4,544 matches
-
În când câte o mie de lei de la fratele lui mai mare care e șofer pe un șantier de lângă Constanța. Unii elevi din cămin Îl bănuiau că fură și când dispărea ceva din camere, bani, ceasuri, rachete de tenis sau chitare, veneau la pedagog și-i propuneau să-l percheziționeze Întâi pe Meșteru dintr-a unșpea. Asta era cu un an În urmă și de fapt chiar așa Îl cunoscuse Grințu pe Popescu. Se rățoise la el și ăla zâmbise, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
un tricou de lână lung până aproape de genunchi, o eșarfă grena legată În jurul gâtului și un rucsac destul de greu În spate. Ea era frumoasă și Îmbrăcată aproape la fel, minus rucsacul. Păreau doi autostopiști, globe-trotters care tocmai și-au pierdut chitara. Popescu Îl văzu de departe pe Grințu și-l salută cu voioșie fluturându-și mâna deasupra capului. Bineînțeles că Grințu se gândi aproape imediat să suspende micul lui scenariu și să treacă automat la un altul, eventual unul care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
masa ca o boltă înstelată, privirile îmi călătoreau de la vitrinele cu vase de argint, luminate din interior, la foto grafia de pe mobila alăturată, în care Maestrul discuta vi sător cu un tânăr tibetan, iar de aici la instrumentele muzicale. O chitară Stradivarius unicat, incrustată cu nacru, o viola d’amore și alte rarități împo dobeau peretele din fundul încăperii. — Să vă povestesc despre casa noastră de la moară, zâmbi Ioana, reîmpăturindu-și șervetul. — E departe de aici? am întrebat-o. — La o sută
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
noastră.“ Apoi, Fender Greene și monitorii își întorc atenția asupra inițierii bobocilor și el este liber să se ducă în camera sa. În cameră, găsește un băiat cu părul închis la culoare, care încearcă să scoată niște sunete dintr-o chitară diformă. Partea nefolosită a încăperii este umplută miraculos de cărți și tablouri și de alte obiecte mai puțin obișnuite, cum ar fi o mașină de scris și bustul de bronz al unui bărbat cu o barbă ascuțită. Băiatul se oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se oprește din cântat, se ridică și-i întinde mâna. — Salut. Sunt Gertler și după cum poate intuiești, sunt evreu. — Bridgeman. Îmi pare bine că te cunosc. — Nu trebuie să-ți pară bine, dar asta este, zice el luând din nou chitara în mână. Nu mă deranjează. — Asta face lucrurile mai ușoare. Gertler se întoarce la cântecul pe care-l exersa, repetând aceeași figură, lovind iritat chitara când degetele refuzau să-l asculte. — Tu ce ești? — Poftim? — C din E, presupun. Jonathan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cunosc. — Nu trebuie să-ți pară bine, dar asta este, zice el luând din nou chitara în mână. Nu mă deranjează. — Asta face lucrurile mai ușoare. Gertler se întoarce la cântecul pe care-l exersa, repetând aceeași figură, lovind iritat chitara când degetele refuzau să-l asculte. — Tu ce ești? — Poftim? — C din E, presupun. Jonathan nu răspunde. Cine este? îl întreabă, arătând spre capul de bronz. Gertler zâmbește. — Tovarășul Vladimir Ilici Lenin. Sunt și comunist, țin să-ți spun chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
acum, dar n-ar trebui să fie așa. Ți se pare o surpriză? — Surpriză? — Venind din partea unui evreu, vreau să spun. Nu înțelege. Gertler zâmbește disprețuitor. — Crezi în ceva? Nu, zice Jonathan. Gertler pufnește din nou și se întoarce la chitara sa. Și astfel începe viața de internat. Anul lui Jonathan la Chopham Hall este guvernat de două lucruri: numere și liste. Școala este o mașină care produce apartenențe, și ca atare, totul se face în grup, de la dușul de dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
masa ca o boltă înstelată, privirile îmi călătoreau de la vitrinele cu vase de argint, luminate din interior, la foto grafia de pe mobila alăturată, în care Maestrul discuta vi sător cu un tânăr tibetan, iar de aici la instrumentele muzicale. O chitară Stradivarius unicat, incrustată cu nacru, o viola d’amore și alte rarități împo dobeau peretele din fundul încăperii. — Să vă povestesc despre casa noastră de la moară, zâmbi Ioana, reîmpăturindu-și șervetul. — E departe de aici? am întrebat-o. — La o sută
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
