2,402 matches
-
opera de-o viață, că cultura nu e dependentă de o mare civilizație, ci este un mijloc de supraviețuire a comunităților etern amenințate istoric și politic. Așa se face că argumentează Noica ființa colectivă românească, spre deosebire de intelighenția vestică, nihilistă și cinică, este izbăvită de cedări și compromisuri, condiția ei "tragică" căpătând cote sublime, "demne de un mare conducător". Însăși limba română are o filosofie imanentă, continuă cărturarul, care nu putea să-i scape speculativului Eminescu. Protocronismul, ce făcea din Paul Anghel
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
a costat cam mult și, în plus, a fost executat în atelierul scenografei, ceea ce-nseamnă că a fost o mînărie la mijloc. În fine, între managerul destituit și cuplul regizor-scenograf a intervenit o ruptură. Directoarea a leșinat, regizorul a pășit, cinic, peste ea. Spectacolul a fost scos de pe afiș și era evident că, sub viitoarea direcție, nu se va mai relua. Peste cîteva zile, într-o mică berărie de lîngă teatru, mașinistul-șef al teatrului își lipăia, în tihnă, berea. Se
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
își aniversa o cifră impunătoare (74 de ani!) și urma să aibă și o premieră după care tînjise o viață (Hamlet), cartea de față a fost delegată să ducă în eternitate gîndurile sale despre viață, artă, dragoste și moarte... E, cinic vorbind, o inspirație providențială a Floricăi Ichim; un act de-o oportună și... nerepetabilă consemnare. Ca intervievat, Mugur avea același farmec dovedit ca practician. Volumul se citește pe nerăsuflate, deoarece teatrologul știe să întrebe și regizorul să răspundă. Tinerii habar
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
ambele personaje, uneori explicit formulat, precum în sinea fetei: "Cochetăria ei incestuoasă către Walter o slujise bine un timp, jocul nu se putea însă duce mai departe din atîtea pricini. De altfel, Aimée simțea că, printr-o ciudățenie, lumea aceea cinică, în ochii căreia incestul avea încă o valoare excitantă, n-ar fi admis lucrul între ea și Walter." (s.n.) Nimic nu împiedică însă explorarea, în același timp, a altor teritorii interzise. Avansurile făcute dezinhibat unchiului Lică sînt respinse de acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
efort de reacție nu-i rezistă însă încercarea intelectuală: "În zidirea ei compactă, clătinarea ideilor puține înfipte adînc făcea să se cearnă ca un moloz ce-i zăpăcea orice înțelegere." Ironia autoarei nu face decît să individualizeze temporar o "sensibilitate" cinică, precum a Adei Razu, pe de o parte, iar pe de alta să introducă o temă foarte productivă în discursul romanului. "Tratat" ca obiect, personajul va fi destinat unei traiectorii metaforice consecvente, aceea care include și opusul, natura dematerializării treptate
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
este "o brută vicleană" (G. Călinescu), "nu e inteligent și, prin urmare, nici ambițios" (G. Călinescu). Ideea de a o seduce pe Ana a preluat-o de la Titu Herdelea. După ce a sedus-o pe Ana, atitudinea lui este rece, disprețuitoare, cinică; este "semeț și cu nasul în vânt", "sfidător" când discută cu Vasile Baciu despre zestre. Se poate vorbi de o metamorfoză a protagonistului "de la brutalitate și violență, la prefăcătorie și încântare". După ce patima pentru pământ a fost potolită, a răbufnit
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
concluzia cuvenită. Ce se întâmplă însă cu gestionarii puterii care emit mereu alte opinii despre aceleași evenimente, care fac declarații publice ce se bat cap în cap, prefăcându-se a uita azi ce au spus ieri și păstrându-și o cinică disponibilitate față de orice schimbare pe eșicherul politic? S-a putut vedea, în răvășita noastră capitală, cum cele mai insolente afirmații în sfera puterii rămân nepedepsite, ba încă și aplaudate de unii, în pofida enormității lor. S-au dat, de sus, cele
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de zgomotoasă filmic gesturi, dialoguri, exces de culoare în elementele de decor pe atât de profundă și de emoționantă, cu narație în dublu registru. La un prim nivel de lectură, asistăm la povestea entuziastului Parry care l-a întâlnit pe cinicul Jack, într-un New York în care reperele morale, credința, bunul-simț, tot ce ține de demnitate, respect, morală, par să fi dispărut, o poveste colorată și zgomotoasă, cu happy-end. Al doilea nivel de lectură ne propune clasică legendă a Cavalerilor Mesei
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
