16,530 matches
-
în fiecare din toate diminețile care s-au scurs, în ultimii aproape treizeci de ani, tanti Măcrișa veni la containere, prima, din întreaga echipă, se așeză, liniștită, lângă peretele garajului de alături, desfăcu pachetul de mâncare, il ingurgită, păși peste coada măturii, se duse la primul container, aruncă resturile de mâncare și porni spre scăunelul de pe care tocmai se ridicase. Îi atrase atenția, niște bocanci scâlciați, pe care în timpul serii, probabil, cineva, care își făcea curat în apartament, îi aruncase, împreună cu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
juca, mai dihai ca-n tinerețe.și urmă, ce de multă vreme aștepta, ea, să urmeze. De data aceasta, lui Durlig, nu-i mai alunecară picioarele, ca de pe sofa, ori, ca de pe bătrânul pat de țară, fără cap și fără coadă, cum zicea, el, mereu, că e. La momentul potrivit, își înșurubă picioarele în metalul din partea din spate, a patului, și se împinse cu atâta putere, încât, ea, gemu: he! nebunule, că o să pătrunzi cu totul în mine. Nu chiar, nu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
din propria fericire. Le era suficient. și se simțeau atât de bine! Dar, zice o vorbă, n-aș putea preciza cât este de adevărat, că tocmai atunci când totul pare a fi cel mai bine, vine domnul drac și-și bagă coada, și stică totul. În legătură cu eroii Vasilica și Vasilică momentul acesta a venit odată cu ieșirea lui din cadă, cu trupul gol, și, lipindu-se de al ei, tot gol, sub cearșaf. S-au îmbrățișat. S-au mai drăgălit, după care, el
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
arunca cioturile în ulei clocotit. Fiecare dintre mârțoage poartă, atârnate pe flancuri, două carcase de oaie. Atunci, cu laba sa unsuroasă, măcelarul își mângâie barba de culoarea arbustului de Lawsonia, apoi, examinând cadavrele cu o privire negustorească, cântărește cu mâna coada lor grasă, pe urmă le duce și le agață în cârligele măcelăriei. Mârțoagele pornesc sforăind, în timp ce măcelarul le pipăie corpurile sângerânde, cu gâtul tăiat, cu ochii sticloși, cu craniul violet din care le ies pleoapele însângerate. În sfârșit, ia un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
repetate și zgomotul ușilor batante sabotau lectura marelui artist francez. Ce era de făcut ? Nimic! Un creator autentic știe să suporte și Înfrîngerea, nu doar victoria! Oricum, românilor ar fi trebuit să le crape obrazul de rușine. Cum stăteau la coadă la lapte, acum douăzeci și ceva de ani, noaptea, În frig, cîte 5-6 ore, puteau să stea la căldură, o oră, ascultînd un celebru actor și regizor... Dar ideea a reapărut În mintea-mi, cam În aceeași perioadă, cînd s-
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
frumos spune Jules Renard :” Am cunoscut fericirea, dar asta nu m-a făcut fericit!”. Nici eu nu-s fericit, 105 dar cît de dor Îmi e de fericirea mea trecută! Of! CÎnd Îmi va veni iar rîndul ...la fericire? Urăsc cozile, nu-mi place să stau la coadă, dar dacă aș ști că undeva se mparte fericire, zău dacă nu aș suporta-o , fără să crîcnesc ! Din păcate, oamenii fără aspirații, ori cei cu surplus de timp liber, se așează la
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
dar asta nu m-a făcut fericit!”. Nici eu nu-s fericit, 105 dar cît de dor Îmi e de fericirea mea trecută! Of! CÎnd Îmi va veni iar rîndul ...la fericire? Urăsc cozile, nu-mi place să stau la coadă, dar dacă aș ști că undeva se mparte fericire, zău dacă nu aș suporta-o , fără să crîcnesc ! Din păcate, oamenii fără aspirații, ori cei cu surplus de timp liber, se așează la coadă la Fisc sau la RCS (firma
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
nu-mi place să stau la coadă, dar dacă aș ști că undeva se mparte fericire, zău dacă nu aș suporta-o , fără să crîcnesc ! Din păcate, oamenii fără aspirații, ori cei cu surplus de timp liber, se așează la coadă la Fisc sau la RCS (firma de cablu). Mda... În Noua Guinee există un trib numit Foru. Membrii lui suferă de cea mai rară boală din lume : boala rîsului. Maladie nevindecabilă. Vă dați seama că ei nu au deloc umor
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
