3,254 matches
-
de al lor" și invitându-mă la reuniunile și agapele academice și să susțin conferințe despre istoria și cultura României ( desigur, până la 23 august). În afară de "intelighenția" chiliană, am atacat și marele public. În Parque Bustamante din centrul capitalei, Universidad de Chile organiza de mai mulți ani "Feria Internacional de Artesania" Târgul Internațional de Artizanat, la care participau artizani chilieni din toate regiunile, dar și realizatori din Argentina, Brazilia, Peru, Ecuador. Era un târg foarte "colorat", vizitat de mii de curioși. Fuseseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
țuică sau coniac. A fost "un succes de public" de care i-am făcut geloși pe colegii de la ambasadele occidentale! Un domeniu în care am acționat cu tact, dar și cu multă perseverență a fost relațiile cu românii stabiliți în Chile. Nu erau mulți, să fi fost 100-150 de persoane din diferite generații și de diferite "origini" români-români, greci-români, unguri-români, evrei-români. Ca peste tot în lume, cu rare excepții, nu prea se știau, nu prea se interesau și nu prea le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
trai modest o casă, o mașină, ceva agoniseală în bancă și cam atât. Dacă se întâlneau, se întâlneau o dată sau de două ori pe an la ambasadă la mici și sarmale și la un păhărel de țuică. Am cunoscut în Chile (dar și prin alte părți) și alt fel de emigrație: mai înstărită, mai unită, mai responsabilă față de membrii ei și față de țara unde se născuseră ei sau părinții lor. La Santiago exista un "Club israelit", cu restaurant, echipă de fotbal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Am luat-o "din om în om" și așa am reușit să aflu câte ceva. Majoritatea trăiau în Santiago, mai erau câțiva la Conception și alți câțiva la Valparaiso. La Santiago am cunoscut pe singurii doi români "milionari în dolari" din Chile Nicolas și Carlos, doi oameni deosebiți ca fel de a fi și a gândi. Nicolas muncitor, tenace, dar boem ca stil de viață și ca manieră de a cheltui banii juca în fiecare săptămână la Pronosport 1000 de dolari și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a gândi. Nicolas muncitor, tenace, dar boem ca stil de viață și ca manieră de a cheltui banii juca în fiecare săptămână la Pronosport 1000 de dolari și ținea morțiș să aibă, ca unic proprietar, cea mai scumpă mașină din Chile. Carlos chibzuit, abil, strâns la pungă -, exact opusul lui Nicolas. Doi oameni bine situați, după zeci de ani de muncă, erau Cornelia și Sandu, "părinții adoptivi" ai tuturor românilor veniți în delegație sau pripășiți prin Chile. Niște oameni minunați cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mai scumpă mașină din Chile. Carlos chibzuit, abil, strâns la pungă -, exact opusul lui Nicolas. Doi oameni bine situați, după zeci de ani de muncă, erau Cornelia și Sandu, "părinții adoptivi" ai tuturor românilor veniți în delegație sau pripășiți prin Chile. Niște oameni minunați cu care am rămas în legătură și azi, soția și Cornelia având săptămânal "ședințe telefonice" interminabile, de mă întreb ce mai au să-și mai spună după aproape 40 de ani de "Dialog la distanță". Am mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
am început să ne consultăm în românește. La un moment dat, s-a apropiat de noi o persoană distinsă, ce părea patroana librăriei, și ne-a întrebat mirată: "Sunteți români?" Am confirmat și s-a interesat cu ce ocazie în Chile. "Păi suntem de la ambasadă." Mirarea i s-a accentuat și mai mult, explicându-ne că până atunci nu venise nici o persoană de la ambasadă la librărie, deși se află de mulți ani în același loc. Ne-a întrebat ce cărți căutam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a întrebat ce cărți căutam și când i-am spus "Fleurs du mal" și "Cântarea cântărilor" am văzut că a făcut ochii mari, așteptându-se probabil la "Cei trei muschetari" și "Robinson Crusoe" (al cărui erou adevărat poposise cândva prin Chile). A chemat o vânzătoare și i-a spus să caute cărțile și ne-a condus într-un birou alăturat unde lucra soțul ei. Ne-a prezentat bucuroasă, informându-l drept "carte de vizită" și ce rarități căutăm și ne-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
