5,610 matches
-
continuu fără cuvinte) Liniștește-te, hai fii cuminte Birgit, te rog, unde vrei să ajungi, ia niște calmante, Încearcă să dormi... mută-te pentru un timp la maică-ta, trebuie să depășești... A Închis telefonul. Nu e adevărat. Trăim un coșmar. Într-un singur an zece scriitori, toți pînă-n cincizeci. Ți-e frică să stai În casă, ți-e frică să ieși. N-ai cum să te aperi, nici În țara ta, nici aiurea, nicăieri. Pe cine a supărat neamțul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ale străbunicilor, apetiturile lor uitate sau rămase necunoscute urmașilor de gradul trei. Cum să realizezi un portret În care dimensiunile interioare și definitorii Îți rămîn cu desăvîrșire interzise? Cine ar fi putut s-o vindece pe studenta de la germană de coșmarul din care se trezea În fiecare noapte fix la două și jumătate cu aceeași frază pe buze: „Să vină călăul să-mi pună capul pe butuc și să mi-l reteze cu satîrul“, dacă nu ar fi descoperit ea Însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
rîvnit nu i s-ar fi putut Împlini, i se cuibărise acolo În subsolul memoriei și o trezea noaptea din somn cu insistența unei dorințe nedesăvîrșite care Își cerea dreptul la finalitate. Din clipa În care și-a explicat mecanismul, coșmarul s-a spulberat ca trupul de cărbune al unei mumii pe care o scoți la lumina zilei. Studenta de la germană a rîs ca de o farsă izbutită, cîtă metempsihoză și cîtă memorie atavică atribuise ea acelui coșmar care a chinuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a explicat mecanismul, coșmarul s-a spulberat ca trupul de cărbune al unei mumii pe care o scoți la lumina zilei. Studenta de la germană a rîs ca de o farsă izbutită, cîtă metempsihoză și cîtă memorie atavică atribuise ea acelui coșmar care a chinuit-o toată adolescența - dar nimeni nu știe dacă predilecția ei pentru romanul negru, pentru filmele de groază, deghizările nocturne, Întîlniri În cavouri, fascinația pe care o exercitau asupra ei femeile de stradă, cupeurile Închise, plușul grena, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dormitor nu se mai aude radioul. Nino s-a culcat. Profit de ocazie să-mi savurez impostura nocturnă. Intru În drepturile lui. Îi ocup fotoliul. În bloc e liniște și beznă deplină. N-a mai venit nimeni să mă cheme. Coșmarul s-a sfîrșit. Întunericul nu este totdeauna semnul catastrofei, el poate fi și blînda, binefăcătoarea nevoie de uitare după Încetarea alarmei. Fără Îndoială că doamna Oprișan a scăpat. Vecinele s-au dovedit Încă o dată la Înălțime și eu nu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
e la fel de firavă ca... ca... —Ca un picamăr. Exact. Aproape că lăsasem garda jos cu Baby, pentru un moment. Apoi a făcut o moacă bosumflată și falsă ce o făcea să semene cu o vrăjitoare și mi-am amintit ce coșmar era. —Ei bine, a spus trimițându-mi bezele cu entuziasm, a fost minunat să vorbesc cu tine, dragă. Ținem legătura. S-a îndreptat spre hol, făcând cu mâna înspre diverși oameni îsau „contacte“ cum îi numește ea), într-o manieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să claxoneze; mi-a făcut doar semne cu farurile, profund dezgustată, ceea ce însemna că atenția Laurei Archer nu fusese solicitată pentru a-mi obstrucționa calea pe artera aglomerată. în orice caz, nu s-a întors să se uite. Era un coșmar să-i urmăresc mașina. Cea de dimineață fusese floare la ureche, mai ales că atunci aveam idee despre locul în care se ducea. Dar acum se afunda din ce în ce mai mult în inima Londrei pe străzi înțesate cu șapte mii de feluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Era un vis ciudat, mama nu plânsese niciodată în prezența mea. Visul se rătăcise printre adevăratele evenimente ale vieții noastre. În realitate, mama venise odată în cămăruța mea cu chirie, pe care eu o numisem „atelierul meu“. Mama avusese un coșmar: un străin venise în vizită în țara noastră, se îndrăgostise de mine și fugisem departe, într-o țară al cărei nume ea nu-l cunoștea. După mama, visul era un avertisment. Ea venise ca să mă împiedice să-mi părăsesc locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mulțumită de explicația mea. În ascuns poate spera ca arta prietenului meu, pictorul, să mă împiedice să visez la alte țări în care ei i-ar fi fost imposibil să mă viziteze. Ea nu avea cum să știe că