1,905 matches
-
unui complex identitar metabolizat în substanța operei. Receptat adesea prin contrast cu celălalt „mare clasic”, Mihai Eminescu, Caragiale întruchipa masca veselă a co - mediei, cum celălalt aducea în scenă gravitatea tragediei, cea destinală, aceea pe care ficțiunea romantică o proiecta. Clasicismul lui Caragiale merită reevaluat, au încercat să o facă cerchiștii Radu Stanca și Ion Negoițescu pentru a-l smulge pe Caragiale provinciei eterne și pentru a-i trata deformările cu tincturi molierești. Cei doi încearcă să îndrepte imaginea pe care
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
reflectă în scurta perioadă dintre 1944 și 1947 ca ultim suflu al unei libertăți gâtuite. În contratimp cu epoca, Radu Stanca și Ion Negoițescu îl înnobilează pe Caragiale care trebuia să ofere nu o tipologie, ci o figură a unui clasicism peren incorporabil tradiției culturii europene. În Caragiale, firește, Liviu Papadima începe cu lectura clasi- cului Caragiale și ajunge la modernul Caragiale, relevând în „deformările” pe care opera sa le pune în joc, de la cele lingvistice la cele politice, un principiu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
la confiniile cu patologia. Personajele din această dramă se află dincolo de orizontul mentalitar al țăranului originar, oricare ar fi zona geografică selectată. Și Mircea Muthu sesizează complicațiile care decurg din „actualizarea” lui Caragiale, adică scoaterea sa din cercul securizant al „clasicismului” canonic. În plus, Mircea Muthu se referă la acea „actualizare” particulară care deformează viziunea asupra întregii opere așezând în fața ei lentila deformatoare a dramaturgiei caragialiene. Comediile sunt sursa inepui- zabilă a contemporaneizării lui Caragiale. dacă facem abstracție de geniul lui
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
abîme ea conține un dispozitiv de lectură prin care se autocitește, dar care poate fi utilizat și pentru o relocare a ei, pentru transferul ei în altă dimensiune decât a timpului care a creat-o. Opera lui Caragiale corespunde unui clasicism târziu sub care se ascunde o modernitate perenă în care timpul lucrează neîntrerupt modificând perspectiva fără a distruge coerența. Opera sa e construită de așa natură încât cele două fațete care doar aparent polarizează, cea comică și cea tragică, se
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
cei doi are și un sens mentorial, ea corespunde viziunii euphorioniste a lui Negoi- țescu care vedea rolul ca dramaturg euphorionist al lui Radu Stanca „să ne scoată din fundătura periferică-bal- canică !” (Cluj, 15 iulie, 1947) și să edifice un clasicism românesc pe care criticul îl dorea la cota teatrului lui Shakespeare, Lope de Vega sau Molière. Fără a merge prea departe, considerații despre polemica celor doi privind tragedia și comedia le au și Ov.S. Crohmălniceanu și Klaus Heitmann în Cercul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
stilului, iar despre teatrul, dramaturgul ar fi afirmat : „ (...) teatrul nu-i literatură, fiindcă nu ai grija stilului. Fiecare dintre eroi vorbește cum îi vine în momentul afectului”. Expresia justă este pe filieră franceză le mot juste pentru care stă tradiția clasicismului francez întruchipată exemplar de arta poetică a lui Boileau, din care merită reamintit un semnificativ distih, „Et ne vous chargez point d’un détail inutile./ Tout ce qu’on dit de trop est fade et rebutant ;” „Nu vă încărcați cu
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
prin retorică, iar aici mai intervine o a doua deformare, mai subtilă, o deformare a deformării acestei retorici romantice. Caragiale nu este numai un antisimbolist, ci și un antiromantic. Dar este antisimbolist și antiromantic în calitate de modern, și nu de clasic. Clasicismul său extras din încadrarea canonică călinesciană induce în eroare. Caragiale nu este un clasic în sensul clasicismului, ci mai degrabă în ceea ce oferă stabilitate și coerență începutului unei literaturi, opera sa proiectând și o dimensiune pedagogică mergând până acolo încât