de spital. Strigă, șoptește, cântă - îți este loial. Iubește, urăște - e-al tău la final. Calm-înainte-drept! Cu țel epocal Ce-i gândul, ce-i gândul? O coamă de cal! Natură statică într-un decor mahon încremenit Stă într-un colț chitara. Tace. Ascunde-n ea fiorul primenit, Pe strune verzi un dor tenace. Busola caută un singur sens. Azi mai grăbit e secundarul, Pe firul de argint un gol imens îl umple, ca vinul paharul. Mai stă și harta cu traseu
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
istorice și culturale încât mi s-a părut firesc să urmez cursurile Facultății de Istorie din capitală... împletindu-se cu pașii de dans și de balet! Nu am uitat emoțiile de pe scena Școlii Populare de Artă unde urmasem cursuri de chitară clasică timp de 2 ani!...iar mai târziu am obținut Atestatul Internațional de Antrenor sportiv și Animator cultural!... când am văzut că “plânge” cultura,, am fondat Asociația Astra Mileniul III, un ONG care-și propunea să descopere și să promoveze
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Încă zelul recuperator al prozatorului Gurgui mersese și mai departe: Își propusese să-i trezească virilitatea amicului său de idei literare. În acest scop, Îi sugerase unei eleve de clasa a zecea care avea ureche muzicală, glas limpede și o chitară ieftină că-i putea Înlesni, prin Înaltele sale relații, Înregistrarea câtorva cântece la Casa Radio, după care ar fi lansat-o În lumea bună a muzicii. Gâsculița, fire exaltată de artistă, cu virginitatea demult pierdută și oarecum darnică față de diferiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aproape Îi lua răsuflarea. Pe pânza pe care Ghiță o albea din când În când cu praf de cretă, țiganul Zobar o Învârtea de zor În jurul focului pe țiganca Rada și, În timp ce noaptea din jurul lor răsuna de viori, cobze și chitare, Îi dădea la o parte, una câte una, zecile de fuste crețe și Înflorate care o acopereau. Când să i-o azvârle pe ultima, ca apoi să se poată petrece marea Întâmplare pe care Neamțu, și nu numai el, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
altă parte. În puținul timp cât fusese și director al Căminului cultural, Jivinoiu, pe lângă construirea meselor de șah În aer liber, a băncilor solide, cu piloni groși, de beton, Înfipți adânc În pământ, adusese scaune rabatabile pentru sala de spectacol, chitare electrice, tobe și o grămadă de alte lucruri ce aveau să dispară după plecarea lui. Însă marea realizare a fost să-l numească bibliotecar pe omul de cultură Marin Foiște, care, În acea perioadă, făcea eforturi disperate să se lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
grădiniță. Urechea muzicală a lui Ectoraș nu era tocmai un moft și, peste câțiva ani, pe când era În clasa a șasea, Îndrăznise să le sugereze părinților săi - deși avea niște degete scurte și butucănoase - că și-ar fi dorit o chitară. Primise una destul de scumpă pentru buzunarele de profesori ale părinților și, Înainte s-o abandoneze definitiv, mersese câteva luni să ia lecții de la un profesor de muzică pe care toată lumea Îl Îndrăgea și care locuia În două prăpădite de odăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mersese câteva luni să ia lecții de la un profesor de muzică pe care toată lumea Îl Îndrăgea și care locuia În două prăpădite de odăi Închiriate chiar peste drum de școală. Aici se Îndrăgostise Ectoraș de o fată cu vocea limpede, chitară ieftină, sâni mari, piele albă și o fire cam exuberantă - ceea ce pe mucosul Îndrăgostit Îl stârnea și-l Îndărătna totodată. Băieții ceilalți, și mai ales porcul de Vieru, o Înghesuiau prin cotloane și-i pipăiau sânii, iar ea se prefăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a sunat dl. Fetescu din Iași, având o discuție elevată de un sfert de oră. I-a plăcut articolul meu din „Academia Bârlădeană”, despre ordonanța mea din război. Mi-a sugerat să scriu un articol despre „Acorduri pe strune de chitară”. I-am răspuns că aveam intenția să-i cer voie să fac o asemenea prezentare - cum s-ar zice... gând la gând. De câteva zile am primit o nouă scrisoare de la consăteanul meu I. N. Oprea. Scrisoarea e încărcată de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
vai, Rătăcind mai rar pe câmpii, Unde notele se mențin în aceeași tonalitate, Păstrând linia melodica a unei ape curgând... O cheie sol apare de fiecare dată Și un diez... Dar unele partituri rămân însemnate În portativul amintiților Precum sunetul chitarei în ecoul viselor... Că un cântec începe, Ca un cântec se termină În armonia surdinei... Reminescențele partiturilor magnifice Vor rămâne în sângele nostru Precum cerneală apăsata adânc pe coală albă.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93407]
