3,262 matches
-
nici la dregătorie lumească să vie. Sau aceasta îndrăznind-o și necăindu-se ca să se întoarcă la aceasta, care pentru Dumnezeu mai-nainte o au ales, să se anatemizeze". Canonul 11, Primul și Al Doilea Sinod: Dacă vreunul dintre ei (clerici) ar întrebuința lumești dregătorii (...), să se izgonească din ele". Canonul 81 Apostolic: Nu se cuvine Episcopul, sau Presbiterul a se pune pe sineși în ocârmuiri publice, ci să se îndeletnicească la trebuințele bisericești. Deci ori să se supună a nu
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Nu se cuvine Episcopul, sau Presbiterul, a se pogorî pe sineși în POLITICEȘTI și lumești purtări de grijă și ocârmuiri, ci să se îndeletnicească în slujbele și trebuințele Bisericii". Canonul 10 al Sinodului al VII-lea Ecumenic: "Nu este lor (clericilor) iertat a primi asuprăși purtări de griji politicești și lumești, ca unii ce sunt opriți de a face aceasta de Dumnezeieștile Canoane". 13 Canonul 83 Apostolic: "Episcopul, sau Prezbiterul, sau Diaconul, la oaste zăbovindu-se și vrând amândouă a le
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Nae Ionescu în domeniul teologiei este de-a fi pus puțină ordine acolo unde domnea totala dezordine, de-a fi stabilit unele criterii ale adevărului pentru teologii noștri... Iată de ce nevoitorii spre reînvierea trecutului de mândrie al credinței românești drept-credincioase, clerici sau mireni, își îndreaptă, cu recunoștință și cu dragoste nefățarnică gândul spre pricinuitor, spre marele teolog al Bisericii Ortodoxe Române: Nae Ionescu". 1 Jean-Claude Eslin, Dieu et le pouvoir. Théologie et politique en Occident, Paris, Seuil, 1999, p. 100. 2
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
îndoială, cel care a manifestat cel mai puternic atașament față de o astfel de identificare a noțiunii cu un sentiment comun. Recunoașterea arhetipurilor de civilizație împărtășite de o întreagă societate nu înseamnă, desigur, anularea oricărei diferențe între grupurile sociale sau între clerici și laici. Dar aceste diferențe sunt întotdeauna gândite în interiorul unui proces de lungă durată care produce reprezentări și comportamente care sunt, până la urmă, comune. Pentru alți istorici, cum ar fi Robert Mandrou, înscriși într-un mod mai direct în linia
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
întreaga omenire. Gânditorul marxist Antonio Gramsci subordona intelectualitatea clasei muncitoare și deosebea în acest context între intelectualii organici de la vârful ierarhiei, cu funcții organizatorice, ideologice și integrative într-un grup social și categoria celor ce alcătuiesc intelectualitatea medie - scriitori, filosofi, clerici, artiști - ce se autopercepe în mod eronat autonomă și independentă 19. În secolul XXI, o astfel de categorie s-ar transpune în clasa de mijloc a specialiștilor mai puțin prezenți în spațiul public 20. Ultimul apologet al intelectualului independent pare
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Eliade încă o clama la 1935 - era transpusă în interbelic în condiție a intelectualului autentic, iar neasumarea acestui statut de către cărturari îl determina pe tânărul filosof să considere că în România nici nu se poate vorbi de o "trădare a clericilor, căci nu avem ce trăda"35. Contrastul între intelectualul adevărat, evadat din conformism și echilibru și cel tipic societății românești, lipsit de o viață interioară cu trăiri intense, este redat în manieră exaltată și de Emil Cioran care pune această
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
documente inedite publicau Dragoș Vitencu, G. Voevidca, Leca Morariu, Victor Morariu, I. E. Torouțiu. Alături de bucovineni, și intelectualii botoșăneni publicau studii sau creații: V. Bogrea - "Sonet", D. Furtună - "O scrisoare a lui Creangă, Creangă inedit, Creangă și mergerea la teatru a clericilor", N. N. Răutu - recenzii la rubrica "Răbojul cărților", Tiberiu Crudu - proză, "Maica Frăsina". Unele numere sunt dedicate personalităților moldovenești cu care provincia se mândrea: Eminescu, Creangă, Ion Grămadă, Vasile Bogrea, Ciprian Porumbescu, Simion Florea Marian, Epaminonda Bucevschi. Numerele apărute în anii
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
sintagma "trădarea intelectualilor". Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă Hobbes s-ar fi ocupat doar de studiul matematicilor, iar Locke ar fi scris doar Eseu asupra intelectului omenesc? Cum ar fi arătat Europa astăzi? Ar fi putut gândi clericii altă legitimare a puterii suverane decât puterea divină? Ar fi putut regii să ceară legitimarea lor democratică? Mă îndoiesc. "Înapoi la Kant!" s-a strigat ca reacție la materialismul și pragmatismul apărute în urmă cu peste un secol; "înapoi la
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
