1,966 matches
-
an 1894/5: biserica filială din Ipotești având suma de 120 lei [...] înscrisă în bugetul Comunei s-a întreținut cu cele necesare. Apoi fiincă pereții a început să crape din cauza clopotniței făcută pe zidul bisericii, s-a decis facerea unei clopotnițe de lemn la o parte, din lemn dăruit de D-l Gr. Chiriță arendașul moșiei și cu cheltuiala și osteneala sătenilor enoriași 32. Tot în această adresă se menționează faptul că, din suma amintită, se vor aduce îmbunătățiri pentru menținerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Într-un nou raport din 4 martie 1902, primul înaintat pe acel an la Primărie și la Protoierie, Ion Ursachi constată cu satisfacție că și cimitirul din nou îngrijit prezintă priveliște plăcută 42; menționează apoi detalii tehnice, deloc de neglijat: clopotnița de lemn ridicată la o parte. Lungimea bisericei de 14 metri, [...] lățimea de 7 m. [...], înălțimea 4 m. [...], iar clopotnița de 11 metri 43. În sfârșit, o explicație și pentru pământul bisericii: în tabloul de delimitare sunt trecute 8 1
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
constată cu satisfacție că și cimitirul din nou îngrijit prezintă priveliște plăcută 42; menționează apoi detalii tehnice, deloc de neglijat: clopotnița de lemn ridicată la o parte. Lungimea bisericei de 14 metri, [...] lățimea de 7 m. [...], înălțimea 4 m. [...], iar clopotnița de 11 metri 43. În sfârșit, o explicație și pentru pământul bisericii: în tabloul de delimitare sunt trecute 8 1/2 (fălci) care s-a stăpânit vreo câți va ani și prin tertipurile proprietarilor invariabil cu preuți parohiei [...] iar după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
înainte se va continua cu zidăria de piatră potrivit planului din fondul de 200.000 lei prevăzuți în bugetul județului pentru această biserică ce se ridică în satul marelui poet al neamului Mihai Eminescu 27. Același act menționează faptul că clopotnița se va demonta fiind de lemn și împiedică noua construcție 73. Nu toate lucrurile au fost ortodoxe în atitudinea comitetului de construcție; deseori se spunea una și se făcea alta, iar unii oameni erau purtați cu vorba. Iată, de pildă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
trecerea directă la biserică 106. Schimbul cerut de cei 6 epitropi și 14 membri în consiliul parohial, semnatari ai procesului-verbal, este în avantajul bisericei întrucât i să mărește curtea și cu timpul se va putea construi alături o biserică și clopotniță 107. De remarcat că argumentația este, cel puțin în parte, bizară. Prin adresa nr. 32 din 3 iulie se anexează, în scopul mai sus amintit și titlul de proprietate No. 1246/935 pentru 9309 m.p. terenul bisericei filiale Ipotești cumpărat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în imaginea satului văzut de sus, biserica își face simțită prezența mai ales prin sunet: De departe-n văi coboară tânguiosul glas de clopot 78. Atunci când este vorba de cimitir și biserică, totul este simbol și sugestie, ca la Mallarmé: Clopotnița trosnește, în stâlpi izbește toaca,/ Și străveziul demon prin aer când să treacă,/ Atinge-ncet arama cu zimți-aripei sale/ De-auzi din ea un vaier, un aiurit de jale79. De altfel, întreaga atmosferă care înconjoară biserica este bizară și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
ardeau cu mucuri mari lângă icoane și ceara curgea topită pe podele 109. În general, în proză imaginea bisericii și a cimitirului se înfiripează din descrieri sumbre: Clopotul cel dogit gemea bolnav în turn și toaca se izbea de stâlpii clopotniței 110. Sau: Intrarăm, prin crucile și mormintele ninse, lângă o galbenă groapă săpată din nou, astfel încât din fundul ei ieșea încă un ușure abur din căldura pământului, pe când bulgării prinsese brumă. Cioclul își răzimase bărbia unei fețe adânci și posomorâte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Studii de stilistică, Ediție îngrijită, cu studiu introductiv și note de Sorin Alexandrescu, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1968. * Vulcănescu, Romulus, Mitologie română, București, Editura Academiei, 1985. ANEXĂ Manuscris Petru Creția în legătură cu volumul de față Catapeteasma bisericuței Eminoviceștilor, după restaurare Clopotnița bisericuței Eminoviceștilor Cristelnița de botez Biserica satului, construită la inițiativa lui Nicolae Iorga și a lui Cezar Petrescu, prin colectă publică Biserica satului, detaliu exterior Aureolele sfinților din biserica satului, pictate în negru, semn al destinului tragic eminescian Casa memorială
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
