1,893 matches
-
cu colaci împletiți frumos în trei, împrejmuiți cu câte o șuviță de jur împrejur și ornați fiecare cu câte o floare, o frunză, un porumbel, modelate cu măiestrie de mâinile mamei din același aluat din care au fost făcuți și colacii. Taci, măi femeie! Ăștia-s colaci descântați de copile cu urările lor. Cine mănâncă din ei, îi merge bine tot anul. Ia să vezi ce gustoși sunt! Luă câțiva dintre ei, îi puse pe plita încinsă, ca să-i încălzească și
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
împrejmuiți cu câte o șuviță de jur împrejur și ornați fiecare cu câte o floare, o frunză, un porumbel, modelate cu măiestrie de mâinile mamei din același aluat din care au fost făcuți și colacii. Taci, măi femeie! Ăștia-s colaci descântați de copile cu urările lor. Cine mănâncă din ei, îi merge bine tot anul. Ia să vezi ce gustoși sunt! Luă câțiva dintre ei, îi puse pe plita încinsă, ca să-i încălzească și să se înmoaie, că erau înghețați
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
-i încălzească și să se înmoaie, că erau înghețați de ger. Mama prepară repede câte un ceai fierbinte, iar fetele, îmbujorate și vesele, urcară pe cuptor, unde era cald. Cu o cană de ceai fierbinte într-o mână și un colac rumen și cald în cealaltă, se ospătară cu poftă. Mezinul, simțind parcă atmosfera de veselie din sânul familiei, începu să gângurească pe limba lui, parcă certându-i că pe el nu îl băga nimeni în seamă. Ce faci, bulgăraș de
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
TOT CE-AM SCRIS E O RĂSPLATĂ „Carul încă mai durează, Deși scârțâie la roți”; Am trăit această frază, Astăzi am și mari nepoți. N-am un merit cum spun unii, Meritul este divin... Aș fi fost precum străbunii Sub colaci, colivă, vin. Nu doresc din toate astea Care vin din Babilon, Să se-ncheie brusc povestea Ca linia de creion. Nici nume pe placa plată. Oameni buni, cu minți cuminți; Tot ce-am scris e o răsplată Celor ce mi-
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
cu mirare și nu știu de unde vine, Până văd păinjenișul între tufe ca un pod, Peste care trece-n sgomot o mulțime de norod. Trec furnici ducând în gură de făină marii saci, Ca să coacă pentru nuntă și plăcinte și colaci; Și albinele-aduc miere, aduc colb mărunt de aur, Ca cercei din el să facă cariul, care-i meșter faur. Iată vine nunta-ntreagă - vornicel e-un grierel, Ii sar purici înainte cu potcoave de oțel; În veșmânt de catifele, un
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-mi mănânc salata cu ouă (fără hidrocarburi, cu maioneză dietetică), dar mă enervează cumplit. Vii și tu? îl întreb ridicându-mă. — Nu. Mai trag câteva fumuri înainte de a mă apuca iarăși disperarea în urma împărțirii aceluiași birou cu fratele meu. Apoi, colac peste pupăză, mai trebuie să apară și Shelby, care se așteaptă întotdeauna s-o complimentez în mod exagerat. Nicotina mă face mai puternic. — Ar trebui s-o inviți la cină, îi sugerez răutăcios, poate comandă ea porția dublă de cartofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
a luat-o istoria bisericii pe un drum greșit?, a deformat ea anumite texte din Scripturi?, textele însele au fost alterate sau numai interpretarea lor? etc... S-au vândut, din cartea asta, milioane de exemplare în toate țările lumii și, colac peste pupăză, ca să fie succesul și mai mare, Dan Brown a mai fost și dat în judecată pentru plagiat, dar salvat de Peter Smith, un judecător deștept și criptic care a pus în hotărârea judecătorească - ce plagiat?, cine pe cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
dar Neli tace, nu vrea s-o supere pe femeia cu rochia decoltată până la fund, ea vrea, mai ales, să asculte povestea Tinei până la sfârșit, de aceea doar împletește la funia de ceapă, deloc automat, se uită cu grijă la colacul lung, din sfere aurii, e toamnă târziu și totul era copt și cules - roșiile, vinetele și dovleceii, morcovii, sfecla și strugurii din margine de grădină... Era moldoveancă? Doamna Loredana, am văzut că Maestrul tot vorbește despre Moldova, tot cântă ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
