2,135 matches
-
dădea spre mlaștini. Părea neschimbat, purta aceleași zdrențe străvechi. Doar în picioare, în locul opincilor, avea acum o pereche de bascheți. M-am apropiat de el. „Scoală-te“, i-am spus, „să stăm un pic de vorbă“. El nu s-a clintit, dormea cu îndărătnicie. Dincolo de fereastră vârfurile trestiilor se balansau în vânt, câteva păsări răzlețe zburau pe deasupra lor la mică înălțime. Le am numărat atent, erau nouă. Am tras un scaun lângă masă și m-am așezat cu palmele pe genunchi
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mâinile. -S-a întâmplat când a venit de la o petrecere puțin băut... de această dată Ramona părea puțin nervoasă. -Mereu se scuză prin băutură. Din acest moment nu vreau să mai ai nimic de a face cu acesta! Doamna Neli părea neclintită în hotărârea ei. Ramona izbucni în plâns și ducându-se în camera ei, luă hotărârea de a-l întâlni cât mai repede cu putință pe Radu. în tot acest timp în care Radu nu o mai văzuse pe Ramona el
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
o minune. „Un asemena om simplu și blând a fost în stare ca o viață să stea în slujba lui vodă”? - mă întreb, iar el, cu lumina din ochi, răspunde întrebării mele nerostite: „Da, boierule. Eu, om simplu, am stat neclintit în slujba slăviților voievozi, fiind gata de drum în orice clipă, fie ploaie, fie ger, fie căldură...Mereu am fost la datorie, boierule!” În timp ce eu nu-mi pot lua ochii de la el, îi aud glasul: Da’ poftiți în casă, să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
rămâne doar grija trecerii timpului, panica enormă că el va pleca în următoarea secundă, fără o vorbă de rămas-bun, fără o vorbă. În acele momente o apucă disperarea, se simte ca o păpușă gonflabillă, o umilesc aceste performanțe sexuale, nu clintesc nimic din ființa ei profundă, din nevoia ei de spontan, de joc, de imaginație a descoperirii, de uimire în fața frumuseții celuilalt. Alex e un bărbat frumos, și ea are nevoie să-l contemple. E flămândă după trupul lui. Rareori, când
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
la fântână, a turnat apă proaspătă în halăul animalelor, s-a spălat pe față, pe mâini, apoi s-a îmbrăcat și a fugit în piața satului, era o dimineață neobișnuită, cu soare strălucitor și cu o liniște nefirească, nu se clintea nicio frunză în copacii de la marginea drumului, ea fugea bezmetică pe ulițe, cineva parcă o trăgea înapoi, dar ea fugea spre inima satului, alerga, alerga... Lângă gardul primăriei sta tatăl ei într-un șir de bărbați, cu părul acela alb
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
sălbatec, rupt cu mâna din fostele răzoare și, deschingându-și chimirul de piele, se pregăti să apere neabătut proprietatea socialistă, de sabotajele posibile ale rămășițelor reacționare, întinzându-se, cu un oftat de mulțumire, în cuibul lui verde. Nu se mai clinti, de atunci, din Baisa, stând mereu în preajma Pepenoaicei și salvgardându-i însușirile viitoare, prin fioroase măscări, de avidele râvniri ale copiilor puși pe furat, ca și de poftele cu dimensiuni misterioase ale muierilor gravide. Rezistă mai multe zile asalturilor stomacului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
târziu: după ce mai intonară o dată Shalom Alehem, plecaseră oaspeții din restaurant, se retrăseseră lăutarii, care atâta așteptaseră: să se golească salonul de onoare... Rămăseseră câțiva bețivi și doi ospătari ce erau dejurnă, cu cheile barmanului la ei. Vladimir nu se clintea din fermitatea-i inițială: Am văzut în piața mare câteva țigănci... Dar nu dintre cele care se dedau la ciordeală. Nu, erau din soiul ălalalt, dintre țigăncile care răvășesc pădurile, comițând furtișaguri, însă numai de la sânul Mamei Natura: vindeau buchete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
molfăindu-i între ei obrajii înghețați și gâtul ud de sudoarea drumeției lui prin nămeți. Dădu să-i umble la pantaloni, căutându-i nasturii. Nimerind în zona caldă și jilavă dintre picioarele lui, care arăta că nicidecum nu avea să clintească, Mesalina se opri o clipă, pentru a slobozi, peltic, îndemnu-i jenat și plin de jinduri: Hai nene, hai, nene! Uluită de dezinteresul celui ce nici nu știa cum și când se trântise lângă trupul ei, Mesalina încasă vexațiunea, îmbrâncindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum 22. prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfățișați înaintea Lui sfinți, fără prihană și fără vină; 23. negreșit, dacă rămîneți și mai departe întemeiați și neclintiți în credință, fără să vă abateți de la nădejdea Evangheliei, pe care ați auzit-o, care a fost propovăduită oricărei făpturi de sub cer, și al cărei slujitor am fost făcut eu, Pavel. 24. Mă bucur acum în suferințele mele pentru voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85075_a_85862]
