7,569 matches
-
sorbi roua florilor cu sclipiri de mărgean în razele timide ale soarelui dimineții. Dulce alinare! Aceeași senzație o ai și când asculți foșnetul pădurii de fagi, când inspiri mireasma câmpului înflorit, sau ești învăluit de liniștea amurgului, străpunsă de ecoul clopotelor Mănăstirii Dragomirna. Dar câte, câte mai sunt de admirat pe meleagurile Dragomirnei, indiferent de anotimp, indiferent dacă-i vreme rea sau vreme bună! Când ești departe, peste mări și țări, păstrezi în toată ființa ta tot ce-ai perceput și
DULCE ŞI AMAR de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366198_a_367527]
-
cuprindem cu adierea vederii noastre lumea care a uitat de vreme. TIMPUL Sunetul e un adaos adjudecat de timp. Se mișcă precum flacăra in bătaia oxigenului și ne percheziționează momentul. O gură de aer să răscolim timpanului în căutarea unui clopot de aramă. Să prindem ritmul în lumea nevăzută de auz. Un sunet și un timp, adică o duminică în care parăsim lemnul și plecăm în căutarea privirilor închise în clape. MEMORIA Dacă depune mărturie va trebui să aleagă între un
ARTA CRONOLOGIEI de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 1950 din 03 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366220_a_367549]
-
în sânurile lor busuiocul sfintelor moaște ale biruitorilor daci. Toate văile și vâlcelele noastre și-au țesut covoarele verzi din vinul jertfei falnicilor flăcăi ai Neamului. Toate Apele creației, poartă în scutecele lor cristaline, șoaptele și murmurul Doinelor nepieritoare. În clopotul inimii Mariei dangăne tot plânsul, întreaga sărăcia, nefasta urgie, rușinoasa înstrăinare, zborul frânt al nădejdii, norul lăcustelor pustiitoare, prăpădul păgân, care clocotește în inimile vrăjmașilor și se revarsă peste sângele Neamului creștin și sfânt. De la Nistru pân-la Tisa / Tot românul
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
Sărac în țară săracă!// Cine-au îndrăgit străinii/ Mânca-i-ar inima câinii,/ Mânca-i-ar casa pustia/ Și neamul nemernicia!// Ștefane, Măria Ta,/ Tu la Putna nu mai sta,/ Las-Arhimandritului/ Toată grija schitului,/ Lasă grija sfinților,/ În sama părinților,/ Clopotele să se tragă/ Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă,/ Doar s-a-ndura Dumnezeu/ Ca să-ți mântui neamul tău!// Tu te-nalță din mormânt/ Să te-aud din corn sunând/ Și Moldova adunând!/ De-i suna din corn odată/ Ai s-aduni
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
au primit cheile căsuțelor, tinerii s-au îndreptat fiecare spre căsuța lui. Irina, veselă nevoie mare, îl provocă pe partenerul ei de drumeție: - Sandu..., uite cheia..., nu mă iei în brațe să mă treci pragul? - Hopa! Se aud sunete de clopote? Punem de o nuntă în curând? zise Tudor vesel și amuzat de solicitarea inginerei. - Ei și tu, Tudorele! Mergi cu gândul prea departe. Îl tachinez și eu pe Sandu, să văd dacă are forța să mă treacă în brațe pragul
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361602_a_362931]
-
case. Doar pescărușii adorm în văzduh Când cireșii înfloresc și se scutură-n iarnă. La porți bat neîncetat negustorii de suflete. Dincolo de ziduri se aude Wagner. Îngerii aud tremurând și se zbat lăcrimând Peste noaptea în care rugăciunea e vie. Clopotele își scutură praful și rugina Sub privirile orașului, mistuitoare Smerite, corozive cerșind mântuirea. Arhanghelii cântă din nou, renăscuți de Martorii nașterii coloanei a opta. La porți se roaga neîncetat Negustorii de suflete pentru Însănătoșirea îngerilor. Gabriel Dragnea Referință Bibliografica: La
LA GUARIGIONE DEGLI ANGELI (ÎNSĂNĂTOŞIREA ÎNGERILOR) DE GABRIEL DRAGNEA ÎN TRADUCEREA POETEI ALEXANDRA FIRIŢĂ de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361697_a_363026]
-
