castraveți în oțet. Din fundul grădinii 278 răzbătea zgomotul făcut de grataragiu cu cleștele său. Pe două șiruri
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]