-
și-a întors fața spre mitropolit și apoi, cu pas apăsat, a părăsit sala tronului, așa cum a intrat: cu priviri repezi către cei din divan și spre strajă...După clerici, au ieșit boierii, neuitând să-și respecte rangul. Am rămas neclintit la măsuța mea de scris, de unde auzeam pașii celor ieșiți răsunând cu ecou pe lespezile coridorului...Cât oi fi stând așa nu știu. Ceea ce știu este că din umbrele sălii tronului s-a auzit din nou vocea femeii: „Ei, cum
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
am apucat de crime. De ce n-ai încredere în oameni? Nu am încredere pentru că ei m-au făcut să nu am. 7 Capcana Era zi de sărbătoare. Deși i s-a spus că se făcuse ora zece, Takamori a rămas neclintit în pat, ca o broască țestoasă, cu plapuma trasă deasupra capului. Pe jumătate adormit încă, a auzit treptele scârțâind ușor și a întins automat mâna după hainele de lângă pat. Dând la o parte un colț al plăpumii, și-a ciulit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pară degajată. — N-am nevoie de bani, răspunse Gaston blând, zâmbind. Tăcu o clipă și apoi o anunță hotărât: — Vreau să fii invitata mea. Tomoe știa deja cu cine are de-a face și la fel de bine știa cât era de neclintit o dată ce a luat o hotărâre, așa că l-a lăsat să plătească. Când au plecat de la restaurant, erau deja aprinse luminile galbene de pe străzile din Yotsuya. Luminile fluorescente străluceau încă în ferestrele Universității Sofia, care se contura deasupra lor ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mi-e frică... Dacă scapă în casă? Deschid ușa de la baie, aprind lumina, ceva trece pe lângă piciorul meu, se-oprește pe poliță. E-un șobolan gri deschis, numai coada de el, cu ochi mari, negri. Bat din palme, nu se clintește. Pe gresie, o bucată de săpun ros. A mâncat săpun? Fac mai mult zgomot, dar nu se mișcă, se uită la mine, stă ca veverița. - Știi ceva, coșcodanule? Hai să discutăm... mi-aprind o țigară. Ai ceva de văzut aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
motor care funcționa din plin, scoțând o cantitate enormă de gaze de eșapament, totuși nu era În stare să miște mașina mai mult de cinci centimetri. Am continuat s-o privesc fix așteptând să spună ceva, dar Reiko nu-și clinti buzele nici măcar un milimetru. Nici o speranță să mi se facă o confesiune din partea unei găuri negre... Mi-am Încheiat lunga poveste, timp În care am băut două pahare de Kir Royal și patru de gin tonic. Nu era chiar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
un impuls de a-mi sfâșia pielea ce-mi acoperea carnea pentru a putea turna gheață acolo. Am dat să Întind mâna Înspre cuțitul care trebuia să se afle pe măsuța din fața mea, dar mâna mea dreaptă nici nu se clintea din loc. Teroarea a pus stăpânire pe mine: daca nu urlam ceva, orice, riscam să fiu târât spre un loc Întunecat și sinistru. — Unde e nenorocitul ăla de țânțar? am Încercat să strig, dar deja nu-mi mai simțeam buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cu un ritual. Sau poate dormeau în picioare în timp ce cobrele se încolăciseră pe butuci. Nu îndrăzneam să fac nici un gest. Mă temeam că, mișcând trestiile, îi voi trezi pe îmblînzitori și voi atrage atenția asupra mea. Am stat de aceea neclintit multă vreme ascultând și eu vântul. Amorțisem când, de undeva din spatele colibei, s-a auzit un scheunat de câine. Atunci îmblînzitorii au tresărit și și-au reluat cântecul. Una dintre cobre se dovedi recalcitrantă și, după câteva încercări zadarnice de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Am despăturit-o, am cercetat-o pe ambele fețe, după care am azvîrlit-o. Nu era decât o listă de trenuri anulate. Numai cifre. Am trecut repede prin sala de așteptare și prin celelalte încăperi. Totul arăta cum știam. Nu se clintise nici un fir de praf. Păianjenii își țeseau pânza mai departe nestingheriți. Când s-a lăsat însă noaptea și a început vântul, m-a cuprins o neliniște. O teamă. Așa din senin, așteptând să adorm. Cum să vă explic? Înlăuntrul așteptării