era greu să intuiești ce va urma, în virtutea aceleiași dialectici din școlile artistice dintre perfecțiune și neprelucrat, sălbatec. Cu un geniu deconcertant, cu cea mai mare îndemânare artistică ce se poate vedea într-o opera literară, prin vocile unor personaje cinice și sofisticate, cerebrale și decadente, care vorbesc ca niște tehnicieni consumați despre relativitate sau artă egipteană, folosind procedee tehnice sofisticate și cu un limbaj dintre cele mai elaborate, făcând caz de o cunoaștere uimitoare a întregii literaturi din toate timpurile
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de o cunoaștere uimitoare a întregii literaturi din toate timpurile, situația asta era imposibil să mai poată continua. Și chiar așa a fost. Astfel că, după ce, în starea aceea de spirit, când toți citeau Contrapunct și se "desfătau" cu malițioasele, cinicele și subtilele sale paradoxuri, a venit și momentul de a se sfârși cu aceasta: "am început să simțim nevoia a ceva mai puțin perfect, dar mai profund (și mai naiv), a ceva mai aproape de viață, fiindu-ne dor, în virtutea acelorași
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
recurge la ele ca să se recomande binele: dacă nu facem asta sau ailaltă, suntem amenințați cu iadul"44. La toate replicile profesoarei, prototip al femeii moderne, culte, cu o viziune optimistă asupra lumii, încrezătoare în progresele științei, concluziile lui Fernando, cinice și nihiliste, sunt înfricoșătoare: nici progresele științei, nimic nu mai poate opri guvernarea râului pe pământ, nici macar existența lui. Ba chiar poate mari puterea acestuia: "Vrei, dta, să spui, de exemplu, ca un șef din Buchenwald este superior unuia de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de subînțelesuri: "Avantajul este că noi suntem în teritoriu. Noi suntem din partea locului, nu ca alții, care-s departe, la Paris...". Pelut, bătrân muncitor agricol, care "se ocupă de" porci, de vaci și de oi, este șmecher. Șmecher, blazat, sau cinic: Se pare că vor să lase un alt urs în libertate prin Béarn. Nu ați putea aranja să fie lăsat aici? La ora actuală, luăm cincisprezece euro pe oaie; pe una omorâtă de urs, primim două sute de euro. N-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
lor de conducere din cadrul organizațiilor sindicale de masă controlate de către socialiști. În toți acești ani, comuniștii au trăit într-o lume a lor, cu logica și credințele lor. A descrie reacțiile și atitudinile lor față de Moscova doar ca o obediență cinică, în cel mai rău caz, sau limitate, în cel mai fericit, ar însemna să înțelegem greșit atitudinea lor. Există, într-adevăr, în rîndul militanților comuniști un enorm sentiment de frustrare. Acesta, amestecă ura, neputința și neînțelegerea din cauza înlăturării lor de la
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
auzul discursului. Părerea generală la auzul alocuțiunii a fost că tânărul se va plictisi repede de viața strictă impusă de orânduirea problemelor în stat și, după câtva timp, cu siguranță, va numi un prim ministru. Însă chiar și cei mai cinici detractori ai săi au avut surpriza să constate că Ludovic și-a îndeplinit misiunea Moștenirea rămasă după cei doi cardinali, Richelieu și Mazarin, nu era deloc ușoară. Nu putem să negăm meritele acestor doi mari politicieni: crearea condițiilor favorabile pentru
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
în comă. Același Cristiano va căra în furgonetă cadavrul Fabianei, după care îl va arunca în râu, spre a elimina orice legătură între tatăl său și fata ucisă. Brânzilă plecase călare pe preistorica sa motoretă, nu înainte de a face un cinic bilanț al situației: "A murit pentru mine, Dumnezeu voia pe cineva pentru moartea Ramonei și Rino s-a sacrificat. O să-l găsească și o să creadă că el a omorât-o. Ție n-o să ți se-ntâmple nimic". La cinci ani
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și somarea partenerului cu divorțul. După 20 de ani de căsnicie cu scriitorul și editorialistul David, Katie îl înșală cu ocazia unei deplasări la Leeds, anunțându-l telefonic, printre altele, că vrea să iasă din raza otrăvită a indiferenței lui cinice și persiflante. Analistă fără cusur a propriei vieți și mai ales a stării de fapt în care se află, încercată de sentimente profund contradictorii, își dă seama că rațiunea, bunul simț, statutul ei de medic și mamă a doi copii
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și descripții au gustul aforismului, ca de pildă: Căutarea obsesivă a purității este pentr·u creație o sinucidere", astfel încât nu trebuie să ne mire că hrana spirituală a cititorului postmodern poate fi un cocteil de Purcell și Prince. Anxiosul, febrilul, cinicul contratimp în care se agită personajele capătă o și mai mare expresivitate, sun incidența gloselor autorului, fie că e vorba de meditație filosofică, de frivolitate relaxantă sau paradox în contra ideilor primite de-a gata. Memorabile sunt comentariile și formulările privind