acel coșmar al ei semănase o sămânță în inima mea, sămânță care va da flori și fructe. Nu mult după acea vizită unică, m-am mutat definitiv în cămăruța cu chirie și nu m-am mai întors niciodată acasă. Începusem să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ca și cum mi-ar fi recunoscut vocea. M-am așezat în pat din nou, încercând să dorm până în zori. Dimineața m-am trezit brusc, sângele se oprise, dar eram umflată în burtă. Mă întrebam dacă tot ce se întâmplase fusese un coșmar sau realitate. M-am dus la baie, m-am privit în oglindă, parcă mi se dăduse un alt cap. Fusesem aruncată într-un nou început și legătura mea cu Nunu se tocise. Nu aveam nici o bucurie la gândul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
a venit Reli și m-a ajutat să scap de patul și lucrurile pline de sânge. Era ca după o crimă și ea era complicele meu. Mi-a cumpărat o saltea nouă, am păstrat numai masa, ca să-mi amintească de coșmar. Toamna am fost primită la Facultatea de Arte Plastice, dar după o lună m-am transferat la Universitate, unde puteam să studiez literatura universală. A citi și a scrie semăna puțin cu desenul, un joc subtil între alb și negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cu inima și fac cârcei la picioare când intru în apă. Nu știu să înot, spusese el hotărât. Beppo nu știa ce să creadă, era ca într-un vis de după-amiază când cel mai inofensiv lucru se putea transforma în coșmar. Nu mai putea să-și ascundă furia și s-a dus glonț pe faleză, înaintând somnambulic spre apă. Respirase adânc, apoi se aruncase cu toată forța în adânc - trupul parcă îi devenise greu din cauza furiei, care avea și ea corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
afară era întuneric beznă. Ne-am culcat fără să ne mai spunem noapte bună. Soțul meu a gemut toată noaptea. A fost o noapte nefericită care a clocit o dimineață și mai nefericită. Ziua următoare a fost într-adevăr un coșmar - soțul meu nu mai vorbea cu mine nici măcar un cuvânt. Luni a fost și mai rău. Răul înainta cu mare repeziciune. Ca un șarpe pe mușchii corpului suplu, uneori mușcându-și coada , devenind un cerc perfect. Dis-de-dimineață au venit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
an. Din când în când, Cristi își arunca privirea în oglindă ca să se asigure că acolo, în spate, totul este în ordine. Niciodată nu-i plăcuse să circule noaptea. Iar dacă mai și ploua, drumul se transforma într-un adevărat coșmar. Asfaltul ud parcă devenea mai negru decât de obicei în timp ce marcajul aproape că nu se mai vedea. Lumina farurilor vehiculelor ce veneau din sens opus se reflecta în carosabil, orbindu-l. Parbrizul devenea opac și era nevoit să reducă viteza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era cu totul neobișnuit. Nu i se mai întâmplase una ca asta niciodată până atunci și nici măcar nu auzise vreodată de așa ceva. Dacă nu ar fi simțit strânsoarea moșneagului pe brațul său, ar fi crezut că este prins într-un coșmar din care nu se poate trezi. Simțea o amenințare fără margini, o ură copleșitoare venind dinspre ghemul acela de ceață. Nu-i era frică, însă se simțea mic și dezarmat. Știa că se află în fața unui rău fundamental care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
foarte aproape de Stânca Adevărului. Nici vorbă de peisajul selenar de mai înainte și ceața groasă în care plonjase care se întinsese peste tot. Nu pricepea ce se întâmplase. Visase? Să-și fi pierdut cunoștința și să fi plonjat într-un coșmar? Poate din cauza oboselii i se întâmplaseră toate acestea? Condusese toată noaptea spre Baia de Sus, după care lucrase în cimitir noaptea următoare și apoi, tot fără să se odihnească, venise aici. Nu, exclus! Nu era prima oară când nu dormea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Înțelegere față de om. Dumnezeul ăsta al lor, Iehova, Elohim, Îl abrutizase pe om, sugrumîndu-l, Înjunghiindu-l, trimițîndu-i boli și fiare sălbatice, șerpi și tarantule, lei și tigri, tunete și fulgere, ciumă, lepră și sifilis, furtuni și uragane, secetă și inundații, coșmaruri și insomnii, patima tinereții și neputința bătrîneții. CÎnd l-a așezat În binecuvîntata grădină a raiului, l-a lipsit de cel mai dulce fruct, și care i se cuvenea de drept, căci numai așa s-ar fi deosebit de cîine, măgar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cele petrecute, retrăindu-le cu Înfiorarea muribundului și cu desfătarea Îndrăgostitului. Toate cîte se petrecuseră În sufletul său și În trupul său, nici el nu mai știa cînd, acum Îi apăreau ca-n vis, poate chiar fusese doar un vis, coșmarul vieții și coșmarul morții, coșmarul iubirii neîmplinite, coșmarul timpului și al veșniciei. În preajma sa, la stînga și la dreapta, Îi presimțea pe cei doi prieteni ai săi, pe păstorul Ioan și pe Malhus, căzuți Într-un somn letargic, Îi simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