are mulți măslini: 550. De pe platoul acestui munte atât de frumos poți vedea toată splendoarea Ierusalimului și Împrejurimile lui: Betleemul, Betfaghe, Betania, Nazaretul, Valea Iordanului și multe, până la Marea Moartă se zărește. Această mănăstire rusească este unică În felul ei. Clopotnița are 60 m Înălțime. Este cea mai Înaltă din tot Ierusalimul. Ea a fost construită de Înaintașii noștri români. Dar la finalizarea ei n-au mai avut cu ce o termina și ne-au luat-o rușii. Deși multe obiecte
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
lepădase de Domnul spunând că nu-L cunoaște. A plecat pe Muntele Sion și a plâns cu amar. Apostolul s-a căit toată viața lui, i-a părut rău că-L negase pe Domnul. Acum este o biserică măreață. Pe clopotnița de pe acoperișul ei se Înalță spre soare În văzduh o cruce mare de aur. Iar deasupra crucii este un cocoș tot din aur. Frumos strălucește la soarele arzător și parcă ar anunța că apostolul a regretat toată viața, s-a
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
scenele cele mai impresionante a fost când garda noastră a prevenit călugărițele că se vor ridica la Pasărea, ca și la București, clopotele și icoanele îmbrăcate în argint. Plecând la plimbare, am găsit pe maica stariță plângând pe bancă, sub clopotniță. Preoții erau sus, copiau inscripțiile de la clopote, măsurau diametrul și însemnau notele ce emiteau sunând, după cererea Mitropoliei. M-am suit la ei. Când ne-am coborât, am fost cu toții în biserică să copiem inscripțiile de pe icoane. Pe cele mici
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
nu s-a înfăptuit decât două luni mai târziu, când la 18/29 iulie, pe la orele trei, a sosit un camion automobil pe jumătate încărcat cu sfărâmături de clopote. Ofi țerul austriac, soldații unguri și germani s-au repezit în clopotniță, au scos limbile de la clopote și, fără a întreba pe nimeni, s-au pus cu niște ciocane mari să le spargă. Maica stariță cu maica Evlampia erau duse la Hagiești după provizii. Călugărițele au ieșit din case, dându-și seama
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
aibă atitudine comună și impozantă le-a lipsit cu totul, căci preoții s-au mulțumit să arate Ausweiss-ul pentru interzicerea rechizițiunilor în mănăstire și să facă cu ofițerul formalitățile de cancelarie. Câte trei tremurau de frică. Până atunci barbarii din clopotniță loveau cât puteau bie tele clopote, care se spărgeau dând din ele sunete adânci și puternice, păreau că plâng de durere și de jale la fiecare bucată ce cădea. Alții aruncau sfărâmăturile din fereastra clopotniței pe drum, lângă camion, și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
frică. Până atunci barbarii din clopotniță loveau cât puteau bie tele clopote, care se spărgeau dând din ele sunete adânci și puternice, păreau că plâng de durere și de jale la fiecare bucată ce cădea. Alții aruncau sfărâmăturile din fereastra clopotniței pe drum, lângă camion, și acolo, prăvălindu-se pe pământ, scoteau un alt geamăt înăbușit, care răsuna până în inimile noastre. [Garda noastră se plimba printre sfărâmături, băgând pe furiș din ele în buzunar. Au vândut călugărițelor, mie și Liei multe
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
până în cele mai mici amănunte ale cultului. Avea multe cunoștințe în lumea din București și protecțiuni serioase. Nu lipsea niciodată de la bise rică, chiar în timpul ultimei boli. Făcuse îmbunătățiri și visa să refacă clopotele luate de germani și să repare clopotnița. Regreta viața mănăstirească din copilăria ei, mai severă ca acum, și masa în comun la trapez. Era foarte indulgentă pentru păcatele lumești ale cucoanelor care veneau, în veselă sau intimă companie, să petreacă câteva zile la maici, considerând aceasta ca
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
care-l avea el, dar Il Manifesto nu amintise de Întâmplare. — E posibil asta, Guido? Scutură din cap. Nu, o supradoză era imposibilă, dar femeia era moartă; ziarul oferea dovada acestui lucru. — Ce-o să faci? Se uită În depărtare spre clopotnița de la San Polo, cea mai apropiată biserică. Habar nu avea. Patta urma să vadă asta drept o Întâmplare irelevantă sau, dacă era relevantă, fie ca un accident nefericit, fie, În cel mai rău caz, ca o sinucidere. Dat fiind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
atât. Se uită În depărtare peste acoperișurile orașului. Ce ciudat; frumusețea zilei era neștirbită. Vrăbiile zburau În picaj și jucau leapșa aproape la lungimea unui braț, ciripind de bucuria zborului. Și-n ziare, aurul ce acoperea aripile Îngerului din vârful clopotniței bisericii San Marco scăpăra În bătaia soarelui, Îmbăind tot orașul În binecuvântarea lui scânteietoare. 16 Luni dimineață, intră În birou la ora sa normală și stătu locului, uitându-se la fațada bisericii San Lorenzo preț de mai bine de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