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
-i partitura, dă o splendidă probă de mimetism) și nu ezită să recunoască: "am furat cu nerușinare din toate cărțile care mi-au fost utile", de vreme ce la rândul său a fost plagiat. Despre condiția omului de litere se pronunță aproape cinic, văzând în el "o curvă mai pretențioasă decât celelalte, care se prostituează cu un librar. Care librar, în orice caz, o înșală". Dar Sade nu va uita până la moarte răul cel mai mare ce i s-a făcut: de-a
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
înomenesc lucrurile prin cuvinte"), volumul de debut al lui Bogdan Baghiu Evanghelia după om, Outopos, Iași, 1999 e mult mai puțin iconoclast decât s-ar crede, ținând cont de temerara sa intitulare. Încercând să inventarieze formele de raportare parodică sau cinică la modelul cultural invocat în titlul poetului ieșean, un cititor iubitor de idiosincrazii religioase nu ar putea să fie altfel decât dezamăgit de pauperitatea blasfemică a discursului. Evanghelia după om însumează de fapt poeme ale pătimirii în(-) și întru starea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
propoziție nietzscheană, rimbaudiană ș.a.m.d. mereu ies mai mulți justifică, natural, și temeritatea actantului liric de a se măsura cu singura formă de alteritate care i se pare pe măsură: cea radicală. Anticipată de unele propoziții apoftegmatice, întunecate ori cinice, incluse în Plimbarea prin flăcări ("marele arhitect dumnezeu era bătrânul din/ azilul de noapte"), Preludii pentru trompetă și patru pereți ("Profeții își umilesc umbra./ Acolo înăuntru orbita și ochiul atoatestăpânitor./ Psalmii negri își caută ferestre. Așa!") sau Documentele haosului ("Templele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
care, natural, tot cu vechiul comunist îl identifică), obsesia putridului/ drojdiei/ putregaiului, într-un cuvânt, a universurilor reziduale, tentația suicidului nu atât eliberator, cât demonstrativ ș.a.m.d. Iată, spre exemplificare, doar câteva dintre notațiile incriminante, prin a căror acumulare cinică se dă un relief colțuros dezastruoasei stări românești de fapt: "generații de avortoni/ nu, păsărilor acestora/ nu li s-au retezat picioarele ci aripile// dar tot păsări ale singurătății se numesc// deși umplu străzile piețele cinematografele/ zgârie-norii// (...)// poate dacă am
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
autentic, ci și selectat oarecum întâmplător, reușește să traducă, mai ales când este tras în pasta groasă a abjectului sau a grotescului, o imago mundi vecină cu infernul existențial. Cele mai reușite secvențe ale cărții sunt acelea în care stenahoria cinică, adesea regizată, din trecut este substituită de o disperare autentică, declanșată de coparticiparea, ca martor cu mâinile legate, la o dramă indignă, aceea a prăbușirii simultane a biologicului și a psihologicului: Imaginea ei mă urmărește: trecută de 70 de ani
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de semn contrar: toga imperială îi apare în zdrențe, halebarda îi ruginește, iar "acasă" nu îl mai așteaptă decât "șobolanul însingurat și suferind", incapabil a mai roade cătușele care-i barează zborul peste "acoperișe/ orașe/ imperii". În ciuda arborării unei grimase cinice, la venirea Pe furiș a domnișoarei Teroare, Arlechinul "palid și gol" se pierde, învăluindu-se în umbra unei seri cumane, reci și oculte (" Se lasă umbra cu masca ei de fier/ peste masca mea de ceară/ cu întunericul peste/ întunericul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
altă mînă de fier, cum ar fi generalul Ashfaq Kyani. S-ar putea astfel ca americanii să mai adauge una la lungul lanț de greșeli din politica lor externă. Oricum, George W. Bush a atins apogeul neputinței sale arogante și cinice. Într-o discuție cu ziaristul Ron Suskind de la New York Times, iată ce spunea recent președintele american: "Voi credeți că soluțiile vin din analiza judicioasă pe care o faceți realității observabile. În realitate, lumea nu mai merge așa. Acum suntem un
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
după modelul lui Oedip al lui Sofocle, sperînd că "destinul rău"/fatum malus nu constituie decît o eroare transcendentală, ce ar putea fi cumva corijată. Personajul va eșua lamentabil, zdrobit de caracterul implacabil al sorții, caracter nelipsit de o ironie cinică. Tot el (protagonistul în cauză) nu reușește, în spațiul tragic neoclasic (cu precădere francez: literatura lui Racine și Corneille), să-și gestioneze opozițiile radicale ale propriei personalități (de tipul datoriei și pasiunii!), sucombînd sub apăsarea lor. La debutul modernității, în
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]