1,785 matches
-
în fața lui și a întins mâna să-l apuce de coamă. Ho, zăpăcitule! i-a strigat ea neînfricată. Stai așa, nu mai da din copitele alea, că faci praf! Calul a nechezat din nou și a scuturat din cap. Din coama lui s-a ivit o ploaie de scântei aurii. Apoi a trecut pe lângă Portocala și a continuat să alerge, îndepărtându-se într-un nor de praf și dispărând în lungul drumului, la fel cum venise. Ia uite ce-a lăsat
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
alerge, îndepărtându-se într-un nor de praf și dispărând în lungul drumului, la fel cum venise. Ia uite ce-a lăsat aici! a observat Portocala și s-a aplecat să ridice un solz auriu dintre scânteile care săriseră din coamă și rămăseseră pe pământul uscat al cărării... E al meu, eu lam găsit! s-a bucurat ea triumfătoare și a ținut solzul în soare câteva clipe, apoi s-a apucat să și-l prindă la clama pe care o avea
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
am rămas uimit, camera arăta ca un muzeu, pereții erau încărcați cu trofee de vânătoare, antilope, bivoli, urși negri, leoparzi, șacali, într-un colț, un cap de hipopotam cu gura căscată, din mijlocul peretelui, de deasupra căminului, un leu cu coama zbârlită ne privea fioros, lângă el, pe un panou negru de lemn, două coarne de rinocer străpungeau aerul, iar intervalele între toate astea erau pline de scuturi colorate, lănci și săbii din oase gălbejite, într-o ramă groasă de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și au rămas multă vreme ascunși într-un tufiș, minunându-se de puterea și frumusețea lui. De un castaniu strălucitor, cu o stea argintie în frunte și picioarele dindărăt albe, capul delicat, pieptul larg și musculos, umerii lați și plini, coama bogată căzând pe gâtul încordat, el venea gonind prin pădure fără a se sinchisi de stânci, tufișuri, copaci doborând tot ce întâlnea în cale și nechezând a luptă. Isolier a fost acela pe care l-a văzut calul, mai întâi
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
pământ. De îndată ce atinse țărâna, turbarea lui Bayard s-a potolit ca prin farmec. El a devenit blând și liniștit, dar plin de demnitate în blândețea sa. Paladinul l-a bătut ușor pe gât, i-a mângaiat fruntea și-i netezi coama, armăsarul a nechezat de bucurie sub dezmierdările stăpânului său. Rinaldo, văzându-l acum cu desăvârșire supus, a luat șaua și hamurile de pe celălalt cal și le-a pus pe Bayard. Rinaldo a devenit, cu vremea, unul dintre cei mai de
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ei bogat îi cobora până pe spate. Când s-a oprit și s-a întors să-mi toarne din nou în pahar, tivul sârmos al părului îi acoperea aproape în întregime spatele îngust. Doamne, cum mi-aș mai dori o asemenea coamă americană, în locul cârpei de vase sub care îmi trăiesc viața... De la bun început, matroana m-a asigurat, plină de afecțiune, că sunt liber să mă combin cu oricare din fetele a cărei înfățișare mă atrage (asta fiind, cu excepția minibikini-ului pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nască fie un mânz, fie un vițel, fie un purcel, sau ieșiseră din ouă bobocii de rață. Apoi, cum tata era proprietarul unei herghelii, avea cai care participau la concursuri. Îmi aduc aminte de un cal căruia i se punea coama pe bigudiuri, să arate și mai gro zav când începea întrecerea. Stăteam cu mama în loja proprietarilor, urmărind cu emoție cum alergau caii noș tri. Ce mândră eram când câștigau cursa și cât mă necă jeam când o pierdeau! — Știai
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
formă de copil (...), și am văzut un orgolios pe umerii căruia se cocoțase un drac, bagându-i ghearele în ochi, în timp ce alți doi lacomi se sfâșiau într-o încăierare corp la corp, dezgustătoare, și încă alte creaturi, cu căpățână de capră, coamă de leu, beregată de panteră, prinse într-o pădure de flăcări din care părea că auzi vuietul focului. Și în jurul lor, amestecate cu ele, deasupra lor și dedesubtul picioarelor lor, alte chipuri și alte membre, un bărbat și o femeie
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