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
durerile de cap, ai coșmaruri. Într-o noapte, ai visat că te aflai într-o piramidă, înaltă doar de vreo trei metri, din care nu mai puteai să ieși, era perfectă; pipăiai mărunt și nu sesizai nici o fisură, nu se clintea nimic; nu mai aveai aer; în „compensație”, creștea luminozitatea. O incandescență. Te sufocai, ai început să strigi. Te-ai trezit țipând, cu mâna fufiței peste grumaz. La Clubul literaților, filtrezi orice posibilă aluzie la gluma - dacă mai poate fi numită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ochii închiși. Valea Bârgăului, acolo unde cu câteva zile în urmă un furnicar negru mișuna într-o gravitație browniană, era scăldată în galben hepatic. Soarele gelatinos se lua după cizme. Era noiembrie. Arbuștii, plantați într-o ordine perfect geometrică, stăteau neclintiți în front, precum niște soldați disciplinați, adunați compact pentru inspecție. Dincolo de Bistrița, o culme de brazi tineri, dispersați în bătaia vântului, imitau indiferența stâlpilor de telegraf. Venea iarna. La închisoare, ermeticul strângea precum un cerc în jurul inimi. Sub scheletul bisericii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și repetă Apostolii până ți se usucă speranța. "Și de aș avea darul proorociei și tainele toate le-aș cunoaște și orice știință de aș avea cât să mut munții, dragoste dacă nu am, nimic nu sunt." Aici nu vei clinti nicio frunză fără voia jupânului. Eu am avut multă râvnă când am venit, voiam să-mi spăl păcatele, l-am ucis pe tata pentru 500 de lei. Mă trezeam noaptea la două și până la patru făceam Psaltirea. A auzit starețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Copiii sunt atât de aproape de sufletul animalelor! A fost un spectacol deosebit pentru trecători, care se opreau instantaneu și se uitau absorbiți de peisaj. Degeaba trăgeau părinții de copii, degeaba erau grăbiți să ajungă undeva, să rezolve ceva, copiii erau neclintiți, uimiți și strigau cu euforie, descoperind acele ființe atât de simpatice:Uite tată, iepurași! Iar părinții dezarmați, rămâneau și ei pe loc și zâmbeau la giumbușlucurile iepurașilor, care făceau fel de fel de tumbe năzdrăvane în iarba mai înaltă decât
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
smarald / Unde zânele se scald'. // CÂNTĂREȚUL ORB (cântă): Și deși în noaptea toată / Peste vârfuri luna tace, / Arătarea-i luminată / Umbră pe pământ nu face. / Și deși în lac înoată, / Totuși valul nu se taie. Se cufundă-n unda toată / Neclintind unda bălaie / Ce-o înconjură, frumoasă, / Și-o îmbracă în văpaie / Cu lucirea-i scânteioasă. // IERONIM: Ea este, într-adevăr! Și mă așteaptă! CÂNTĂREȚUL ORB: Ea este! Te du cu bine, Făt-Frumos! TOȚI: Drum bun, Făt-Frumos din Tei! MAMA: Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
știu, Angela, tu ești cea care mă operează pe mine. Nu-ți caut iertarea, nu profit de călătoria ta. Crede-mă, m-am judecat cu mulți ani în urmă, așezat pe trotuarul acela. Și a fost un verdict fără apel, neclintit în timp ca o piatră de mormânt. Sunt vinovat, mâinile mele o știu. Dar dacă ai ști de câte ori mi-am imaginat copilul acela pierdut! L-am văzut crescând lângă tine ca un frate geamăn fără noroc. Am încercat în zadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în profilul său. Da, avea și ceva de carnaval în el, ca într-un copil mascat în moarte, care vântură o coasă în fața trecătorilor, făcându-i să tresară de spaimă. Acum mi se părea că înțeleg faptul că ochelarii negri, neclintiți de pe fața sa, aveau mai multe întrebuințări. Înainta încet, dând la o parte oamenii întâlniți, care se lipeau de zid, prin colțuri, oprind cuvintele pe buze, capturând privirile, făcând să se aplece capetele: îi lăsa în spatele său ca o turmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
întrebă Leigh. Poftim? Emmy îl săgetă cu privirea pe bărbat; o clipă se simți intimidată, dar imediat deveni iritată. — V-am rugat să vă dați picioarele jos de pe scaun. Noi nu obișnuim să stăm așa pe-aici. Bărbatul nu se clintea din loc și se uita fix la Emmy. — Emmy, ce se petrece? Cine mai e și ăla? Emmy, care de obicei nu se dădea în lături de la niciun fel de confruntare, simți că o străbate un val de furie. Uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]