hlei și o ploaie amestecată cu piatră îmi izbea fața, pe când norii cei negri ai ceriului se sfârtica în mii de bucăți prin fulgere roșii ca focul. Clopotul cel dogit gemea bolnav în turn și toaca se izbea de stâlpii clopotniței. Am fugit de pe morman, ud și plin [de hlei ], și m-am covrigit în clopotniță, cu dinții clănțănind și muiat până la piele; părul meu cel lung îmi cădea peste ochi - mânuțele mele slabe și reci le băgam tremurând în mînecele
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ceriului se sfârtica în mii de bucăți prin fulgere roșii ca focul. Clopotul cel dogit gemea bolnav în turn și toaca se izbea de stâlpii clopotniței. Am fugit de pe morman, ud și plin [de hlei ], și m-am covrigit în clopotniță, cu dinții clănțănind și muiat până la piele; părul meu cel lung îmi cădea peste ochi - mânuțele mele slabe și reci le băgam tremurând în mînecele ude. Așa am stat toată noaptea. Pe la cântători am început a merge cu picioarele goale
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Ești hotărât pă treabă?" "Și normal!", făcu Petrică, zornăind din sacoșă. "Ce, am cărat toate sculile dăgeaba? Am venit la o lucrare, nu?" "Bine, dom'ne. Uite, ciușmeaua e după tufișu' ăla marile dă măceș, cum mergi pă aleea spre clopotniță. Da' ce, n-o știi tu?" "P-aia? P-aia o știu, cum să nu", spuse Petre și rămase așa, cu privirea pierdută către tufișul cu pricina. După un scurt răstimp, se trezi din scurta lui reverie și întrebă fără
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
sus de la poale, peste tot, pe Muntele Hiei, se vedeau coloane imense de flăcări. Până și lacul ardea ca o văpaie. Poziția celui mai mare foc arăta că se aprinsese templul principal, precum și cele șapte capele, marea sală de lectură, clopotnița, biblioteca, mănăstirile, pagoda tezaurului, marea pagodă și toate templele auxiliare. În zorii zilei, nici un templu nu mai stătea În picioare. Generalii, care se Încurajau Între ei, ori de câte ori priveau Înfricoșătoarea scenă, Își aminteau cuvintele lui Nobunaga despre sprijunul cerului și despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
privind spre poarta templului. — Shichiza Încă nu s-a Întors? Îi Întreba el, de nenumărate ori, pe vasalii apropiați. E deja seară, nu-i așa? Pe măsură ce se lăsa asfințitul, enervarea lui Katsuie creștea. Soarele În amurg Își arunca razele pe clopotniță. — A venit Seniorul Yadoya! Acesta fu mesajul transmis de luptătorul postat la poarta templului. — Ce s-a Întâmplat? Întrebă, neliniștit, Katsuie. Omul vorbi cu sinceritate. La Început, Genba refuzase să-l primească, dar Yadoya stăruise. Îi explicase, În amănunt, hotărârea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
sunt uscate aici, și culturile, mai rare; totul se schimbă și reînverzește în apropiere de Vaslui. Acest oraș e așezat în mijlocul unei vâlcele zâmbitoare, pe o ridicătură pe care o împodobește în forma unui amfiteatru. În mijlocul livezilor sale, dominate de clopotnițe strălucitoare ce reflectă până departe razele soarelui, această mică localitate are un aspect plăcut. Iluzia încetează de îndată ce intrăm în ea. Aceleași construcții din scânduri și chirpici, aceleași vite și zburătoare ce blochează străzile; porcii înșiși se plimbă aici într-o
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
greu încercat în 1509, în timpul lui Mihnea cel Rău, Constantin Brâncoveanu, mare logofăt pe atunci („carele dăspre tată trăgându-se dă(n) véchia dungă a Craioveștilorŭ, carii și Băsărăbești să chiamă...”), își declară participarea, într-o pisanie fixată pe peretele clopotniței („multe au înfrumusețat și den nou au făcut la această dumnezăiască și sfântă casă în 1685), evocă „în véci buna pomenire bunului și luminatului neamului său și lui”51. Tot despre „nemoarta pomenire” vorbesc și pisaniile de la Mănăstirea Hurezi (cea
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
biserică, se închină la toate icoanele și, când să iasă, stă la ușă și mă întreabă răstit: "Trimis-ai haraciul la Poartă?"". Aflând că lucrul a fost dus la bun sfârșit, Vodă îl ademenește pe Băltărețu să urce împreună în clopotniță, ca să ia masa acolo. În absența oricărei suspiciuni, eroul se supune cu mândrie, gândindu-se la invidia pe care o va produce, în târg, vestea unei asemenea invitații. Totuși, ceea ce urmează șochează prin aparenta naturalețe a tonului narativ. Primele replici
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]