2,120 matches
-
ascunse", apăsate de păcate grele, "în hrubele întunecate ale morții" nocturne. De departe, cea mai înspăimântătoare este tot fiara veninoasă, Demonul om născut sub zodia apocalipsei: Din pântecul de mamă poale-n brâu,/ demonul făt iese în lumină,/ vânăt de ciudă se răspândește în lume/ A scăpat de înec la botez/ Nici dumicatul, îmbibat cu alcool,/ nu-i stă spre moarte în gât/ Acum așteaptă pieirea a tot ce e bun pe pământ/ Pe cei vrednici i-alungă, iar cel/ ce
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mireasa viitorului și o mușcă de buci". Chiar și o exclamație aparent glumeață ca cea care se repetă în Trăiască poezia și marii visători nu poate ascunde ceea ce traversează în filigran întreaga lirică a lui Ioanid Romanescu: regretul marii treceri, ciuda nemascată pentru pierderea iubirii, a prietenilor, a cuvintelor ce parcă au început să se emancipeze și, mai ales, a posibilităților de-a mai putea opta pentru o altă traiectorie existențială: "Al dracului am fost, cu patimă în toate/ viața mea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mică - si tragem de mouse. Completăm dimensiunea aripii sau îndoiturii, în casetă de introducere a dimensiunii, în cazul nostru 35mm și obținem ce putem observa. De remarcat că, dacă introducem o cotă față de suprafață piesei, obținem dimensiunea de 36mm, în ciuda faptului că noi am introdus 35mm pentru lungimea aripii/îndoiturii. Acest lucru se datorează razei îndoiturii, rază de 1mm. Am precizat acest lucru pentru a nu va încurcă, în măsura în care veți introduce niște dimensiuni PMI. Dacă totuși doriți că dimensiunea aripii
Modelarea cu SOLID EDGE ST3 by Cristinel Mihăiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1741_a_92266]
-
lămurească” massele, iar când fu nevoit să se refere la partea adversă, de dincolo de gardul de sârmă ghimpată cu care fusese înconjurată „democrația de tip nou”, începuturile celor două cuvinte lea scris cu minuscule, ca să crape „dușmanul de clasă” de ciudă! Deoarece acest „brav” tovarăș fusese instruit să aibă răspunsuri pregătite pentru tot soiul de întrebări, a scos unul din cizmă și pentru icoanele din școli: „...asupra icoanelor din școli am arătat că este un mijloc de a dispare ura de
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
și cu estetismul aristocratic ce supraviețuiește în modernitate așa cum a demonstrat-o în ai săi Craii de Curtea-Veche, marcînd enumerările inclusiv cu acea celebră virgulă macedonskiană (prezentă în simultaneitate cu obișnuita conjuncție și), parcă voind încă o dată să facă în ciudă părintelui său: "la dînsul moi, molatece, mlădioase fiind toate, și port, și mișcări, și grai"; "cuta sastisită a buzelor, [...] puterea nărilor, [...] acea privire tulbure"; "oropsit de la naștere, crescut pe mîini străine, surghiunit apoi"; "fire pătimașă, întortocheată, tenebroasă"; "nici o încredere la
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
necondiționat în caz de nereușită pentru omul credincios a fost și va fi mereu divinitatea; p. 133, r. 22 24 : „moșneagul pe loc a întinerit, văzând atâtea bogății. Iară baba a rămas opărită și nu știa ce să facă de ciudă” în cazul unei îmbogățiri, beneficiarul se bucură nespus, iar „dușmanul” răutăcios îl privește cu invidie și suspiciune; r. 39 41 : „mai ușor ar putea căpăta cineva lapte de la o vacă stearpă decât să te îndatorească o fată alintată și leneșă
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
sine pedeapsa, indiferent de natura lucrului sustras; r. 36 37 : „mă duceam la om și-l tot sucăleam să-mi deie curele”insistența folosită ca modalitate de obținere a lucrului mult dorit; p. 178, r. 14 15 : „Și cum uitam ciuda, fuga iar la moș Chiorpec după curele” rușinea prin care a trecut omul fiind uitată, se revine la insistență, chiar dacă se conștientizează riscul iminent; r. 34 35 : „la Humulești torc și fetele și băieții, și femeile și bărbații”treburile gospodărești
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
192, r. 7 8 : „Munteanul e frate cu dracul, dintr-un pol el face doi” ironizarea spiritului speculativ și oportunist al munteanului; r. 11 13 : „o prietinie care ne-a legat așa de strâns nu poate să fie ruptă fără de ciudă din partea aceluia care rămâne singur.” tristețea și regretul despărțirii de cel mai bun prieten se pot transforma în indignare și condamnare a destinului; r. 18 19 : „coșcogemite om ca mine, gândindu-se la acele vremuri, a început să plângă...” nostalgia