și cu osatura delicată, tipică vârstei sale fragede, îl recunoscu de departe și necheză; sforăia, nerăbdător să i se dea drumul. Grăjdarii îl ținură însă înăuntru, spunând că urma să plouă din nou. Micuțul îl îmbrățișă, ascunzându-și fața în coama lui. Îngrozitoarea taină exista, și toți se înțeleseseră să i-o ascundă. Calul percepea oarecum această neliniște, căci era scuturat de frisoane. Burnița, așa cum prevăzuseră grăjdarii; după agitația provocată de apariția curierului, care nu durase mult, drumurile ce se întretăiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că puternicul dux Germanicus era de-acum sătul de războaie. Două cupe de argint Zăpezile începură să se topească în trecătorile din munți; sosi, inevitabil, vremea să plece spre Roma. Gajus se învârtea melancolic prin grajduri, mângâind pentru ultima oară coama lui Incitatus. În fața atelierului potcovarilor îl văzu pe Caius Silius, tribunul care îl învățase să mânuiască sica, pumnalul scurt, și se apropie de el. De această dată însă Silius nu avea în mână o armă, ci întorcea pe toate părțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
convins, iar el se purtă ca și cum i-ar fi crezut; a doua zi se întoarse la Roma. Incitatus îi ghicea starea de spirit și mergea supus, ascultând de mâna și de călcâiele lui, fără nici o încordare a mușchilor săi puternici. Coama lui superbă îi cădea de o parte și de alta a gâtului, îngreunată de umezeală. La Roma însă, Callistus spuse: — Nu putem avea încredere în ei. Iar tu trebuie să te aperi. Singura apărare cu adevărat sigură era cea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în dreapta și-n stânga cu latul săbiei, îi aruncară pe copii în stradă. Mai întâi îl loviră pe Incitatus în glezna stângă. Frumosul animal se prăbuși pe picioarele din spate, se ridică dintr-odată cu nările fremătând, înălță capul, scuturându-și coama, apoi căzu din nou, nechezând de durere. Cu ochii larg deschiși, se întoarse să vadă cine îl rănise - și atunci omul îl lovi între coaste, în dreptul inimii. Un șuvoi de sânge țâșni pe nări și împroșcă ieslea de fildeș. Incitatus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și visau și fixau. În doar câțiva ani, la Breaza, au înflorit construcții zdravene, văzute de departe, și admirate de toată lumea. Erau vila cu trei nivele, marele restaurant, cu dublă terasă, și în față, la asfalt, și-n spate, la coama pietroasă și ornată cu brazi, a muntelui măreț. Gard mare, modern, solid, din piatră de râu și fier forjat, înmprejmuia întreg domeniul lui Covrigel. Alee asfaltată, de la șoseaua principală, BucureștiBrașov; stâlpișori cu becuri fluorescente în cap, îi conduceau, pe clienți
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
său. În acest sens, deși personajul său ar trebui să fie înalt, suplu cu părul negru și stufos de Samson, el apare în fața dumneavoastră, domnilor, cam scund, slab și cu un început promițător de calviție, ce se continuă într-o coamă subțire de câteva fire răzlețe, grase și informe de păr neîngrijit. Deci, nu puneți bază prea mult pe ce vă va spune acest intrus, desigur are și el rolul lui, e și el un om, ba chiar un actor, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lasciv și ludic sau zăceau nemișcate la soare. La vârsta la care citise "Bătrânul și Marea" nu văzuse încă "leii de mare", drept care se gândise la ei nu ca la niște foci, ci ca la niște lei puternici, fusiformi; aveau coamele de solzi și cozile de aur ce se îmbrățișau și se rostogoleau în mare. În pas legănat, dar parcă prea susținut pentru picioarele sale tăfăloage, "taurul", sau deținătorul haremului cu leoaice de mare, baleiază teritoriul de la intrarea în plajă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de vânătoare al epigramiștilor (excluzându-l de la sine pe cel al moșierului Țiriac, tenismanul îmbogățit fiind simbolul speranței „tuturor posibilităților” în societatea privată a întrecerilor „care pe care”!). În această luptă pe viață și pe moarte între cei ajunși pe coama speranței și cei călcați în copitele roibului înaripat al visătorilor naivi, cavalerii căutători de dreptate și milă pentru cei obidiți, aleargă cu sabia învârtită deasupra ocipitalului, că doar-doar vor tăia vreo-unul din cele șapte capete ale balaurului. Ștefan Boboc-Pungeșteanu
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93062]
-
de flori, Când șiraguri de mătase își țes pături pe sub nea, Atunci este primăvară, când cerul aproape-ai vrea? Când se face primăvară între lebede pe lac? Atunci când e lună nouă și mă lași ochi dulci să-ți fac? O coamă de cal Ce-i gândul, ce-i gândul? O coamă de cal! Lonjă ..., rotire ..., e profund sau banal Răsfiră în flute cu pas triumfal, Ori strânge volute cu dinți de șacal, Te mângâie-n cântec,-ți-ntinde pocal, Apoi un pumnal