până iau forma circumvoluțiunilor, a creierelor, întru deșertizare / saharizare, despre care grăiește poemul Spălarea cu pietre (AmNS, 93), vrea să accentueze marea însingurare a ens-ului uman în fața cerului: Creier vopsit cu os, / timp vopsit cu stele, / moarte vopsită cu viață / clopot vopsit cu verbe / și tu, ou încondeiat / Plouă cu pietre de piramidă, / plouă cu pietre / și ne spală, și ne spală / și rămânem singuri, / singuri, / numai creier, / numai timp. XVI. Treapta „homerică“: Epica magna (1978). Volumul Epica magna - o iliadă
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
a fost strămutat din biserica Sfântul Gheorghe Nou și depus în Paraclisul Patriarhal, pentru a se săvârși cuvenita slujbă de pomenire. Apoi, a doua zi a urmat o procesiune, în cadrul căreia sicriul cu cinstitele oseminte a fost purtat, în sunetele clopotelor bisericilor, de-a lungul a mai multor străzi din București, și repuse în biserica Sfântul Gheorghe Nou, unde se află și astăzi. Prin aceasta, s-a dat cuvenita cinstire celui care, vreme de un sfert de veac, a știut să
JERTFA SFINŢILOR MARTIRI BRÂNCOVENI – ÎNTRE ASUMAREA RESPONSABILĂ A LIBERTĂŢII UMANE ŞI REALITATEA AUTENTICĂ A MUCENICIEI CREŞTINE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361619_a_362948]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > CÂNTECUL LEBEDEI - EU DIN MINE CÂND ERAM TU Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 781 din 19 februarie 2013 Toate Articolele Autorului în liniștea vecerniei din mine clopotele au limba ascuțită doar ele pot trezi oasele de sub biserici întunericul și lumina veghează tălpile îmi sunt zidite fruntea se odihnește pe margine de cer ochiul tremură pe muchie de cuțit de-a dreapta de-a stânga stau întrebări icoana mă
EU DIN MINE CÂND ERAM TU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351815_a_353144]
-
acuzându-i de spurcăciune și prefăcută credință ... Ăștia din urmă erau carevasăzică unși cu toate alifiile, vântul le sufla departe mistriile și poloboacele. Clondirele prinse cu ață de gât, pline cu ocru și golite pe jumate erau ținute să boteze clopotul - precum marinarii, vapoarele. Erau așteptați clopotarii să se așeze la rând, fiecare urmând celuilalt să (-i) tragă de sfoară ... Nu mai fusese asemenea înghesuială la angajare pentru că totul fusese ținut în mare secret ... Nici clopotarii vechi nu mai veneau, cineva
GEORGE NICOLAE PODIŞOR de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351882_a_353211]
-
ale Crăciunului și ale Paștelui spre inimile blagoslovite de Dumnezeu. Deschideți porțile singurătății voastre și o să găsiți aceleași minunate cuvinte la care poeta Eleonora Stamate a purces a le da viață: ”Și spumegă fereastra unei păduri/ ca o limbă de clopot/ când cazi la icoane”. Ce poate fi mai frumos și mai adevărat decât a te învoi să trăiești iubind aceste imperii de liniște: Dacă n-ai fi noapte.../ nu ți-aș mai fi zi,/ m-aș cățăra pe umbra mea
UN FLUTURE, O CARTE, O POETĂ ... SAU DE CE PLÂNG FLUTURII ÎN FA MINOR DE ELEONORA STAMATE (ED. ARMONII CULTURALE, 2013) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351928_a_353257]
-
că într-o zi îl voi răzbuna. John, șeriful cel bun și Nora Trecuse de miezul nopții. Viscolul continua să muște cu colți de fiară hăituită tot ce-i ieșea în cale. În vălmășagul furtunii extrem de violente, ca într-un clopot prevestitor de moarte fulgii de zăpadă, aproape metalici, descriau în aer vârtejuri greu de stăvilit. Un viscol atât de puternic nu se mai abătuse deasupra Texasului de mai bine de douăzeci de ani. Nici chiar John, la cei patruzeci de
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
scape cu viață, domnule Howard? - O, desigur... în câteva ore sper să o pun pe picioare. Când intrară în cabinet, John avu o senzație neplăcută. Mirosul specific de ser și tot felul de alifii îl făcu să strănute. Într-un clopot de sticlă un cobai zadarnic încerca să evadeze. - Se vede că nu prea ești obișnuit cu aerul de-aici! Dacă dorești să rămâi, te rog, ia loc într-un fotoliu. - O, nu... v-aș împiedica acum, domnule Howard. Apoi, în afară de