unele secvențe din viața mea: Azi noapte, după ce au Început să mă doară ochii de atâta citit și cartea mi-a căzut din mână, am adormit. Cineva mi-a dat În vis un buchet de flori de păducel, și un colac de salvare din zahăr candel. Aerul din jur mirosea a prăjituri umplute cu magiun, și o pisică lingușitoare Își freca blana neagră, mătăsoasă, de obrajii mei. Primul obiect pe care-l văd când mă trezesc din somn este oala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fusese doar faptul că vulpea aștepta în fața cabinei să termin de vorbit. E adevărat că vorbesc cam mult la telefon, dar de scris acum mi-e imposibil. La spitalul cantonal (totul e „cantonal“ aici) scriam instalată pe un fel de colac („Eeee, madame, est-ce que par hasard voulez-vous la bouée ?“ zicea infirmiera de dimineațăă, cu o masă rabatabilă perfectă. E visul meu de aur, dacă voi scrie vreodată ceva care să depășească 100 de pagini, așa mi-aș dori să scriu
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
ușurință. Sonia, fata de dimineață, m-a văzut chinuindu-mă să scrijelesc trei semne în agendă (din superstiție ardelenească : ce scrii azi, sigur n-o să scrii mâineă, întoarsă pe-o parte, sprijinită în cot. M-a instalat pe un frumos colac verde, mi-a pus la spate o pernă-banană și la gât un suport moltonat, mi-a adus miraculoasa masă rabatabilă pe care ar fi trebuit să iau micul dejun, dar care este, cu siguranță, cea mai bună masă de scris
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
imagina munca lui, viața lui fără Christa, chiar dacă uneori este atât de cicălitoare. Și el a fost morocănos și absent tot drumul. Inexplicabil pentru ea, vocea lui s-a Înmuiat dintr-odată. * — ...Greaca veche și latina au fost În adolescență colacul meu de salvare! Visam să dau diferențele la liceu și să ajung profesor de greacă și latină. Bietul meu tată, nu ți-am povestit asta niciodată, draga mea, mă obligase să merg la școala de preoți pentru că acolo nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
alunecam în prăpastia unei amărăciuni care mă împietrea și îmi întorcea stomacul pe dos, Margaret a spus: —Rachel, trebuie să mergi acasă. Tata a plătit deja avansul la Cloisters. Și, în clipa aia, am simțit că mi se aruncase un colac de salvare. Cloisters! Cloisters era un loc celebru! Sute de vedete rock fuseseră internate în fosta mănăstire din Wicklow îcontribuind, fără îndoială, cu o bine-venită taxă de exil), unde își petrecuseră cele două luni obligatorii. Apoi, cât ai clipi, încetau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mică asemănare. Asta în cazul în care oamenii care se duceau în Barbados nu plăteau camera de hotel cu ora. Șeful meu, Eric, era unul dintre oamenii cei mai grași pe care-i văzusem vreodată și fusese poreclit Hălcosul-Șef, din cauza colacilor de grăsime gigantici din jurul burții. Majoritatea personalului era format din emigranți ilegali. Asta din cauza obiceiului direcțiunii de a plăti salarii sub limita minimă legală. Cu toate astea, era o slujbă. Cu alte cuvinte, era un amestec de muncă pe brânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
tipa era inexplicabil de sexy și asta fără putere de tăgadă. Am fost cuprinsă de sentimentul familiar de teamă că frumosul Chris și-ar putea îndrepta atenția asupra ei. Francie se mișca aidoma unei zeițe. Nici măcar nu părea să remarce colacul de grăsime de pe burta care i se ițea din fusta îngrozitoare. în locul ei, mie mi-ar fi venit să mă sinucid. Am urmărit-o cu gelozie și l-am privit pe Chris care o privea pe Francie. Când a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
redusă. Fără a fi o regulă, de obicei asasinii în serie apăreau în aglomerări urbane mari. Cam așa stăteau lucrurile, iată cu ce problemă se confrunta el aici, în târgul acesta prăpădit și la așa o distanță de casă. Iar colac peste pupăză, mai avea de a face și cu un șef de poliție încăpățânat și orgolios care ținea cu dinții să păstreze nepătată reputația comunității pe care o avea în grijă. Cristi își întinse picioarele ca să se mai dezmorțească puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o aduci și pe ea! îi reproșă bătrânul lui Toma, făcându-se că nu o aude pe domniță. Calistrat ținea la subsuoară o cutie de lemn pe care o lăsă jos la picioarele inspectorului. Din traista de pe umăr scoase un colac de fitil și un pumn de capse. Câte batoane spuneai că ai nevoie? întrebă el. Mă gândisem la vreo cinci bucăți, dar acum cred că s-ar putea să nu ajungă. Stânca e foarte compactă și nici nu putem da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
