3,264 matches
-
atunci am ajuns în toate cele trei locuri. McAlpin ridică arătătorul și zise: — Unei ființe cu o inteligență sensibil echilibrată ca a mea, o notă falsă dintr-un quartet de Beethoven sună la fel de chinuitor cum ar fi pentru tine o cizmă în fund sau o prăbușire de pe podul suspendat din Clyde Street. — Te crezi al naibii de deștept, nu-i așa? zise Macbeth. în timpul ăsta, bătrîna sărise în picioare și strîngea mîna fiecăruia de-acolo. Cînd ajunse la Drummond, acesta îi rînji și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de la podea spre un zid cu arcade de deasupra naosului. în timp ce coborau, Lanark observă că la stînga, podul era împărțit în nișe, fiecare conținînd cîteva mobile. într-una din ele, un bărbat într-o haină murdară încerca să repare o cizmă veche. în alta zăcea o femeie cu privirile rătăcite bînd dintr-o sticlă plată. — Am ajuns, zise Ritchie-Smollet, și intră într-una dintre partiții și se ciuci pe covor. Dormitorul avea un aspect prietenos, diminuat de mirosul de dezinfectant. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de iulie, neobișnuit de răcoroasă, dacă mă gândesc bine; plouase toată noaptea mărunt și monstruos, cerul mai părea încă un burete violaceu, îmbibat cu apă, eram ud leoarcă dar cel mai mult mă supăra noroiul care se strecurase prin spărturile cizmelor mele de cauciuc, formând, peste ciorapii mei de bumbac, o clisă rece și alunecoasă. Stătusem câteva ore, înnoroiat de sus până jos și, după cum spuneam, cumplit de ud, lipit de o falie a digului, într-o adâncitură, ascultând-o cum
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
asta, m-ai scăpa din scorbură, am sta și noi, ca oamenii, lângă un calorifer încălzit, ne-am plimba cu liftul sau am intra într-un magazin luminos, mi-aș cumpăra tutun irlandez, pentru pipă, nu așa, în mizerie, cu cizmele sparte și cu ciorapii uzi și înghețați, nu vezi ? Nu sunt bun de nimic, îmi intrase în cap că sunt predestinat și așa mai departe, că tu, ce să mai spun, pe dracu’, poate că tu ești, nu zic, dar
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ușii, ca să chiui; chiuiam de două trei ori, mă uitam peste câmp (de nu m-ar auzi cineva !), apoi reintram în scorbură; într-o bună zi am cules iarbă nouă, viguroasă, proaspătă, de pe dig, și m-am întors cu tălpile cizmelor încărcate de noroi lipicios și rece. În tot acest timp, Zenobia mă urmărea cu privirea din ușa larg deschisă a scorburii, iar Dragoș continua să stea nemișcat, pe masă, de altfel nu mai deschisese ochii din ziua sau noaptea aceea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mai neobișnuită pereche de încălțări din câte îi fusese dat să vadă în cei 8 ani lungi (și grei) de când venise pe lume. Nu semănau cu galoșii, nici cu șoșonii, nici măcar cu modelele cele mai noi din Universul, nu erau cizme ca ale ofițerilor, nici opinci, nici ghete, nici pantofi. Erau niște bidigănii nemaivăzute, de nici nu știi cum să le zici. — Erau niște bidigănii nemaivăzute, de nici nu știu cum să le zic, frate dragă, cum nici tu, nici io n am
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
chip tânăr, blond, cu barbă îngrijită și cu o rană mai jos de umăr. Ochii mi s-au lipit de îmbrăcămintea lui: un costum elegant, ale cărui piese nici nu le-aș fi putut numi exact, care părea nou-nouț, și cizme înalte, negre, bine lustruite. Alături era o pălărie alunecată într-o parte, în rest nimic. Am văzut că respira. Nici o îndoială, era viu. Naiba m-a bus să fug azi de-acasă, cât mai debarte, de gura nevestii, și chiar
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de bietul băiat și simțea, din experiență, că n-are destul suflu vital, vis vitalis, și nici dorință de-a trăi, ca să scape. Adică principiul vital era, la el, tulburat ca apele de râu după ploaie. Avea haine elegante și cizme lustruite, iar când îi dăduseră jos costumul văzuse că are rufărie de domnișor bogat. Pe cămașa acum plină de sânge închegat era cusută frumos o monogramă, trei litere cu cozi încolăcite ca melcii, R.O.Z. Primul lucru pe care
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