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
viscolesc nebune gânduri negre și cumplit Mă despică necuvântul ce-i întemnițat de-acum În celula neputinței și așteaptă-un anotimp Cu Lumină de la îngeri rătăciți pe-un tainic drum Unde ruga se înalță înspre cer din timp în timp... Clopotele strigă mute, desenând pe albe clipe Zboruri frânte-n gerul iernii...lacrimile stau să țipe... Referință Bibliografică: Cuvinte frânte-n albul zăpezii / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 785, Anul III, 23 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright
CUVINTE FRÂNTE-N ALBUL ZĂPEZII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351973_a_353302]
-
diabolic, fără precedent în istorie. În final, spune chiar Marx, capitalismul nu poate fi reformat sub nici o altă formă, poate doar să fie distrus; aspirația către o societate mai bună înseamnă să-l distrugi. În concluzie, trăim închiși sub un Clopot de sticlă într-o “uriașă grotă electromagnetică”, precum grecii odinioară în văgăuna Ciclopului, așteptând să le vină rândul să fie mâncați. Supraviețuitori vor fi, probabil, doar cei care își vor injecta două-trei tipuri de celule deodată, un fel de tandem
SCRISOAREA NR.76. CE AR TREBUI SĂ NE ÎNGRIJOREZE PE TOŢI PĂMÂNTENII? de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 779 din 17 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351915_a_353244]
-
FLUTURII ÎN FĂ MINOR (poeme), a poetei tecucene ELEONORA STAMATE Întoarcerea la rădăcini, la stările arhetipale ale ființei, în poeme interogativ-exclamative, ea se mărturisește lumii pe care o recreează, chiar dacă presimte cum spumega fereastră unei păduri că o limbă de clopot (În ploaie). Eleonora Stamate își asumă durerile lumii, dar nu se lamentează, nu face din durere un spectacol. Metaforele țâșnesc din toate zonele ființei sale, fantezia poetei este debordanta, sondând și prelucrând continuu toate datele lumii într-o coerentă revelatoare
„DE CE PLÂNG FLUTURII ÎN FA MINOR” DE ELEONORA STAMATE (TECUCI, GALAŢI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351989_a_353318]
-
trandafiri roșii sângerează cerul Pescărușii tăi cuminți își înmoaie aripile și se trezesc în mijlocul nopții femei cu zborul însângerat eu sunt undeva cu aripile strânse legate de gândul tău păpușarul pașilor mei Luna-i geloasă își cheamă demonii înapoi bat clopote în ceruri tremură ceara pe lumânări roșie peliculă acoperă aripile sub mine depărtarea mugește ca o fiară înjunghiată mă dezbrac femeie și rămân dorință Doar tu de mi-ai atinge straiele înainte de Referință Bibliografică: Cântecul lebedei - păpușarul pașilor mei / Violetta
PĂPUŞARUL PAŞILOR MEI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352011_a_353340]
-
din bucătăria de vară... *** Soarele își încerca de mai multă vreme puterile dând viață și strălucire întregii creații pământești a fericitului ținut numit al Vrâncioaiei, când creierul bine conservat al domnului Aristică fu agresat de un motor de motoretă și clopotul cel mare de la Sf. Haralambie. Bietul om își regăsi, destul de greu, puterea de a înjura, la modul profesionist al breslei din care provenea, dar un frison de luciditate îl împiedică să o facă! Observase la timp că, la capul lui
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
Din când în când m-am sinucis Ca frunza-n bruma rece... Și câte nostalgii mi-au curs În inima mea pungă, Ca frunza galbenă m-am scurs În moartea cea mai lungă. Și în al morții lung tunel Un clopot încă bate: Sunt eu, ecou ca frunza, cel Ce veșnicii străbate... Când existai, nu existam Și n-aveam timp și loc ceresc, Ca frunza frântă pe un ram Eu toamna uit să mai trăiesc... Lumi de dincolo de lume Mă absorb