timp. Dacă vreau ca dinamita asta să nu-mi explodeze în mână trebuie să mă mișc cu toată atenția, nu mă pot grăbi. Fără să mai aștepte confirmarea din partea femeii, inspectorul se apucă să pregătească încărcăturile explozive. Mai întâi desfăcu colacul de fitil pe care îl tăie în șase părți egale. În capul a cinci dintre ele fixă capsele detonante. I-ar fi prins bine un clește sertizor dar Calistrat nu adusese așa ceva. Nu-i rămânea decât să strângă cu dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
duble acolo era mult prea mare. Nu-i mai rămânea decât să se ducă în Rusia, Moscova promitea mult în ziua de azi. Numai că, deși la o primă vedere, această opțiune părea optimă, nici acolo nu umblau câini cu colaci în coadă. Crima organizată făcea legea în CSI, luându-și tainul de peste tot. Ba mai mult, dacă vreo afacere li se părea bună, mafia rusă nu pregeta să o ia numai pentru ea. Patronul făcea o donație pentru om al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ochise încă de la venire și hotărâse că era exact ceea ce îi trebuia, pentru ce avea de gând să facă. Lăsă jos trupul neînsuflețit, rezemându-l cu spinarea de trunchiul gros al copacului. La brâu, agățat de centura lată, avea un colac de frânghie sintetică. Îl desfăcu pe jumătate, aruncându-l cu îndemânare apoi peste creanga cea mai apropiată, imediat după o bifurcație. Cu o dexteritate ce arăta că nu era prima dată când făcea așa ceva, împleti un nod alunecător la unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bătaia acum dulce a viscolului. După un răstimp, femeile se cerură să meargă spre casele lor. Dar cu cine? Bărbații dormeau duși, care pe jos, care pe laița bătrânei. Și copiii adormiseră pe cuptor, visând la colindele cântate și la colacii primiți drept răsplată. Văzând că nu mai e chip să-i trezească, se culcară toate trei, frânte de oboseală, jurându-se că nu s-or mai încurca niciodată cu paharul și jocul, promițând daruri Domnului. În acest timp, părintele Ionică
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
colindătorii, mulți la număr, își ascultă, cu mulțumire copiii, cântând o frumoasă colindă cu pruncul Isus, mulțumi preutesei pentru bucatele pregătite și se culcă, obosit de drumurile făcute cu Ajunul. În Ungureni, Ștefan puse pe Ilona, soția lui, să împărtă colaci și mere colindătorilor, după care îi așteptă, pe gospodarii din Ruși, așa cum promiseseră decuseară. Văzând că nu se mai abat pe la casele lui, omul închise porțile cele mari, trase obloanele fierăriei, pierzându-se, apoi, în mrejele somnului. Pe la ceasurile șase
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
întrebător, Ileana, continuând să mestece grâul din ceaunul mare de aramă. Dă, ca omul, când mai bine, când mai cătrănit, oftă Gheorghe, scoțându-și șiacul și căutând să-i facă loc lângă covata, unde era pus la crescut aluatul pentru colaci. Vasile nu-i acasă, e plecat la Lespezi după lemn de casă, încercă să-l alunge femeia. Parcă n-ar fi război! Ce-i trebuie lemn de casă? Să facă o căsuță, colo-n deal la vie! Nu știi că
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
ura. Vasile își reveni din șocul nefastei știri, aruncă o cană de apă pe fața albă a Savetei, aruncă o privire poruncitoare Ilenei și strigă copiilor să-și spună „piesa”. După ce s-a sfârșit urătura, bărbatul le dădu câte un colac și două nuci, amintindu-le să-i calce pragul și în anul ce tocmai se pregătea să sosească. Savetă, rosti molcom Vasile, după ce femeia își revenise în simțiri, du-te acasă și îngrijește de băieți. Că frate-miu trăiește, o să
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
clienții ei nu pot fi public de cafenea literară, decât într-o forțare a închipuirii mele. În realitate, prezentau interes prin faptul că la crâșma mică erau reprezentate breslele aproape uitate de meseriași, cu toate ustensilele lor. (Coșarul, agățat de colacul lui sinistru de funie, nu mai poate nici să mai bea, dar nici să se dezlipească de scaun. Pe Viner trebuie să-l întâlnesc iarna. Vara parcă murea, ca o ciudățenie a naturii, numai ca să învie în sezonul rece, dându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]