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
retorici romantice. Caragiale nu este numai un antisimbolist, ci și un antiromantic. Dar este antisimbolist și antiromantic în calitate de modern, și nu de clasic. Clasicismul său extras din încadrarea canonică călinesciană induce în eroare. Caragiale nu este un clasic în sensul clasicismului, ci mai degrabă în ceea ce oferă stabilitate și coerență începutului unei literaturi, opera sa proiectând și o dimensiune pedagogică mergând până acolo încât rolul autorului ca un critic al societății sale a devenit perfect reliabil pentru numeroase generații de istorici
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a unui univers subiacent, larvar, a unei infralumi pe care o numește plutonică, în opoziție cu neptunicul, care reprezintă claritatea discursului „conceptual”. Această dihotomie s-ar putea pune în analogie cu a lui Nietzsche, apolinic/dionisiac, sau cu cea obișnuită, clasicism/ romantism. I. Negoițescu îl vede pe Eminescu sub semnul romantismului, ceea ce e un loc comun, dar el deosebește „marele romantism”, întemeiat pe o mistică a universului, de romantismul elocvent, precum și de cel minor, sentimental-depresiv, în genul lui Lenau (cu care
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
irațional, Urgrund sau Ungrund, în care misticul german vedea substratul Creațiunii. Opțiunea lui Negoițescu pentru romantismul de esență plutonică este exclusivă, subsumându-i total postumele eminesciene. După el, antumele aparțin în totalitate neptunicului, oscilând între un romantism minor și un clasicism al clarității exterioare. Exegetul sugerează că abaterea poetului de la viziunea plutonică s-ar datora și faptului că abisurile acesteia l-ar fi înspăimântat cumva, făcându-l să lase postumele în stare „pre-poetică”. În orientarea spre neptunic, adică în retragerea pe
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
importanța primului e și ea departe de a fi mică). G. Călinescu, așa cum reiese din aprecierile lui, nu era prea înclinat spre formele unui romantism al intuițiilor obscure, larvare, preraționale sau infraraționale. Preferințele lui mergeau, cum se știe, în „sensul clasicismului” (deși a „experimentat” poetic, în chip deliberat, și formula neoromantică). Cu toată propensiunea lui pentru clasicism (de unde și predilecția pentru „neptunismul” pe care îl vedea în postume), el avea, totuși, o concepție despre lume apropiată de sistemele sincretiste, totalizante, trimițând
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
lui, nu era prea înclinat spre formele unui romantism al intuițiilor obscure, larvare, preraționale sau infraraționale. Preferințele lui mergeau, cum se știe, în „sensul clasicismului” (deși a „experimentat” poetic, în chip deliberat, și formula neoromantică). Cu toată propensiunea lui pentru clasicism (de unde și predilecția pentru „neptunismul” pe care îl vedea în postume), el avea, totuși, o concepție despre lume apropiată de sistemele sincretiste, totalizante, trimițând la Boehme și mai departe la gnostici, concepție mistică ce stă și la baza romantismului (a
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