pe Dan Negru? Dacă aș avea suma asta acum, m-aș sui În avion și aș lua cina la Londra... Cred că aș fi mai cîștigat... Biletul la Teatrul Metropolis, scrie-n ziar, costă 21,2 lei. Acest 2 din coadă, chiar că face toți banii!... Am o doctorandă care Într-o altă existență trebuie să fi fost...basorelief : cum mă vede, cum se lipește de pereți! Nu cumva s-o Întreb cum stă cu teza, cînd va fi gata. Și
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
atît de iubita noastră secretară literară, că... și pensia e bună, cîteodată. Dă... prolificitate! Adică, putere de muncă. La mai multe, bre! Am luat deci Teatrul din interiorteatrul din culise ( Biblioteca revistei Familia, 2005) la răsfoit, nu știu de ce, de la coadă, spre Început : și am (re) descoperit , În pliurile memoriei mele imperfecte, montări importante ale teatrului orădean ( instituție pe care istoricul a slujit-o cu pasiune, devotament și pricepere, trei decenii ) și nu numai; mi-am reamintit, văzînd fotografiile din addenda
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mai bine zi cum ai ieșit din povestea asta tâmpită, fiindcă, normal, n-aveai cum să-i spui de la obraz tot ce știai și tu despre el." "Ei, am manevrat în așa fel încât a lăsat-o chiar el în coadă de pește. I-am spus-o scurt: Dumneata ai ajuns să pleci urechea la toate bârfele ordinare care circulă prin școala asta? Ce Dumnezeu, dacă ai sta să asculți la tonele de porcării care se lansează despre fiecare dintre noi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
numa' dă mașini bengoase. Dă nu v-o place vouă cum or să arate după ce ne facem treaba, să mă scuipi pă mine-n gură! Io sunt băiat finesco și am obraz, dacă mă-nțelegi... Da' dacă-s călcat pă coadă fac ravaje." Internistul dă din cap, în semn că a înțeles și reia dialogul cu celălalt medic: "Coboară repede, Radule! Treaba-i serioasă..." "Băi, Florine, băga-mi-aș picioarele-n ea de șmecherie! Ziceam că-mi termin și io, naibii
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ori Iozefina intra în bibliotecă, saluta cu o voce aproape stinsă (ca și cum ar fi ascuns o supărare de nedestăinuit), se așeza la mescioara cu pricina și-și pregătea, după un ritual bine stabilit, hârtiile fără să întrebe de mine. Cu coada ochiului însă, dădea târcoale intervalelor dintre stativele cu cărți, ca și cum ar fi fost convinsă că eu aș fi fost pe aproape și că voi apărea numaidecât. Sau poate era numai o iluzie de-a mea. Nici acuma nu-mi dau
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
din armată. Aproape că nu o mai recunoșteam pe cea care-mi fusese până atunci ca o mamă. Că ea-mi cumpăra haine la modă, ea mă apostrofa că nu mănânc suficient de consistent, că nu beau lapte, ea făcea cozile la diverse magazine, ea mă tundea, așa cum nicio frizeriță n-ar fi putut-o face; ea-mi ajusta și-mi pilea unghiile atât la picioare, cât și la mâini; ea îmi curăța fața de coșuri negre (ce plăcere!); ea îmi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
dimineață, Mircea Eliade et les aventures du sacre: „Peut-on imaginer une societé sans religion? Une societé, peut-ètre; un individu, non...” Toamnă deosebit de grea. Grea de amintiri, dar mai ales de creșterea nivelului de trai. Bancuri cu alimente. Alimentele-animale fabuloase cu cozi. Cozi cu cântec. Îmi amintesc de tatăl meu. Astăzi i-am fi serbat ziua de naștere. Câți ani ar fi împlinit? Requieacat în pace! Ploi. Și loc pentru meditație. O scuză pentru convocările la practică agricolă. Anul acesta școlar trebuie
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Mircea Eliade et les aventures du sacre: „Peut-on imaginer une societé sans religion? Une societé, peut-ètre; un individu, non...” Toamnă deosebit de grea. Grea de amintiri, dar mai ales de creșterea nivelului de trai. Bancuri cu alimente. Alimentele-animale fabuloase cu cozi. Cozi cu cântec. Îmi amintesc de tatăl meu. Astăzi i-am fi serbat ziua de naștere. Câți ani ar fi împlinit? Requieacat în pace! Ploi. Și loc pentru meditație. O scuză pentru convocările la practică agricolă. Anul acesta școlar trebuie să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ai Vienei, împăratul, cred, i-a favorizat acest lucru, numai că domnitorul muntean a mers și el prea departe... Eroare! Cine spune toate astea, d-le Gerard? - face electricianul cu o privire de vulpoi, mai mult cu albul, decât cu coada ochiului. Istoricul Alexandru Lepădatu, în cartea sa publicată pare-mi-se, pe la 1915 - mă grăbesc eu să dau un răspuns ca în școala primară. Dacă mă întreba de unde am procurat cartea, n-aveam cum să-i spun că o citisem