nasturele de la uniforma mea de licean de la "Internat"". Mi-am îmbrățișat "colegul" și din ziua aceea am rămas buni prieteni. Cazul Cuza poate fi subiect de roman! La câteva luni după intrarea mea în minister, primesc de la ambasada noastră din Chile o informare "bombă": au descoperit la vama din Santiago un funcționar care se cheamă nici mai mult nici mai puțin decât Cuza și care susține că e "os domnesc" și că are două fete ce au terminat liceul și ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
decât Cuza și care susține că e "os domnesc" și că are două fete ce au terminat liceul și ar dori să poată studia în România. Numele Cuza e rar și în România, mi-am zis eu doct, darămite în Chile și apoi, ca istoric, știam că Principele Unirii, bărbat frumos și cu succes la "sexul slab", cam încurca uneori așternuturile, așa că... cine știe! Bref, fără arbore genealogic și expertiză ADN, am obținut aprobarea pentru două burse și m-am trezit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
din nou "beizadelele", care după experiența de peste ocean se făcuseră și mai frumoase! Cu Herdan povestea a fost tragi-comică. Aflasem de existența lui, unul din românii "ajunși" ginere de general și decan al Facultății de Arte Plastice de la Universidad de Chile. I-am solicitat secretarei să-mi facă legătura la telefon. Mi-a răspuns pe un ton tăios: "Măi, tu ești noul comunist și securist de la ambasadă? Eu cred că am fost clar cu voi, nu vreau să am de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
restaurant sau pur și simplu, de o "ieșire" cu cei de la ambasadă la un grătar în zona pitorească a râului Mapocho, la o partidă de pescuit la Aculeo sau la o "fugă"la ocean. În cei doi ani petrecuți în Chile am participat la două "excursii" din cele menționate una la mina de cupru "El Teniente" și alta la vestita podgorie "Concha y Toro". De menționat că excursiile erau foarte bine organizate, beneficiind de autocare de lux precedate de faimoșii motocicliști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
care realizează 40% din devizele statului la export. Cea mai mare unitate minieră a CODELCO este mina Chuquicamata, din Norte Grande, la 250 kilometri de Antofagasta, care produce 40% din cele 3,7 milioane de tone metrice realizate anual de Chile, principalul producător și exportator mondial în materie. Aș fi dorit s-o vizitez cu prilejul deplasării la Copiapo, dar ar fi însemnat încă o zi prin deșertul Atacama. Chuquicamata, cea mai mare mină de suprafață din lume, situată la altitudinea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
mi-a rămas în memorie prin mai multe amănunte: am avut parte de o zi superbă, podgoria se află într-o zonă splendidă, cam la o oră de Santiago spre Cajon del Maipo, am cunoscut cea mai mare podgorie din Chile și cel mai mare exportator de vinuri al țării. Cultivarea viței de vie în Chile se face după venirea spaniolilor, în secolul al XVII-lea, fiind menționat ca "prim podgorean" Don Francisco de Aguirre, cu proprietăți în zona Copiapo. Cultivarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
superbă, podgoria se află într-o zonă splendidă, cam la o oră de Santiago spre Cajon del Maipo, am cunoscut cea mai mare podgorie din Chile și cel mai mare exportator de vinuri al țării. Cultivarea viței de vie în Chile se face după venirea spaniolilor, în secolul al XVII-lea, fiind menționat ca "prim podgorean" Don Francisco de Aguirre, cu proprietăți în zona Copiapo. Cultivarea științifică, industrială a început cam cu un secol și jumătate în urmă, fiind legată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Franța, de unde s-a întors cu specialiști și cu butași de viță nobilă. De reținut că după vizita sa podgoriile din Franța, Italia și Germania aveau să fie practic distruse de filoxeră, ceea ce nu s-a întâmplat cu plantațiile din Chile apărate de ocean, de munți și de deșertul Atacama. Vinurile chiliene, atât cele albe, dar mai ales cele roșii, sunt renumite în lume, fiind exportate în peste 100 de țări, inclusiv în România. Ce este interesant, ca și în cazul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