sub conducerea lui G. Călinescu; apare până în 1949). 1945 Istoria literaturii române, compendiu. G. Călinescu e desemnat ca profesor titular la catedra de istoria literaturii române moderne de la Facultatea de litere din București. Deschide cursul cu o prelegere despre Sensul clasicismului. 1946 Impresii asupra literaturii spaniole. Publică eseul Sensul clasicismului, unde aflăm expusă concepția despre proză a lui G. Călinescu. 1947 - 1948 Reapariția Jurnalului literar, ca buletin al catedrei de istoria literaturii române moderne din București. Programul revistei e același: "Noul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Istoria literaturii române, compendiu. G. Călinescu e desemnat ca profesor titular la catedra de istoria literaturii române moderne de la Facultatea de litere din București. Deschide cursul cu o prelegere despre Sensul clasicismului. 1946 Impresii asupra literaturii spaniole. Publică eseul Sensul clasicismului, unde aflăm expusă concepția despre proză a lui G. Călinescu. 1947 - 1948 Reapariția Jurnalului literar, ca buletin al catedrei de istoria literaturii române moderne din București. Programul revistei e același: "Noul J. l. continuă în general programul vechi cu excluderea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
rezistă nimic. Mircea Demetriade interesă pe unii prin Renegatul, melopee în trei acte monotonă și de nivel artistic coborât, adevărată operă scrisă în stil "social". DUILIU ZAMFIRESCU Cu poezii byroniene debută și Duiliu Zamfirescu (1858-1922). Apoi se îndreptă spre un "clasicism" care e în fond acela al lui V. Alecsandri din Rodica: o sensualitate vaporoasă și dulceagă, un horațianism prin pana lui Naum și a lui Ollănescu. În Italia poetul răsfoi mult pe Carducci, și ale sale Imnuri păgâne imită în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lui Naum și a lui Ollănescu. În Italia poetul răsfoi mult pe Carducci, și ale sale Imnuri păgâne imită în titlu celebrele Odi barbare. Boul lui, cu toate protestele, e rudă cu solemnul bove carduccian, însă melancolic, în stil volneyan. Clasicismul lui Zamfirescu e acela rece al lui De Bosis, fără măcar sângele de rodie al lui D'Annunzio, împreună cu care încearcă acorduri amintind elegiile romane ale lui Goethe. Puținele poezii ce rămân, foarte grațioase, sunt dintre acelea în care ușoara
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
amintirile-tablouri ale rădăuțeanului Emanoil Grigorovitza (1857-1915), specializat în imagini de viață evreiască: ovrei coșer strânși la micvă ori la merhaz ca să fie curați când își pun tivelul și talesul, ceremonii de nuntă, momente de școală etc. Capitolul XIX ÎNDRUMĂRI SPRE "CLASICISM" H. SANIELEVICI Inteligentul evreu H. Sanielevici crezu de cuviință să opună tendenționalismului naționalist un soi de clasicism constând într-o literatură "care să propage munca regulată și stăruitoare, viața liniștită de familie, cinstea, economia, sobrietatea, hărnicia, sentimentele delicate". În realitate
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ori la merhaz ca să fie curați când își pun tivelul și talesul, ceremonii de nuntă, momente de școală etc. Capitolul XIX ÎNDRUMĂRI SPRE "CLASICISM" H. SANIELEVICI Inteligentul evreu H. Sanielevici crezu de cuviință să opună tendenționalismului naționalist un soi de clasicism constând într-o literatură "care să propage munca regulată și stăruitoare, viața liniștită de familie, cinstea, economia, sobrietatea, hărnicia, sentimentele delicate". În realitate revenea și el la materialismul și umanitarismul lui Gherea. Scriitorul se cădea să fie "frămîntat" de "problemele
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
durabilă care să nu răspundă nevoii noastre religioase, adică nevoii de a introduce în realitatea haotică și îndeosebi în viața socială, o ordine rațională." Firește, rațiunea condamnă războiul, instinctul național care îi e cauză, idealizarea "trecutului barbar". Sanielevici întrevede un clasicism țărănesc, întemeiat pe imaginea unui țăran preocupat numai de problema proprietății. De unde și simpatia pentru cosmopolitul Slavici. Critica lui Sanielevici e mai degrabă o eseistică în care se discută "probleme sociale și psihologice", făcîndu-se mari asociațiuni biologice în stilul unei
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