-le cu Înfiorarea muribundului și cu desfătarea Îndrăgostitului. Toate cîte se petrecuseră În sufletul său și În trupul său, nici el nu mai știa cînd, acum Îi apăreau ca-n vis, poate chiar fusese doar un vis, coșmarul vieții și coșmarul morții, coșmarul iubirii neîmplinite, coșmarul timpului și al veșniciei. În preajma sa, la stînga și la dreapta, Îi presimțea pe cei doi prieteni ai săi, pe păstorul Ioan și pe Malhus, căzuți Într-un somn letargic, Îi simțea, deși erau duși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Înfiorarea muribundului și cu desfătarea Îndrăgostitului. Toate cîte se petrecuseră În sufletul său și În trupul său, nici el nu mai știa cînd, acum Îi apăreau ca-n vis, poate chiar fusese doar un vis, coșmarul vieții și coșmarul morții, coșmarul iubirii neîmplinite, coșmarul timpului și al veșniciei. În preajma sa, la stînga și la dreapta, Îi presimțea pe cei doi prieteni ai săi, pe păstorul Ioan și pe Malhus, căzuți Într-un somn letargic, Îi simțea, deși erau duși cu dușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cu desfătarea Îndrăgostitului. Toate cîte se petrecuseră În sufletul său și În trupul său, nici el nu mai știa cînd, acum Îi apăreau ca-n vis, poate chiar fusese doar un vis, coșmarul vieții și coșmarul morții, coșmarul iubirii neîmplinite, coșmarul timpului și al veșniciei. În preajma sa, la stînga și la dreapta, Îi presimțea pe cei doi prieteni ai săi, pe păstorul Ioan și pe Malhus, căzuți Într-un somn letargic, Îi simțea, deși erau duși cu dușii, neclintiți și făr-de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
păstor Ioan, cîntau Într-o simțire psalmi Întru slava lui IIisus Nazarineanul, Făcătorul de Minuni și MÎntuitorul. Și dacă și ăsta fusese vis? Și dacă și ăsta era o nălucire, dacă se aflau deja la porțile raiului? Era oare capătul coșmarului și al nălucilor sau era mîntuirea lor? Îi privea cu inima strînsă, tot așa cum și ei Îi priveau din logii pe cei trei. Și el le văzu, În pîlpîirea torțelor, chipurile și straiele și se Înfricoșă, căci straiele le erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
credință, cu soarele și luna, cu iadul și raiul, Îi rugau și Îi blestemau să li se redea vederea, să li se vindece rănile și mădularele amorțite, să li se redea lumina zilei și lumina credinței. Oare era vis sau coșmarul unui vis, cohorta aceea de ologi care cerșea și implora, nefericiții aceia care se loveau cu toiagele și scociorau cu unghiile cerînd Îndurare, tămăduirea trupului, oare era vis? Neputința lui de a Îngăima ceva, de a face ceva pentru acei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
privire, Îl Îmbrățișau și-l implorau bezmetic, nătîng, ridicînd spre el doar brațele schiloade Într-o scălîmbă Îmbrățișare, Împreunîndu-și sinistru cioturile mîinilor a rugă, care se terminau la coate Într-o piele smochinită, cîrpitura jumătății de braț schilod. Oare tot coșmar era mîntuirea asta a lui? Poate era coșmarul purgatoriului, unde trupul trebuia să se abată, drept supremă caznă și suprem avertisment dat trupului păcătos, căci doar În grozăvia acelui loc sufletul, Înaintea izbăvirii sale, poate să-și amintească de iad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ridicînd spre el doar brațele schiloade Într-o scălîmbă Îmbrățișare, Împreunîndu-și sinistru cioturile mîinilor a rugă, care se terminau la coate Într-o piele smochinită, cîrpitura jumătății de braț schilod. Oare tot coșmar era mîntuirea asta a lui? Poate era coșmarul purgatoriului, unde trupul trebuia să se abată, drept supremă caznă și suprem avertisment dat trupului păcătos, căci doar În grozăvia acelui loc sufletul, Înaintea izbăvirii sale, poate să-și amintească de iad. O fi fost un coșmar, golgota trupului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]