9,942 matches
-
măsuri în viața a zece scări de bloc din Oradea. Cu ajutorul acestor date, am testat câteva dintre modelele expuse în secțiunea teoretică și am construit un model al participării în inițiative de acțiune colectivă, toate țintele fiind urmărite în contextul colectivităților urbane din România. Participarea: dimensiuni conceptuale și teorie Participare și acțiune colectivă În ultimele decenii s-au dezvoltat mai multe direcții de cercetare dedicate participării care au reușit să producă rezultate interesante chiar fără a comunica prea mult între ele
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Cine se implică? Diversele teorii care au fost dezvoltate în câmpul eterogen al cercetării despre participare au dezvăluit patru mari categorii de variabile ce sunt legate direct de implicarea individuală în acțiunea colectivă: condițiile psihologice, factorii culturali, caracteristicile microstructurale ale colectivităților și resursele disponibile pentru participare, pe care le voi dezvolta pe scurt. Teorii psihologice Unele abordări ale mișcărilor sociale au propus explicații ale activismului care sunt reductibile la stări psihologice sau la trăsături de personalitate ale individului. McCarthy, McAdam și
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
durata apartenenței la rețea. Potrivit aceste logici, densitatea de rețea din scară este dependentă de mobilitatea rezidențială, astfel încât, mă aștept să-i întâlnesc printre locatarii cel mai puțin activi pe cei care au cea mai scurtă istorie comună cu a colectivității. Resurse și activism Încă din anii ’70 și ’80 s-a remarcat faptul că participarea politică este mai intensă pentru persoanele aparținând categoriilor cu un status socioeconomic înalt. Dincolo de impactul direct al disponibilității mai mari de timp și de bani
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
activiști și membri pasivi, selectați din aceleași contexte de mobilizare alese ca unități de eșantionare, adică scara de bloc. Cei zece lideri au fost identificați în persoanele șefilor de scară aleși - cu excepția unui fost lider care acționa ca înlocuitor deoarece colectivitatea a blocat numirea unui conducător oficial. Pe membrii activi i-am ales aleatoriu din liste de persoane nominalizate de șeful de scară pentru participarea constantă și consistentă în acțiunile colective ale scării. Am aplicat aceeași procedură de selecție și pentru
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
localizați în casele situate în zona centrului istoric al orașului. Gospodăriile din blocurile de apartamente precum cele introduse în cercetare aparțin unei pături vaste și diverse de locuitori din clasele mijlocii și de jos. Rezultate În contrast cu perspectiva pesimistă a unor colectivități atomizate, incapabile să depășească dilemele sociale, scările de bloc din Oradea în care am realizat cercetarea prezintă capacități consistente de rezolvare a problemelor comune și de producere a unei calități a vieții mai bune pentru membrii lor prin acțiune colectivă
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
investiții valoroase. Mai importante din acest punct de vedere sunt calitatea de bun public a tuturor realizărilor menționate mai sus și faptul că au fost realizate prin acțiune colectivă, fără control sau investiție din afară. Datele mele arată că resursele colectivităților de a depăși dilemele sociale nu sunt distribuite în mod egal. Două dintre cele zece scări investigate nu au raportat nici un bun colectiv realizat în ultimii cinci ani, iar alte două au reușit să își producă beneficii minore în comparație cu celelalte
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Astfel, acest model de segregare rezidențială constituie o premisă pentru apariția unor microcontexte de mobilizare la nivelul blocului. A determinat formarea unor rețele dense, omogene din punct de vedere socioeconomic, de vecini, care își asumă costurile disproporționate ale mobilizării resurselor colectivității pentru furnizarea bunurilor publice. Împingându-i pe cei cu status socioeconomic în alte locații, segregarea rezidențială a creat contextul de mobilizare pentru acțiune colectivă a unor actori care, în alte condiții, sunt percepuți ca fiind mai puțin activi. Se demonstrează
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Pe scurt, activismul pare a fi calea spre poziții de conducere, în unele situații, sau activismul este o formă eșuată a leadership-ului. Concluzii Studiul inițiativelor de acțiune colectivă la nivelul scării de bloc a arătat, în primul rând, că în colectivitățile urbane din România există resurse pentru rezolvarea problemelor colective și producere de bunuri publice. Un instrument conceptual util pentru înțelegerea acestor inițiative este distincția dintre lideri, membrii activi și cei inactivi. În termeni generali, liderii și activii de la nivel local
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
inițiative este distincția dintre lideri, membrii activi și cei inactivi. În termeni generali, liderii și activii de la nivel local sunt mobilizați prin rețele sociale care sunt produsele unor procese și interacțiuni de lungă durată. Cei mai activi membri ai unei colectivități sunt cei care au timp, sănătate, competențe civice, simțul eficacității personale și un fel de activism fundamental. Persoanele cele mai angajate în rezolvarea problemelor colective au percepții pozitive despre ele însele și se raportează la norme pentru a-și justifica