primăvara literară", aducătoare de "adevărată răcorire sufletească". Punctul de vedere era însă tot etic, în direcția semănătoristă, întrucît se cerea scriitorului să-și caute inspirația în "însăși ființa sufletească a poporului romînesc", evitând "florile răului" decadent din străinătate. MIHAIL DRAGOMIRESCU Clasicismul lui Mihail Dragomirescu (1868-1942) se întemeiază pe noțiunea de capodoperă, nu fără un preconcept etic strecurat în vestminte strict estetice, deoarece comandamentul unui echilibru interior al capodoperei îl îndeamnă pe critic să detesteze arta nouă, "eczema literară". Mihail Dragomirescu a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
un animal care "pute" egal de la cap până la picioare și se aruncă după moarte la gunoi: Sunt un animal, un sinistru - animal... Din tălpi până-n gânduri, întreg, put egal; Dar o să fiu vărsat la gunoi în curând. ION AL.-GEORGE Clasicismul lui Ion Al.-George este arheologic. Poetul evocă trecutul daco-roman, restabilind până și litera latină (procedeul, parnasian, era și al lui Vasile Pîrvan). De fapt poetul minulescianizează, înlocuind Ecbatana cu Roma și hieratismul asiro-babilonean cu antichități romane (S. P. Q
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
această locomoțiune minunată, Ce îmi permite să ajung cu bine, Cu toate că-i înzăpezită linia ferată. Revăd căsuța ta de zarzări adumbrită, Revăd Danubiul și balta înverzită, Revăd atâtea colțuri răzbătute-n mai. Intimismul simbolist și livresc e împrospătat de un clasicism elegiac de factura Ovid-Catul-Properțiu. Frigul ținuturilor critice, mormintele, ceea ce întunecă existența sub soarele mediteranean și printre albele coloane, acestea sunt ideile poetice ale elegiacului, clasic nu în decor ci în substanță. Teroarea de mări negre, zăpezi și vânt aspru e
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
pozitive, cum le numea Eminescu. Alăturea, deși unii veniți puțin mai târziu, sunt scriitori ca Creangă, Coșbuc, Duiliu Zamfirescu, Brătescu-Voinești, care fac parte din alte categorii sociale și creează o altfel de literatură. Cei doi dintâi sunt țărani și creează clasicismul țărănesc; cei doi din urmă creează clasicismul boierinașilor. Create de scriitori din clasele cele mai naționale, aceste literaturi sunt foarte specific naționale - și nu mai este nevoie de nici o dezvoltare. Asupra acestor scriitori - afară de Creangă - s-au exercitat cu putere
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
unii veniți puțin mai târziu, sunt scriitori ca Creangă, Coșbuc, Duiliu Zamfirescu, Brătescu-Voinești, care fac parte din alte categorii sociale și creează o altfel de literatură. Cei doi dintâi sunt țărani și creează clasicismul țărănesc; cei doi din urmă creează clasicismul boierinașilor. Create de scriitori din clasele cele mai naționale, aceste literaturi sunt foarte specific naționale - și nu mai este nevoie de nici o dezvoltare. Asupra acestor scriitori - afară de Creangă - s-au exercitat cu putere influențe străine, dar aceste influențe sunt "cultura
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
produsului net sau prin Tabloul economic (1758) al lui F. Quesnay (1694 - 1774), considerat primul model macroeconomic care a inspirat econometria și contabilitatea națională. Mercantiliștii și fiziocrații au anticipat și pregătit apariția economiștilor clasici care au preluat din ideile lor. Clasicismul delimitează probleme fundamentale ale economiei: producție, creștere, echilibru, valoare, preț, bani, muncă, capital. Teoriile clasice aduc o nouă viziune asupra dezvoltării economice din perspectiva acumulării de capital. Economistul Adam Smith (1723 - 1790), fondatorul școlii clasice liberale, susține că schimburile internaționale
ANALIZA STATISTIC? A DEZVOLT?RII REGIONALE ?N ROM?NIA by Buruian? Andreea - Iulia () [Corola-publishinghouse/Science/83118_a_84443]