vă lăsați galoșii, vă poate ajuta feciorul, ca să nu vă murdăriți!“ Și i-a arătat unde le e locul. Atunci domnul Crețu s-a fâstâcit tot și s-a uitat la perechile de la ușă: doi galoși ai lui papa, două cizme de șevro ale mamei, două botine cu bumbi și toc ale mele și, alături, șoșonul lui Jacques. Pe mine lucrurile astea mici mă întristează cel mai mult, atât de mult că-mi vine uneori să mă întind în pat și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
el, am amânat pe mâine. Domnul Crețu era foarte stânjenit că nu adusese nimic pentru noi, s-a bâlbâit în scuze, dar noi știam că n-are bani și tot mama a spus râzând: — Cizmarul n-ajunge să-și facă cizme, iar falsificatorul de bani n-apucă să-și fabrice bani. Glumesc, să nu vă supărați pe mine, dar să știți că v-am îndrăgit deja ca pe Jacques și pe Julie, vă puteți socoti din familie. Cadoul pe care ni
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
le-ar fi prins tare bine, ar fi înveselit salonul, fiindcă de-un an trăiau ca niște pustnici și lui i se urâse cu viața asta! Când s-au întors, tot la galop, după ce s-a opintit să-i scoată cizmele înalte, care ieșeau greu fiindcă erau lungi și țepene, după ce le-a lustruit-oglindă și le-a pus șanurile în interior, Generalul i-a dat liber să se ducă unde-o ști, să sărbătorească cum o pofti. Cât despre el însuși
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
coliere ieftine sau cercei lungi, apoi, după caz, cămăși, haine de stofă groasă, ba chiar și-o cravată, însă jos, spre podea, totul era ca o uniformă, și la femei, și la bărbați: aceiași pantaloni albăstrii sau negri, fără dungă, cizme sau ghete comode, care lăsau amprente de noroi pe parchet, după dimensiunea și modelul tălpilor. Și încălțămintea lui Dan, care ieșea în evidență. Câțiva redactori și redactorițe, corectoare și oameni din tipografie se adunaseră cam în silă, ca la orice
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în prima seară, și la fel de misterioasă în lumină ca și-atunci, în aburul împletit cu fum și cu izul iute de carne friptă. Avea părul strâns într-o coadă la spate și era echipată ca un jocheu, cu chipiu și cizme de călărie. Îți lipsește doar calul, îi spuse năuc, fiindcă n-o auzise apropiindu-se. — Doar atât poți, Homer? Te credeam mai artist! Calul, uite-l în câmp! Îl privi aiurit și fără să creadă: era un cal negru, cu
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ca pe arca lui Noe, dar nu proprietară de grajduri și cai, și nici atât de frumoasă. Atunci, seara, îi păruse obraznică, deși părul ei îl impresionase, fiindcă îi amintea de Ghazal, dar acum nu părul, ci pasul ușor săltat, în cizma înaltă și în pantalonii ei cu vipușcă, îi luase mințile. Apăruse când tocmai ce încetase să o mai caute și să mai întrebe de ea, iar Veterinara, despre care știa de acum că citește gândurile, zise cu voce tare: — Am
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
văzu părul, buclat și greu, de un negru strălucitor, revărsat peste haina subțire de primăvară. Era Veterinara, îmbrăcată într-un deux-pièces și cu gambele strânse în ciorapi de mătase. Dar dacă nu era ea? Omar nu o văzuse decât cu cizme și în pantaloni cu vipușcă sau în jeanșii mulați ca a doua piele. Și dacă era chiar Veterinara, de ce nu îi spusese la revedere lui Max, iar pe el se făcuse că nu-l cunoștea? Sigur pentru că Max îl jignise
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Clipa asta-i mai lungă ca viața mea! Îndurați-vă și stârpiți-mă! Însă nimeni nu aruncă piatra. Câțiva tineri din jur începuseră să bocească și îi văzu tremurând, înainte ca gardianul să îi dea peste gură. O izbise cu cizma, din buză, sângele îi curgea pe pământ și îl auzea ca-ntr-o peșteră. Ea era Shirin, avocata cu o mie de suflete de femeie, trebuiau să le omoare pe rând, dar nimeni nu voia să înceapă. În cele din
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Totul e perfect. Chiar prea perfect. Cristescu se îndepărtă urcând încet treptele spre Muzeul de Istorie. Azimioară rămase locului câteva secunde, apoi luă scara rulantă în direcție contrarie. Înregistră absent discuția din spate, două fete cu haine de blană și cizme albe. ― Jimmy, i-am zis, mama ar vrea să vadă cum arăți... Știi ce mi-a răspuns? Vocea subțirică se sufoca: "Ei drăcie, n-am nici o fotografie mai recentă". Locotenentul surâse. Cumpără niște trandafiri de la o țigancă și o luă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