catolice a monarhiei de drept divin (motiv pentru care a fost mereu suspectat de "papism"), Iacob I al Angliei a publicat Defense of the Right of Kings. În această scriere, el a opus vechilor doctrine și practici ale nobililor și clericilor englezi, metafora supunerii filiale față de un părinte. Aceste "comparații dintre rege și tatăl unei familii erau un loc comun în literatura primilor Stuart"36 și au constituit esența patriarhalismului. Sub acest nume a fost cunoscută o întreagă mișcare intelectuală și
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
rege și tatăl unei familii erau un loc comun în literatura primilor Stuart"36 și au constituit esența patriarhalismului. Sub acest nume a fost cunoscută o întreagă mișcare intelectuală și politică din secolul al XVII-lea, la care au participat clerici și oameni de litere care au susținut cu argumente scolastice partida monarhistă și doctrina monarhiei de drept divin. Momentul politic care a impulsionat doctrina patriarhalistă a fost cel în care Carol I a publicat o dare de seamă a rațiunilor
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
serviciu legitim, prin delegarea serviciului de către suveranii care îl recunosc. Această teorie a înfuriat pe toată lumea, inclusiv pe catolici, și i-a adus eticheta de "ateism". În același timp, el a mers atât de departe în susținerea autorității regale încât clericii anglicani vedeau în asta un pericol. Hobbes contesta revelația episcopilor și îi transforma în simpli slujitori ai religiei publice, iar acest lucru îi făcea vulnerabili față de argumentele puritanilor independenți care nu admiteau episcopatul. Dar Hobbes îi viza în egală măsură
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
nu admiteau episcopatul. Dar Hobbes îi viza în egală măsură și pe puritani, spunând că de la autoritatea civilă primesc pastorii puterea lor asupra altor oameni, și că numai regele primește direct de la Dumnezeu autoritatea spirituală. Teza că episcopii și alți clerici își trag puterea de la suveran are drept corolar teza că tot ce poate face un cleric poate face și suveranul"65. Contestarea independenței religioase a clerului merge, la Hobbes, până la controlul interpretării Bibliei de către autoritatea civilă. Materialismul, contractualismul și anticlericalismul
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
autoritatea civilă primesc pastorii puterea lor asupra altor oameni, și că numai regele primește direct de la Dumnezeu autoritatea spirituală. Teza că episcopii și alți clerici își trag puterea de la suveran are drept corolar teza că tot ce poate face un cleric poate face și suveranul"65. Contestarea independenței religioase a clerului merge, la Hobbes, până la controlul interpretării Bibliei de către autoritatea civilă. Materialismul, contractualismul și anticlericalismul i-au adus lui Hobbes o serie de critici serioase atât din tabăra regalistă și anglicană
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Filmer a publicat, în 1648, The Necessity of the Absolute Power of All Kings: And in particular, of the King of England, precum și Anarchy of a Limited or Mixed Monarchy. În această ultimă scriere, publicată anonim, Filmer a atacat lucrarea clericului Philip Hunton, A Treatise of Monarchy (1643), care susținea o cauză parlamentară moderată, promovând teza echilibrului dintre puterea regelui și puterea parlamentului. Ideea rezistenței pasive precum și teza "monarhiei mixte", susținute de Hunton, au fost considerate de Filmer ca "anarhie". Disputa
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
cunoșteau forța de convingere a exemplelor, și tocmai exemplele pe care le dădea Hobbes în Leviathan, în special în capitolul XXI, constituiau "ingrediente esențiale pentru a recunoaște în Hobbes un teoretician al rezistenței"69. Într-adevăr, chiar dacă o serie de clerici și savanți prezbiterieni au atacat cu vehemență opera lui Hobbes (Richard Baxter, Alexander Ross, John Wallis) și au cerut condamnarea ei ca fiind "papistă" sau "ateistă", Hobbes a devenit simpatizat de unii republicani și prezbiterieni. În 1654, el a publicat
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
acesta din urmă fiind un apropiat al lui Locke. Richard Cumberland era un latitudinarian interesat de activitatea științifică a Societății Regale și preocupat să demonstreze că filosofia naturală nu se reduce la materialismul lui Hobbes. El era unul dintre acei clerici filosofi care credeau că filosofia morală poate fi reformată pe baza filosofiei naturale 84, elementul cel mai important fiind adoptarea metodei observației. În scrierea De legibus naturae (1672) el și-a exprimat convingerea că experiențele tuturor oamenilor ar putea să
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
final al educației este formarea capacității de auto-guvernare a viitorului cetățean, pentru ca acesta să poată participa pe deplin la guvernarea societății. În 1695, Locke a publicat anonim The Reasonableness of Christianity, carte care a fost imediat acuzată de erezie de către clericul calvinist John Edwards. Deși Locke nu a fost deist, se consideră că scrierea sa i-a influențat pe cei mai importanți deiști englezi. Ideea centrală a cărții este dată de convingerea lui Locke că fiecare individ are facultatea de a