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
aibă o protecție suplimentară față de alte grupuri. Prin însăși natura sa, copilul nu-și poate fi lui însuși suficient, în sensul asigurării prin efort propriu a condițiilor necesare vieții. Pe o perioadă de timp el este dependent de familie, de colectivitate, de cei din jurul lui. De aceea, o politică socială corespunzătoare de suport pentru copil trebuie să se regăsească, în primul rând, într-o politică coerentă de protecție a familiei, a mediului în care copilul trăiește și se dezvoltă. Colectivitatea împreună cu
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de colectivitate, de cei din jurul lui. De aceea, o politică socială corespunzătoare de suport pentru copil trebuie să se regăsească, în primul rând, într-o politică coerentă de protecție a familiei, a mediului în care copilul trăiește și se dezvoltă. Colectivitatea împreună cu familia au obligația să le asigure tuturor copiilor un nivel de viață satisfăcător, o dezvoltare corespunzătoare, creând șanse și oportunități de integrare normală a lor în societate. Cu atât mai mult, în România, în perioada dificilă de tranziție, rolul
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și nonguvernamentale cu preocupări în zona dezvoltării sociale, sistemele de măsurare au fost utilizate pe larg în activitatea întreprinderilor economice. Specificul indicatorilor sociali poate fi delimitat prin faptul că accentul este plasat pe măsurarea condițiilor de viață ale indivizilor, comunităților, colectivităților. Calitatea și evoluția condițiilor de viață sunt un scop sau un efect al interacțiunii dintre alte caracteristici, privite ca mijloace (profitul economic) sau cauze (starea sistemului natural); chiar atunci când se măsoară alte caracteristici decât cele sociale (produs intern brut, număr
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
to ISI>://000222359800001 </url></related-urls></urls></record></Cite></EndNote>(Estes, 1997, 2004). Recent, el a fost dezvoltat pentru a evalua schimbările la scară națională. Concluzie Recunoașterea faptului că PIB este o măsură insuficientă a dezvoltării sociale, dar și nevoia colectivităților de a-și evalua progresul au condus la impulsul către elaborarea unor indici alternativi, păstrând, totodată, calitatea primului de a exprima dezvoltarea într-un singur număr. Problema elaborării unor indici compoziți este însă una complexă, diverși autori stabilind numeroase cerințe
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
analiză sociologică”, în I. Mărginean, A. Bălașa (coord.), Calitatea vieții in România (pp. 11-24), Editura Expert, București. Monitorizarea, un instrument al dezvoltării Manuela Sofia Stănculescu Paradigma dezvoltării sociale (vezi capitolul „Dezvoltarea socială: câteva elemente teoretice”) stimulează creativitatea instituțiilor (și a colectivităților) în identificarea problemelor sociale și soluționarea acestora prin programe bazate pe sisteme expert. Procesul de dezvoltare socială este astfel structurat pe baza următoarelor faze principale: 1) identificare problemei sociale și diagnoza acesteia; 2) formularea de alternative de soluționare și preevaluarea
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
părinții decât să se fixeze pe ipoteze organice. În ultimii ani se pot observa progrese importante în intervenția instructiv educativă și terapeutică a autiștilor. Totuși limitările funcționale, comunicative și comportamentale ce caracterizează autismul fac obiectul unei lipse de contragreutate a colectivităților în materie de îngrijire. Mulți dintre autiști rămân în grija anturajului lor, chiar dacă au deficiențe grave. Alții sunt primiți în psihiatrie infantilo-juvenilă și aceste circulare interministeriale recunosc inadecvarea acestor locuri de primire. Majoritatea instituțiilor o fac din solidaritate față de numărul
Autism : aspecte generale by Marinela Rață, Gloria Rață, Bogdan-Constantin Rață () [Corola-publishinghouse/Science/310_a_620]
-
profilaxiei delincventei juvenile. Ancheta acestei lucrări a fost realizată În cadrul Penitenciarului Iași În condiții de maximă obiectivitate pe o perioadă de 8 luni - noiembrie 1999-iulie 2000. Observația participativă exercitata În această perioadă a presupus un contact direct și Îndelungat cu colectivitatea studiată și chiar o participare la unele din activitățile desfășurate de aceasta În instituție. Am considerat că putem aplica acestă tehnică pretențioasă (observația participativă) Întrucât observatorul s-a integrat Într-un anumit grad Între normele impuse de mediul existent, luând
AGRESIVITATE SI INADAPTARE – Influentele mediului carceral asupra personalitatii individului. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Cioata Daniela, Cartas Nicoleta, P. Boisteanu () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1480]
-