sau Comuna din Paris, ci pentru faptul că produce peste 200 soiuri de brânzeturi?) Cu unii colegi mă mai întâlneam, în formație mai restrânsă, la un dejun sau cină "de lucru" la restaurant. Uneori, eram invitați de românii noștri din Chile, iar când luam leafa, îmi pofteam soția la un dejun "afară"! Localuri "cu ștaif" sau "de calitate" erau multe în Santiago. Favoritele mele erau "El Pavo", cu bucătărie internațională, "Canta Gallo" și "Estancia", cu bucătărie chiliană, și "Rapa-Nui", cu bucătărie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Neruda, marele poet, laureat al Premiului Nobel pentru literatură pe anul 1971. Îi citisem poeziile și memoriile și mă fascinase viața sa de luptător, care se asemăna în multe privințe cu cea a lui Picasso. De pe urma sa au rămas în Chile patru case La Sebastiana, în Valparaiso, cea din apropiere de Valparaiso, în Isla Negra, La Chascona din Santiago și La Quinta Michoacan. Astăzi toate pot fi vizitate, mai puțin ultima, în care a locuit în perioada 1930-1940. Biografia sa este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
s-a mutat ulterior la Temuco, recăsătorindu-se. Aici debuteaza la 13 ani, nefiind încurajat de tată, ci de Gabriela Mistral, marea poetă, pe atunci profesoară la Temuco. În 1921 vine la Santiago pentru a studia franceza la Universidad de Chile, iar în 1923 publică primul volum de poezii "Crepusculario" urmat în 1924 de "Veinte poemas de amor y una cancion desesperada", care avea să-l facă cunoscut. Din lipsă de fonduri, un prieten din Ministerul de Externe îl ajută cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
la Buenos Aires, Barcelona și Madrid. Participă la războiul civil din Spania de partea revoluționarilor, publicând "España en el corazon". În 1938 este "consul special al emigrației spaniole" la Paris, iar între 1940 și 1943 consul general în Mexic. Revine în Chile și în 1945 este ales senator din partea Partidului Comunist. Intrând în conflict cu autoritățile, se refugiază în Argentina și apoi în Franța, călătorind în India, China și URSS, unde în 1953 i se acordă Premiul Stalin pentru pace. În 1970
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Partidului Comunist. Intrând în conflict cu autoritățile, se refugiază în Argentina și apoi în Franța, călătorind în India, China și URSS, unde în 1953 i se acordă Premiul Stalin pentru pace. În 1970 este propus candidat la alegerile prezidențiale din Chile, dar cedează în favoarea prietenului său Salvador Allende. Este numit ambasador în Franța, post pe care-l părăsește în 1972, după doi ani și jumătate, pe motive medicale. Moare la Santiago de cancer, la 23 septembrie 1973, fiind înmormântat cu maximum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
am putut abține să-l observ pe Neruda barem de la "distanță" am dat un ocol pe la "La Sebastiana" și am reușit să intru în curtea casei din Isla Negra. Aveam să le vizitez pe toate cu ocazia unei mini-vacanțe în Chile, în 2002. Fiecare din cele trei reședințe este o reflectare fidelă a locatarului nimic nu e la voia întâmplării, nimic nu e nelalocul lui și toate sunt, ca în bucătăria chinezească, altceva decât par! "La Chascona" (în traducere, femeia cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
din Santiago, situat în zona râului Mapocho (nume care în mapuche înseamnă "râul care se pierde în pământ"), unde mergeam pentru aprovizionare în fiecare sâmbătă, dar și pentru "spectacol", e o explozie de "sunet și lumină", de parfumuri și culori. Chile (cuvânt însemnând în limba indigenilor mapuches "locul unde se termină pământul"), cu cei 4000 de kilometri de la nord la sud, cu zone cu diferențe mari de temperatură, este practic o fabrică non-stop de fructe și legume "proaspete" strugurii se coc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
refuzat oferta de a beneficia de "comorile" mele, cu orice risc am consumat 24 bucăți stridii excelente, stropite corespunzător, și spre plăcuta mea surprindere totul a decurs normal până la aterizarea la Montevideo! Azi, când mă gândesc la America de Sud și la Chile și realizez pe unde m-a purtat destinul și pe unde mi-am purtat pașii, îmi spun că am fost un norocos, că a fost o perioadă dificilă, plină de privațiuni, de renunțări, de pericole, dar am reușit să-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
N-a fost turism, n-au fost plimbări, au fost deplasări în cadrul misiunii și au fost fragmente necesare unui diplomat pentru a construi un mozaic, o imagine complexă și completă asupra țării de reședință și a locuitorilor săi. În mozaicul Chile îmi lipseau totuși două piese interesante, care fac și ele din Chile un "unicat": Insula Paștelui și Insula lui Robinson Crusoe. Nu le-am vizitat, deși aș fi dorit, dar cu gândul fusesem cu mulți ani în urmă prin acele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]