DOR NEBUN DE TOAMNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1017 din 13 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352439_a_353768]
-
din 12 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului vine toamna, trece toamna, unde-i lacrima de ieri, ne rămân decât regrete, îngropate în tăceri. osteniți ne vin din spații herghelii de cai fantasme, în triunghiuri trec cocorii toți înmiresmați în basme. clopotele bat a toamnă tot cântând a veșnicie, a iluzii fără margini, de dor și melancolie. sună frunza, bate vântul, ramurile fremătând, și cu ele numai gândul ne îmbie surâzând... ne plac falsele plăceri, într-un scrâșnet de durere, numai astăzi
VINE TOAMNA, TRECE TOAMNA... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352427_a_353756]
-
maluri ți-au uscat de-atât bocit, Cum de ne mai stai în cale între Nistru și Carpați Dup-atât amar și jale când de-o mamă suntem frați? N-auzi tu cum plâng morminte, glasul marilor srăbuni? Cum bat clopotele sfinte, singure, la rugăciuni?! Stefan-Vodă și cel Mare, nu-i auzi pe-ai lui voinici Cănd prin lunca ta, cărare făceau printre venetici? Cum de stai curgând alene și privești cu nepăsare Haita fiarelor viclene ce te ține la hotare
PRUTUL de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1025 din 21 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352493_a_353822]
-
repaosul cosmic și exercițiile de înviere se regăsesc în această frumusețe interioară, în această căutare după iluzii deșarte, după „Atingerea oului cosmic” și a „Foamei de unu”, pentru a ajunge la timp „La slujba de seară”, pentru a vedea „Un clopot arzând”. „Exerciții de înviere” Într-un astfel de efort ai nevoie de „aripi”, pentru că „de multe ori bea căprioara/ din apa lină a izvorului/ ca să-și astâmpere setea.” Această sete de a ști, de a cunoaște, de a deveni și
DESPRE FRUMUSEŢEA INTERIOARĂ ÎNTRE CUPRINSUL ŞI NECUPRINSUL UNUI STIH de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352537_a_353866]
-
un an întreg agoniseală, frunză cu frunză și-o vând, la vămuire de șopot, pentru scumpetea primilor fulgi când îi vor striga copiii pe nume venind de la școală. Târziul presară-ntuneric... Pe zăpadă abia se mai văd proaspete urme de clopot... PRIN CUVINTE AM VRUT SĂ-ȚI VORBESC... Prin cuvinte am vrut să-ți vorbesc și-l căutam pe cel rodit din duh de ametistă. Dar așa ceva de ce nu există? Nici măcar nu ți-am spus: te iubesc! Niciodată. Cum ai putea
VERSURI DE MAI de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350578_a_351907]
-
în: Ediția nr. 673 din 03 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului GHEORGHE VICOL HAIKU Pălăria mea capcană pentru greieri - muzici captive. Sub frunză melcul - vântul a lăsat pe jos mere bolnave. Zbor de ciocârlii cu uverturi câmpenești - fițe de sezon. Clopotul bate - pe clopotniță cioara cu nuca în cioc. Scutur covorul - albina-mi cercetează vârful nasului. Am tras în stilou apă din mare - poem despre crabi. Distrat soarele - și-a uitat portofelul pe fundul bălții. În primăvară - cetina țese covor pentru
HAIKU DE GHEORGHE VICOL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 673 din 03 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351247_a_352576]
-
viața sexuală de timpuriu. Ne aducem aminte de idilele lui din sat cu iubita din poezia „Seara pe deal”. Poezia aparține perioadei de tinerețe (1871). Și este o amintire proaspătă a trăirii din sat. Cadrul rustic al începutului înserării, răsunetul clopotului, toaca, oamenii care se întorc acasă de la muncă, pregătesc starea emoțională tulburătoare a poetului: „ Ah! în curând satul în vale-amuțește, Ah! în curând pasu-mi spre tine grăbește; Lângă salcâm sta-vom noi noaptea întreagî, Ore întregi spune-ți-voi cât
A AVUT EMINESCU COPII? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351262_a_352591]