s-a gășit ceva deosebit. Și cum noi cei din echipa de cercetare am rămas cu mașina împotmolită pe un drum spre cimitir, nu reușeam șinguri să ieșim , atunci a venit în ajutor un cetățean din comună, care încălțat cu cizme de cauciuc ne-a ajutat, participând chiar la exhumare și la autopșie, fiind curios și el de noutățile care apar. Am ajuns la concluzia că acestAșar fi autorul crimei și atunci am hotărât să trecem la reținere și cercetări, însă
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
chingile existenței sale. Imaginarul aparat creator de invincibilitate este ușa care se deschide către moarte și salvare. Poveștile lui Ernie Pike sunt încărcate de această aromă a coincidențelor ce sfidează logica rațiunii. În infernul retragerii din Rusia, o pereche de cizme oferite unui țăran rus sunt biletul dat de destin soldatului german spre a ieși din încercuirea mortală. Curajul este, de cele mai multe ori, un amestec de nebunie și de sfidare a propriilor limite. Pentru patrula braziliană rătăcită în ninsoarea italiană, alegerea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și Olrik contemplau întinderea de furnici omenești cu detașarea cu care un entomolog observă un experiment oarecare. Cândva, nu se știe după cât timp de la capturarea lor, Tintin și Haddock primiră o nouă vizită a lui Sponsz. Lovindu-l cu botul cizmei pe Milou, care se îndepărtă schelălăind, ambasadorul Borduriei le întinse, fără un cuvânt, ziarul oficial din capitala Azaniei. „Tragica soartă a expediției lui Tintin. Corespondenții noștri din Bulundi ne informează că Tintin, Haddock și Tournesol, oaspeții președintelui-mareșal, au fost dați
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
început să răcnească: "Ajutor! Daniel, ajută-mă!", dar eu nu eram atât de beat încît să mă duc să murim împreună. Și s-ar fi înecat poate dacă n-ar fi intervenit Profetul. Încruntat, acesta s-a apropiat lipăind cu cizmele lui uriașe de cauciuc, a intrat în noroi până la brâu, a întins mâna lui mare și grea și l-a tras pe Dinu afară. L-a aruncat apoi ca pe un obiect în marginea mlaștinei și s-a reîntors la
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ăștia? spuse Maggie arătând spre o pereche elegantă de pantaloni gri. Observă un tricou și o vestă care ar fi completat perfect garderoba. Fără tragere de inimă, Orli i le dădu. Forțându-și norocul, Maggie ceru și o pereche de cizme șic din piele. Dacă tot avea să poarte hainele altei femei, se gândea ea, măcar să-i facă plăcere. Orli lăsă hainele grămadă pe colțul patului, se răsuci pe călcâie și ieși în grabă. Maggie nu putea s-o învinovățească. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
marginea adânciturii și văzu că nici acolo nu urma o râpă, ci o pantă. Trebuia să facă un salt inițial, de un metru, după care să coboare pur și simplu coasta dealului. Făcu lucrul ăsta, mulțumindu-i lui Orli pentru cizmele pe care le purta acum în locul pantofilor pe care îi lăsase în apartamentul fostei iubite. Cu toate astea însă, nu era echipată pentru așa ceva. Pe când se îndrepta spre locul de unde veneau vocile, piciorul drept îi alunecă și ateriză pe gleznă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și de discret de grup și se îndreptă spre prima ieșire disponibilă. Era un șir de scări din metal, proaspăt construite, pe care le zărise când au intrat. Coborî, apăsându-și călcâiele în fiecare treaptă pentru a se asigura că cizmele nu îi vor scârțâi și nu o vor da de gol. Jos, văzu un dreptunghi adânc ce părea cioplit cu măiestrie în pământ, cu trepte pe fiecare parte. Un fel de piscină. Mergi spre vest, tinere, și găsește calea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să spună surse din administrație, citate doar cu condiția de-a rămâne anonime. Dacă ar fi încercat să contraatace, aveau casetele și fotografiile cu ea și Uri, noaptea târziu, bând, sărutându-se... Se cutremură și se uită la picioare, la cizmele pe care abia le recunoștea. De când făcea meseria asta, refuzase să lase faptul de a fi femeie să fie unul decisiv în ceea ce o privea. Sigur, știa că acest fapt era un factor în orice negociere, uneori un dezavantaj, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]