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
De acest gen de activități are cine să se ocupe, de ce s-ar mai implica și părinții mei? S2: Eu spun că astfel de activități sînt imposibile pentru că elevii se plîng acasă că profesorii sînt răi, iar părintele o să aibă ciudă pe profesorul respectiv. S3: Nu-mi place ca părinții să-mi calce intimitatea de la școală, să-mi descopere mediul meu în care stau cu colegii. S4. Cu părinții ar trebui să discute despre bani, să dea acolo banul ... ce e
Parteneriate școală-familie-comunitate by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
erau, atârnau unul lângă altul. Când am văzut atâta bogăție, m-am săturat de struguri numai privindu-i. Am mâncat un strugurel, am mai ciupit de ici, de colo câte o bobiță și asta a fost tot. Și-mi era ciudă, pentru că îmi pusesem în gând să profit de ocazie și să mănânc mulți, să fac o burtă zdravănă de struguri. Mi se lipeau degetele de la dulceața lor. Apoi Costică ne-a dus la un nuc din mijlocul viei și am
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
vedeți acum, o să vă lingeți pe degete, mie-mi lasă deja gura apă. - Dacă-ți lasă, mănâncă-l tu, mi-au spus toate trei din sufragerie, necatadixsind măcar să poftească în bucătărie. Așa că, măi fraților, l-am mâncat eu tot, în ciudă, pentru timpurile acelea apuse, dar n-am dormit aproape toată noaptea, mâncasem prea mult; m-am învârtit prin bucătărie, am mai citit câte ceva și, într-un târziu m-am culcat. Atunci am avut un vis extraordinar de frumos: parcă eram
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
la el până termină, după care am vrut să văd ce-o să mai facă. Și ce crezi, soro? Pur și simplu, a băgat-o în pantaloni și s-a întors la Dacie. Și atunci l-am întrebat așa, cam cu ciudă: " Și dacă o scuturai oleacă, îți seca mâna, hai!?!!" Acuma te întreb, că vorba ceea, suntem prietene, o fi adevărat? - Ce, dragă? - Chestia cu scuturatul, cu crescutul... că eu nu știu ce să mai cred. - Tu, dragă, chiar crezi în prostiile astea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
sculându-se de unde era așezat. Simțise nevoia să pornească măsuratul odăii, dar se opri și se așeză. Mersul acesta nervos nu trebuie să-l știe nimeni, nici Hamie. Lumea trebuie să-l creadă calm și moale. Își aducea aminte cu ciudă de zâmbetul superior al fostului ienicer și de încetineala cu care împăturise și pusese la loc răvașul la cingătoare: — Cum l-ai prins? ridicase el glasul. — Mai încet, măria ta, că nu ești răposatul Șerban Vodă, ușurel... M-a costat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-ți peste straiele astea un caftan obișnuit și așteaptă-mă în prima caleașcă. E frig și plouă mărunt și nu am plăcerea să merg pe jos, așa că ne întâlnim la caleașcă. Tânărul sărută din nou mâna tatălui, se uită cu ciudă la postelnic și, ridicând capul semeț, spuse: — Să ne grăbim, măria ta, că uite au tăcut clopotele și a prins să toace. Îl privi cu înțeles pe domnitor și adăugă: Nu-i timp de pierdut. Se apropie cu spatele de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
căpăstrul cu mâna lui, l-a ținut câteva clipe admirând freamătul nărilor armăsarului nervos, apoi l-a înmânat lui Ștefan, șoptindu-i: — Vezi dacă e însemnat cu semnul hergheliilor brâncovenești. — Nu e, șopti Ștefan. Exaporitul, fiind la mică distanță, cu ciudă se simți obligat să-i arate voievodului cât de onorat fusese: — Marele sultan Mustafa v-a făcut, măria ta, mare cinste, vorbindu-vă atât de frumos. De obicei nu spune nimic la audiențe. — Mi-am dat și singur seama, înălțimea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
casei și familiei tale-chicotiră cei douăzeci de strigoi. -O să plecați imediat de-aici, ne-ați făcut suficiente pagube și neca-zuristrigai eu punând mâna pe bâta care o aveam pregătită. -Nu plecăm, nu plecăm-chițcăiau arătările, căutând să-mi facă în ciudă. Începui să lovesc cu bâta în stânga și dreapta în arătările scârboase și hidoase, care zburau pe sus schelălăind de durere. La cântarea cucoșilor strigoii rebeli au dispărut ca înghițiți de pământ. Adoua zi am găsit butoanele de la aragaz deschise și
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
era clar că după terminarea cursului primar trebuia să fiu dat să urmez mai departe, la liceu sau la școala normală de învățători. Începui și eu să cred acest lucru, cu atât mai mult cu cât viața de țăran, în ciuda faptului că se petrecea într-un spațiu liber, mie mi se părea că se petrece într-un țarc. Dar eu nu vreau să povestesc aici "amintiri"; ci doar lucruri pe care le contemplu și azi cu un sentiment de neliniște