-
Nebucadnețar. S-au așezat înaintea chipului pe care-l înălțase Nebucadnețar. 4. Iar un crainic a strigat cu glas tare: "Iată ce vi se poruncește, popoare, neamuri, oameni de toate limbile! 5. În clipa cînd veți auzi sunetul trîmbiței, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii, cimpoiului, și a tot felul de instrumente de muzică, să vă aruncați cu fața la pămînt, și să vă închinați chipului de aur, pe care l-a înălțat împăratul Nebucadnețar. 6. Oricine nu se va arunca cu fața la pămînt și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
înălțat împăratul Nebucadnețar. 6. Oricine nu se va arunca cu fața la pămînt și nu se va închina, va fi aruncat chiar în clipa aceea în mijlocul unui cuptor aprins." 7. De aceea, în clipa cînd au auzit toate popoarele sunetul trîmbiței, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii, și a tot felul de instrumente de muzică, toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile s-au aruncat cu fața la pămînt și s-au închinat chipului de aur pe care-l înălțase împăratul Nebucadnețar. 8. Cu prilejul acesta, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
vreme, cîțiva Haldei s-au apropiat și au pîrît pe Iudei. 9. El au luat cuvîntul și au zis împăratului Nebucadnețar: "Să trăiești veșnic, împărate! 10. Ai dat o poruncă, după care toți cei ce vor auzi sunetul trîmbiței, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii, cimpoiului și a tot felul de instrumente de muzică, vor trebui să se arunce cu fața la pămînt, și să se închine chipului de aur, 11. și după care, oricine nu se va arunca cu fața la pămînt, și nu se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
și le-a zis: Înadins oare, Șadrac, Meșac și Abed-Nego, nu slujiți voi dumnezeilor mei, și nu vă închinați chipului de aur, pe care l-am înălțat? 15. Acum fiți gata, și în clipa cînd veți auzi sunetul trîmbiței, cavalului, chitarei, alăutei, psaltirii, cimpoiului și a tot felul de instrumente, să vă aruncați cu fața la pămînt, și să vă închinați chipului pe care l-am făcut; dacă nu vă veți închina lui, veți fi aruncați pe dată în mijlocul unui cuptor aprins! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
cele din urmă, Luke a trecut la subiect. Ar fi vrut să ne mai vedem. Să mă invite la cină, dacă eram de acord. Pe tot parcursul convorbirii, Brigit stătuse la un metru de mine și cântase frenetic la o chitară imaginară. își rășchirase picioarele și își scuturase sălbatic pletele, dând din cap în sus și-n jos. Pe când refuzam cu stângăcie invitația lui Luke, Brigit m-a împuns de vreo câteva ori cu coapsele, agitându-și în același timp și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în fața mea. Ăăă, nu, nu cred, am bolborosit răspunzându-i lui Luke. Vezi tu, eu, ăăă, nu vreau un prieten. Ceea ce era o minciună sfruntată. Nu-l voiam pe el ca prieten. Brigit se așezase în genunchi, cânta frenetic la chitară și privea în tavan cu o expresie de genul „Am orgasm“, pe care chitariștii o afișează în permanență. Din fericire, Luke nu a încercat să mă convingă că am putea să ne întâlnim ca simpli amici. Bărbații trecuți în categoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să mă adun ca să pot vorbi. Dar nu! Mai urma o strofă. Domnul Plant o luase din nou din loc, urlând și cârâind și promițând amor pasional în stânga, în dreapta și în mijloc. După care a urmat un solo frenetic de chitară. Și, în final, vocea lui Shake spunând: „Fă chestia cu mesajul, băiete!“ Dar eu mi-am pierdut tot curajul. Mi-am adus aminte cât de furios fusese Luke, cât de rău fusese cu mine. Mi-am adus aminte că nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
sărbători, nu crezi? — Sunt o ființă ciudată, unchiule Nat. Iar aia a fost, probabil, cea mai ciudată perioadă din viața mea. Stăteam într-un apartament închiriat în apropiere de Avenue C, cu doi tipi, Billy și Greg. Billy cânta la chitară, Greg la vioară și eu din voce. Nu eram tocmai răi, dacă ții cont de cât eram de tineri. În cea mai mare parte a timpului, cântam afară, în Washington Square Park. Sau în stația de metrou din Times Square
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]