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
nea, Atunci este primăvară, când cerul aproape-ai vrea? Când se face primăvară între lebede pe lac? Atunci când e lună nouă și mă lași ochi dulci să-ți fac? O coamă de cal Ce-i gândul, ce-i gândul? O coamă de cal! Lonjă ..., rotire ..., e profund sau banal Răsfiră în flute cu pas triumfal, Ori strânge volute cu dinți de șacal, Te mângâie-n cântec,-ți-ntinde pocal, Apoi un pumnal răsucește global. E albul din aripi în zbor sideral Sau
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
foc în lotru costal, E albastru-cain și rece-letal, Ori negru de tunet cu iz de spital. Strigă, șoptește, cântă - îți este loial. Iubește, urăște - e-al tău la final. Calm-înainte-drept! Cu țel epocal Ce-i gândul, ce-i gândul? O coamă de cal! Natură statică într-un decor mahon încremenit Stă într-un colț chitara. Tace. Ascunde-n ea fiorul primenit, Pe strune verzi un dor tenace. Busola caută un singur sens. Azi mai grăbit e secundarul, Pe firul de argint
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
din mâna lui Luke. Oricum, nu mai făceai față, Claire. Din prima zi, ai fost o proastă investiție. Aceia dintre voi care se gândesc, poate, s-o angajeze pe domnișoara Truman, considerați-vă avertizați! Vivian și-a aruncat pe spate coama blond-roșiatică și a râs cu răutate. Preț de-o secundă, am simțit o dorință nebună să urlu și eu la ea. Nu voiam s-o las pe Vivian să mă împroaște cu noroi în fața unor oameni pe care-i respectam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
său Laocoon, prinși și pietrificați Într-o luptă personală acerbă pentru existență. Următorul lucru pe care-l observi este și mai fantastic În această ambianță de epocă a glaciațiunilor. O calitate paradoxal tropicală, pentru că fiecare ramură laterală, fiecare bifurcație, fiecare coamă a acestor pitici Împovărați de ani este Încotoșmănată În alte plante - nu numai de micuțele polipode ale majorității pădurilor de foioase, ci de ferigi uriașe, desfășurându-și elegant penajul; tufișuri de afini, ierburi, perne gigantice de mușchi și festoane de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
care parcă se mărea atunci când zâmbeau. Amândouă gesticulau când vorbeau, cu degetul mare și arătătorul unite într-un oval al aroganței. Când soarele le intra în ochi, le apăreau riduri asemănătoare în colțurile ochilor. Dar în timp ce părul Leei era creț, coama neagră a Zilpei era dreaptă și-o purta lungă până la mijloc. Era cel mai frumos lucru la ea și nu-i plăcea deloc să și-l acopere. Vălurile îi dădeau dureri de cap, zicea, ducându-și mâinile la ochi ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nici unul din copacii care dau oamenilor negri hrană și umbră. Soldatul nu știa ce să răspundă. Tăcu. Iar în noaptea a doua, mergând tot prin pustietatea de nisipuri, Iahuben înțelese că sclavul nu era prost. Vreascurile lor, ațâțate bine pe coama unei măguri de nisip, făcură flacără aproape cât și un copac. - N-or să se rătăcească? întrebă totuși Iahuben încălzindu-se la foc. - Se vede de departe, răspunse sclavul. La nevoie, mai este cu ei și robul Uzinculumi, care a
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
încăperi se afla așezat pe o colină rotundă din mijlocul unei mari câmpii pe care era împrăștiat orașul celei dintâi dintre cele zece țări alcătuitoare ale Atlantidei, ascultând toate de regele atlant. De pe zidurile late de câte zece pași, pe coama cărora stăteau străjile, Iahuben privi cu nesaț în primele două zile întinderile sclipind la soare în câteva culori ale străzilor largi, cu case zidite din bucăți drepte de piatră neagră și albă sau albă și roșie, unele acoperite cu bârne
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în aceeași clipă năvăli peste corăbii un vânt sălbatic dinspre miazăzi, apoi își schimbă mersul spre răsărit. Vântul începu să urle ca o mie de fiare rănite. Marea se cutremură, aruncîndu-și valurile spre cer. Cele două corăbii se învîrteau pe coame de talazuri, gata să-și sfarme lemnăria. Soarele, care se pregătise să răsară, nu mai răsări. Acum trebuia să fie ziuă, dar lumina se vedea numai ca o geană subțire spre răsărit. Robii de pe corăbii socotiră că zeul lor, scufundat
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]