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Drept mantie-o prostire M-am dus l-amanta mea de lemn, În sfânta mănăstire, Într-un cotlon de sobă. {EminescuOpIV 76} Și ah! și dragă-mi mai era! Vorbeam blând cu dânsa, Dară ea nu-mi răspundea Și de ciudă eu atunci Am aruncat-o-n foc. Și pe șură ne primblam Peste stuf și paie Și pe munți ne-nchipuiam. Cu fiece bătaie Mărșileam alături. Și pe cap mi se îmfla Casca de hârtie. O batistă într-un băț
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cu luna În dome de nouri, ce pier - Doresc cu popoare de stele Să merg drumul mare din cer. Ce caut, eu nu vă știu spune, Eu singură nu știu ce vreu, Atât e de tainic-ascunsă Dorința în sufletul meu. Mi-e ciudă pe frunza cuminte, Pe vorbărețe valuri de râu, Ele-mi spun ce dorește-al meu suflet, Ce singură eu nu știu. Și flori și crenge și stele În ciuda mea taine îmi spun - Ah! cum le-aș smulge pe toate Să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
s-audă și să vadă? După gard străin cucoșul se preîmblă-ncet turcește. Puicei-i trece-ndată pofta de-a vorbi filosofește, Ea ascultă cu iubire cucoșeasca serenadă. Ah! amorul îi pătrunde prin ureche; -n van bătrâna O ciupește-n cap cu ciudă, vrea s-o ție de aripă; Ea se smulge și aleargă tremurândă într-o clipă, Printre gard privește dulce l-arătarea lui păgână. {EminescuOpIV 224} Iar bătrâna cruce-și face cu-a ei labă și gîndește: Tinereță, tinereță! și oftând
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
provoacă plesnirea mugurilor. Misoginii spun că femeia este un medicament, cu foarte multe contraindicații. Căsătoria este un angajament dinaintea punerii sub acuzare. După căsătorie, devii ori fericit, ori filozof. Au rezistat până la nunta de aur. Așa ca să-și facă în ciudă unul altuia. Unei tinere îi trebuie multă îndemânare ca să sărute ca o începătoare. Uitați-vă la telenovele. Și veți înțelege că aveți o căsnicie foarte reușită. Căsnicia este singurul război în care dușmanii dorm împreună. Soțul nu mă mai iubește
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
fost chinuit și de asceza medievală, dar și de haremul viciilor actuale. Viața înseamnă și pete de chiot dionisiac. Bărbatul își ceartă nevasta și când nu știe de ce. Fiind convins că știe ea. Femeile își pot înșela bărbații și de ciudă că nu au nici un motiv. În sfârșit, s - a lăsat de băutură, Dumnezeu să - l ierte! Ostentația anulează farmecul eleganței. O femeie inteligentă se culcă devreme. Ca întunericul s - o prindă acasă. Și totuși triunghiul conjugal revigorează. Numai de nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
s-ar simți pângărită! Regreta că nu era mai puternică, să riposteze, să atace, să fie răzbunătoare, să nu se lase dovedită! Ar fi intrat într-o pasă insurmontabilă, asta era soarta femeii! Să tacă și să sufere... o apucă ciuda pe aceste idei induse de o arhimulțime de ani și spuse înviorată, - Gata trebuie să gândesc creativ și optimist! Nu se va întâmpla nimic! Poate șoferul a uitat-o și în definitiv erau numai impresile ei! Spera agitată încercând să
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
nicio tresărire aruncând străluciri adânci învăluite în mistere rezolvate din viața elevilor... cunoștea fântâna atât de bine! Pan imperturbabil cânta melodii neauzite în timp ce silfidele extaziate îi mângâiau copitele, nepăsătoare la agitația din jur.... semizeul din bronz și acum face în ciudă trecătorilor, cântându-le din nai frumoaselor despuiate din jurul său și tratând cu indiferență capriciile anotimpurilor. Cealaltă latură a Teatrului era în stăpânirea unor decoruri uriașe din placaje, a naturii dezordonate din parc... castani, iarbă, molizi și un autobuz în agonie
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
din cauza frigului de noapte se formase o pojghiță subțire de gheață, care se rupea la fiecare pas, și dacă până atunci nu avansam din cauza tocurilor de noroi, acum intram până peste genunchi în zăpada umedă. îmi venea să urlu de ciudă pentru că mașina care-și arăta luminile în dreapta mergea în direcția bună, dacă nu mă mințise nașul, dar la viteza cu care mă deplasam eu nu puteam să o intersectez niciodată. Depuneam un efort uriaș ca să avansez cât de cât, mânat
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]