subiectului handicapat de a-și exercita rolul său normal în conformitate cu vârsta, sexul, mediul social și cultural. Handicapul reprezintă un dezavantaj și este caracterizat prin discordanța dintre performanțele sau starea subiectului și ceea ce se așteaptă de la el ca membru al unei colectivități sau ceea ce așteptă el însuși de la sine (Rusu și Carantină, 1993). Retardarea (întârzierea) mentală este un concept larg utilizat mai ales de către autorii anglo-saxoni. După A.S.Reber (1985), el este folosit „pentru definirea tuturor formelor de activitate intelectuală generală situată
ASPECTE MORFOLOGICE, FUNCŢIONALE ŞI MOTRICE LA COPII CU DIZABILITATE MENTALĂ by Bogdan Constantin UNGUREAN () [Corola-publishinghouse/Science/379_a_654]
-
o mare contribuție la ceia ce i s-a întâmplat. Imaginea despre propria persoană 1. părerea despre sine („cum mă văd eu”): A. se percepe ca fiind timidă și ușor de influențat, uneori încăpățânată, dar și ambițioasă; 2. imaginea în colectivitate („cum mă văd ceilalți”): mama A. o descrie pe aceasta ca fiind un copil cu care se comunică greu și sensibilă, însă care este ușor de influențat de grupul de prieteni din care face parte. Metodologia folosită Interviul care a
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
faptul că a fost de acord cu propunerea făcută de Ș.G. (17 ani) Imaginea despre propria persoană 1. părerea despre sine („cum mă văd eu”): minora consideră că este o persoană generoasă, cu un comportament bun; 2. imaginea în colectivitate („cum mă văd ceilalți”): C. identifică o atitudine de apreciere din partea celor din jur său, față de persoana sa. Metodologia folosită Interviul în care minora a dat informții, care au fost corelate cu informațiile primite din partea lui Ș. G., respectiv a
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
a fost amenințată telefonic de mama agresorului. Imaginea despre propria persoană 1. părerea despre sine („cum mă văd eu”): Minora se autopercepe ca fiind o fire altruistă. Raportându se la evenimentul trăit, M. manifestă o atitudine descurajată. 2. imaginea în colectivitate („cum mă văd ceilalți”): M. consideră că cei din jur nu au o părere favorabilă în ceea ce o privește, cu atât mai mult după experiență trăită. Metodologia folosită Minora s-a prezentat la interviu împreună cu mama sa, dar discuțiile au
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
și anunțat organele de poliție. Imaginea despre propria persoană 1. părerea despre sine („cum mă văd eu”): N. se percepe ca fiind o persoană nesigură pe sentimentele ei, cu stima de sine scăzută și ușor de influențat. 2. imaginea în colectivitate („cum mă văd ceilalți”): bunica maternă o descrie pe aceasta ca fiind un copil rău care nu-și ascultă mama, vorbește urât și cu care se comunică greu, însă care este ușor de influențat de grupul de prieteni din care
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
a necesitat treiyeci de zile de îngrijiri medicale. Imaginea despre propria persoană 1. părerea despre sine („cum mă văd eu”): D. se percepe ca fiind o persoană sigură pe ea cu stimă de sine ridicată și neinfuențabil 2. imaginea în colectivitate („cum mă văd ceilalți”): părinții îl văd ca pe un copil ambițios, ascultător, iar profesorii ca un elev silitor și disciplinat. Colegii îl consideră deștept și onest. Metodologia folosită Interviul care a fost realizat cu victima, în prezența psihologului, deoarece
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
minorei a anunțat organele de poliție. Imaginea despre propria persoană 1. părerea despre sine („cum mă văd eu”) : Minora se autopercepe ca fiind o fire altruistă. Raportându-se la evenimentul trăit, A.M.C. manifestă un comportament depresiv. 2. imaginea în colectivitate („cum mă văd ceilalți”): M. consideră că cei din jur nu au o părere favorabilă în ceea ce o privește, cu atât mai mult după experiență trăită. Metodologia folosită Minora s-a prezentat la interviu împreună cu părinții, dar discuțiile au avut
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
suferinței devin superpozabile prin intermediul gândirii medicale. În această spațializare a bolii se disting trei grade: a) spațializarea primară care se referă strict la individ, la bolnav și la probleme acestuia; b) spațializarea secundară este cea care depășește persoana bolnavului, implicând colectivitatea, structurile medicale colective și experiența spitalicească; c) spațializarea terțiară se referă la ansamblul de gesturi prin care boala, în cadrul social, este „privită” (atitudinea medico-socială). Având în vedere aspectele mai sus precizate, să analizăm în continuare aspectele particulare privind semnificația bolii
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
continuă ca să exercite anumite funcții sociale chiar în societățile moderne, așa cum a făcut-o în cele anterioare istorice. Nebunia, ca paradox al naturii umane, fascinează, șochează și invită totodată la reflecție. Din punct de vedere psihanalitic, ea exercită, în planul colectivităților umane, o funcție catarctică (D. Barrucand, C. Enăchescu). Este „descoperire” și „avertisment”, realizând întâlnirea umanului cu supranaturalul divin, ca în cazul profetismului sau al divinației oraculare. În sensul acesta Pythia, la greci, și Sybila, la romani, devin personaje emblematice, simboluri
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]