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
zicea el, și încet-încet a desfăcut capacul din dosul aparatului, ca să mă convingă că înăuntru nu există picior de om.-Uite - zicea-nu este niciun picior de om, numai picioare de... glas, măi pruncule! și sublinia intenționat cuvântul picioare privind cu coada ochiului, a șmecherie, femeile. El așa mă și striga: Pruncu'. Eu eram convins că micuțul spațiu putea fi populat cu cel puțin două femei și doi bărbați cuibăriți acolo extrem de greu și care vorbeau pe rând. Simțeam că se petrece
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
asupra acestui subiect. În acea curte, oricât de singur credeai că ești, trebuia din start, să te aștepți ca portița să se descuie și să intre în curte, tot felul de vânzătoare de pe la magazine, ca să aducă, după epuizarea atât a cozilor, cât și a alimentelor, de toate: pâine, lapte, carne, salam, costiță, ouă, etc. Cel puțin cât cărasem zeci de găleți cu apă la rigola de lângă poartă, adică pe parcursul acelor ore, că au fost ore din moment ce am luat în calcul și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ajung din nou, cumva în audiență la primar. Neavând nicio șansă, eram conștient de asta, aveam de gând să mă angajez totuși într un serviciu, cât de cât, cu toate că Sima avusese grijă să plec de la instituția lui, cu tinichea de coadă. Dar în tot răul întotdeauna e și un bine. Singura ușă deschisă am găsit-o la gazda mea, o doamnă mai mult decât cumsecade, care avea să-mi aranjeze, fără s-o rog prea mult, să lucrez la un cinematograf
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nou, soțul cu dublă semnificație și adăugă: Știi, Bogdane, că nu-mi place când ești fălos. E-he! Ce să-i faci! Paharele de vin își spun și acuma cuvântul... Pe dracu! - se ofensă pictorul-Ce are sula cu prefectura și coada vacii cu ștampila Primăriei, măi nevastă? N-are nimica - făcu doamna Finica cu intenția de a zori încheierea discuției. Hai, domnule coleg în atelier, să mai povestim puțin, așa ca-ntre bărbați - zise domnul Bogdan mai mult decât iritat. Apoi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
or veni de hac. Iar tu să nu crezi că dacă ai fost ajutorul meu o viață îi meritul tău. Nuuu! Nici pomeneală. Asta s-a întâmplat pentru că am vrut eu. Dacă mă supăram pe tine, îndată te vedeai în coada șirului de care. Dar ai avut noroc, Pâcule. Păi norocul îi cum și-l face omul. Și eu mi l-am făcut cu rost... Mai degrabă norocul tău ți l-o purtat gura... Gura ceea, că nu știu cum să-i mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Dar ce știe Costache și ce știu ceilalți cărăuși?” - m-am întrebat eu...În noaptea aceea n-am pus geană pe geană... A doua zi, după ce carele au pornit la drum, Dumitru s-o apropiat de mine... Mă fura cu coada ochiului, dar fără dușmănie. Ba mi s-o părut că zâmbește pe sub mustață. După câțiva pași făcuți împreună, m-o întrebat aproape râzând: „Ei! Ți-ai adunat mințile, Pâcule, ori...?” L-am privit mai atent și mi-am dat seama
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
trăiești! Să trăiți și voi - a răspuns, ridicând ulcica cu vin. Au băut cu năduf până la fundul ulcelelor. Apoi au rămas fără vorbe. Fiecare cu gândurile lui. Mătușa Catinca trebăluia de zor, pregătind turtele. Din când în când, trăgea cu coada ochiului la bărbați... Mai umple, Dumitre, ulcelele celea și nu mai stați ca la priveghi - a poruncit în felul ei mătușa Catinca. Moș Dumitru a mai turnat vin în ulcele, în timp ce pe masă au poposit turtele calde, alături de slănina tăiată
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
roți din spate a lui Iordache Cocoșitu stătea gata-gata să scape de sub șină. Primul care a băgat de seamă aceasta a fost Mitruță Ogaș. Hlibocene, oprește carele, că altfel... Ce-i? Ce s-a întâmplat? - a întrebat el, alergând spre coada șirului de care. Uite aici la roata asta a lui Iordache! - i-a arăta Mitruță. Hliboceanu, împreună cu moș Dumitru și cu Pâcu, s-au apucat să cerceteze roata cu pricina. Apoi la primul hop mai rău Iordache rămâne fără roată
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]