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
rezolvarea acestui conflict, se exprima și Vasile Vieru la 14 mai 2004. Mai mult, în 2003 era lansat apelul pentru constituirea organizației obștești cultural-spirituale Mișcarea Creștinilor pentru unitatea Bisericii Ortodoxe din Moldova, de fapt o organizație paramilitară de persecutare a clericilor și credincioșilor Mitropoliei Basarabiei, văzută din nou ca un moft politic al Partidului SocialDemocrat, amestecat în acest joc „politico-fariseic-cameleonist” (!). Interesant cum amestecă comuniștii de la Chișinău noțiuni politice, religioase și ... biologice, însă substratul politic al acțiunii este evident din următorul apel
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
provoacă un lung conflict între papă și regele Franței. Semnat într-un moment de șubrezire a puterii regale, concordatul din 1418 este repus în discuție de regele Carol al VII-lea, după ce acesta și-a restabilit autoritatea. O adunare de clerici, convocată la Bourges în 1438, dă un ansamblu de decrete, cunoscut sub numele de "Ordonanța de la Bourges" ("Pragmatique Sanction de Bourges")26. Aceste decrete îi iau papei dreptul de a răspunde de funcțiile ecleziastice, de a consfinți pe cel ales
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
credinței religioase și asupra științei. Dar ele sînt amenințate de apariția noilor universități. Sub efectul dezbinărilor provocate de Marea schismă, a dorinței fiecărui prinț de a avea propria sa universitate și a refuzului noilor state naționale de a-și lăsa clericii să meargă să studieze în străinătate, în Europa sînt create aproximativ patruzeci de universități. Recucerirea și consolidarea regatelor iberice dă naștere univer sităților din Lisabona, Perpignan, Barcelona și Saragossa. În Europa centrală, universitățile din Praga, Cracovia și Viena sînt mărturie
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
în jurul noțiunii de "creștinătate"32. Or, această noțiune tinde să dispară odată cu concepțiile politice care caracterizează lumea medievală, însuși cuvîntul Christianitas folosit pînă în secolul al XlV-lea împreună cu termenii "Occident" și "latinitate" încep să se rărească în disertația savantă. Clerici și umaniști preferă vocabula "Europa" care, aproape absentă din opera lui Dante, este, dimpotrivă, omniprezentă la Petrarca (1304-1374). Se începe deci să se vorbească despre Europa în momentul în care perspectiva unei reveniri la unitatea romană se îndepărtează. Nu este
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
neferoase, tehnica țesutului și a olăritului. Fără îndoială, cuceritorii privesc cu dispreț aceste civilizații primitive, din care nu discern decît aspectele arhaice. Este normal ca în momentul în care europenii occidentali cunosc civilizații atît de profund diferite de a lor, clericii și intelectualii să trăiască sentimentul cu totul nou al relativității valorilor. Această cunoaștere are efecte cu atît mai mari cu cît sistemul de valori al Europei medievale se află în plină criză. Începînd cu această experiență-șoc a marilor descoperiri și
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
puterii imperiale, a ambițiilor prinților, a tensiunilor existente între orașe și nobili, țărani și seniori, și mai ales din cauza naționalismului german care se manifestă prin respingerea influențelor italiene. Ideile lui Luther au, deci, un ecou deosebit, provocînd adeziunea entuziastă a clericilor, burghezilor, intelectualilor (ca pictorul Dürer) sau a prinților. Această audiență adîncește conflictul cu Roma. În iunie 1520, papa Leon al X-lea publică bula Exsurge Domine, care condamnă ereziile lui Luther, în timp ce la Colonia i se ard operele (decembrie 1520
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
întregime din insule. 51 "Capucinii" (din ital. "capucino") ordin religios a Sf. Francisc. 52 "Theatinii" ordin religios, fondat în secolul al XVI-lea de Gaetano de Tiene și Pietro Caraffa, episcop de Theato, azi Chieti. 53 "Barnabiți" ordin religios al clericilor, organizați conform ordinelor stabilite de Sf. Petru. 54 "Echilibru european" este supranumele ce se dă sistemului politic, care pretinde a asigura pacea, prin menținerea echilibrului între marile state europene. 55 În secolul al XVI-lea, Imperiul Otoman ajunge la maxima
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
de război în fața zidului proaspăt făcut și, după câteva zile și nopți de bombardament cu grele pietroaie, l-au dărâmat. Năvălind apoi prin spărtura făcută, i-au determinat pe ostași să depună armele, după care, luând pe toți nobilii și clericii cu averile lor, i-au scos în câmp și i-au ucis până la unul. Au atacat apoi catedrala, în care se adăposteau femeile și fiicele nobililor și orășenilor și, neputând sparge ușile, au aruncat foc pe geamuri, producând moartea prin
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]