2,007 matches
-
la cele mai recente „scandaluri” din lumea literară bucureșteană: Corneliu Vadim Tudor contra Moses Rosen, și altul provocat de „unu Titu Cîmpeanu”. Acesta din urmă (Aurel Titi Cîmpeanu) a pus în discuție sprijinul dat de clasa muncitoare țărănimii în anii colectivizării. Informat despre ambele, n-am arătat nici un fel de curiozitate. *Mergînd împreună spre redacție, Sergiu mi-a descris „cea mai lungă coadă văzută în viața lui”, în București, pe Amzei. Ca de obicei, pentru a-i întîlni pe unii și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Ca student, în vacanțe, am stat nenumărate ore cu urechea lipită de el, deși pentru mine nu mai era de mult o noutate. N-aveam altă sursă de știri și divertisment. În schița mea arătam eficiența difuzorului în campania de colectivizare: emisiunile locale, desfășurate prin stația de amplificare, au exercitat un fel de presiune asupra celor ezitanți ori refractari în fața ideii de „colectivă”. Din categoria acestora din urmă făcea parte și moșul meu, Vasile Călin, care stătuse cîțiva ani prizonier la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Prin formula din titlu se înțelege o limbă mutilatoare, îndiguitoare, care nu ține seama de realitate. Un idiom asociat puterii, pentru a demonstra caracterul absolut al acesteia. În lagărele de concentrare naziste: „Munca îl eliberează pe om”; Stalin în epoca colectivizării: „Viața a devenit mai veselă, mai frumoasă”. Recenzenta dă exemplul auzit mereu la noi: „Epoca de aur, de lumină”. Sau gogomănia rezultată din aplicarea unor termeni noi la realități vechi: „în secolul al XII-lea s-au așezat pe teritoriul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
eu să-l aduc spre o încheiere. „Azi e mai bine să taci, să aștepți să le rezolve natura”. Pentru el, există o ruptură între ieri și azi. Ieri, adică în urmă cu aproape trei decenii, a făcut propagandă pentru colectivizare, dar atunci, după recoltat, „unii oameni duceau acasă mii de kilograme de grîu și, bucuroși, se fotografiau cu steagul roșu în care”. Azi trebuie să stea la coadă pentru o pîine, și i-i jenă, pentru că lumea ar putea să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
8/1989), semnat de Tatiana Abdiuhanova, încearcă să explice „de ce a fost ucis și de ce a fost glorificat”. Pavlik era un țărănuș de 13 ani din satul Gherasimovka, un „fund de lume” din Uralul de Nord, neatins încă de valul colectivizării. Dar, pe neașteptate, în vecinătatea satului natal, a fost înființat un alt sat, de fapt un lagăr, cu chiaburi (kulaci) aduși din Ucraina și Kuban. De la o vreme, deportații au început să facă vizite în Gherasimovka, noaptea. Pentru ce? Pentru că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
principalele puncte de atracție pentru cei care se plimbă pe malul lacurilor și mai ales pentru turiștii străini, care în puține ore pot să-și facă o idee despre satul românesc, mai ales despre ceea ce a fost acest sat înainte de colectivizare, de sistematizare, de depopularea sa prin plecarea tineretului la oraș în căutarea unei bucăți de pâine. Cum am amintit deja, Muzeul satului nu este creația regimului comunist: el a fost inaugurat în mai 1936, fiind opera școlii sociologice românești conduse
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Era prima etapă a construirii unei societăți în care marxismul avea să devină singura religie autorizată. În februarie 1952, forțele de Securitate au început să deporteze 50.000 de țărani în lagărele de concentrare, deschizându-se astfel calea așa-zisei colectivizări voluntare a agriculturii socialiste. În luna aprilie a aceluiași an, Securitatea a dispus și a organizat deportarea a peste 200.000 de persoane acuzate de infracțiuni imaginare, la București, Brașov și în alte centre urbane, declanșând astfel era terorii. În
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Liiceanu Rănile memoriei. Nucșoara, rezistența din munți Cristian Vasile Istoria Bisericii Greco-Catolice sub regimul comunist, 1945-1989. Documente și mărturii Robert D. Kaplan Iarnă la Mediterana. Tunisia, Sicilia, Dalmația și Grecia Dorin Dobrincu, Constantin Iordachi (editori) Țărănimea și puterea. Procesul de colectivizare a agriculturii în România (1949-1962) Mihaela Cristea (editor) Reconstituiri necesare. {edin]a din 27 iunie 1952 a Uniunilor de Crea]ie din România Vasile Paraschiv Lupta mea pentru sindicate libere în România * * * Lotul Antonescu în ancheta SMERȘ, Moscova, 1944-1946. Documente
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Aliniată ideologic, D. propune, într-un moment istoric tulbure, un „mesaj” optimist, ca în Cumpăna (1949), Vadul nou (1951), Oameni de azi (1952), ultimele două încununate cu Premiul de Stat. Piesele cumulează toate convențiile și directivele oficiale referitoare la naționalizare, colectivizare etc., încercând uneori să depășească normele realismului socialist prin atmosfera poetică a acțiunii sau prin proiecția simbolică a unor eroi. Intențiile de răspuns la „comanda socială” conduc și mai acuzat la schematism în piesele într-un act pentru „teatrul de
DEMETRIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286729_a_288058]
-
uneori frust, la vedere, alteori ascuns, ingenios drapat. Trei tipuri de romane au fost confecționate având ca obiectiv impregnarea tinerei generații: romanele ilegalității (eroii sunt muncitori comuniști sau uteciști care sabotează statul capitalist, împrăștie manifeste sau desfășoară acțiuni agitatorice), romanele colectivizării (eroii sunt activiști cărora li se încredințează sarcina să lămurească țăranii neștiutori despre avantajele colectivizării și să lupte pentru întemeierea unor gospodării colective) și romanele șantierului, realizate după scheme cognitiv-acționale de proiectare-realizare a unui vis, după un model ideal). Nu
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
având ca obiectiv impregnarea tinerei generații: romanele ilegalității (eroii sunt muncitori comuniști sau uteciști care sabotează statul capitalist, împrăștie manifeste sau desfășoară acțiuni agitatorice), romanele colectivizării (eroii sunt activiști cărora li se încredințează sarcina să lămurească țăranii neștiutori despre avantajele colectivizării și să lupte pentru întemeierea unor gospodării colective) și romanele șantierului, realizate după scheme cognitiv-acționale de proiectare-realizare a unui vis, după un model ideal). Nu lipsesc nici eroii provenind din rândurile intelectualității, care înțeleg să trăiască „în miezul unui ev
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
abjecției, în contextul fascinației puterii: personajul principal e șeful unui serviciu de informații care își umilește cu rafinament pervers subordonații, impunându-le ritualuri grotești. Moartea și rusoaica (1997) evocă deportarea „chiaburilor” din Banat la începutul anilor ’50, iar Viscolul (1998) - colectivizarea forțată din aceeași epocă, amintind de a doua parte a romanului Moromeții de Marin Preda nu numai prin omologia tematică, ci și prin tratarea deschisă și neconvențională a psihologiilor, prin surprinderea grotescului, absurdului și a ticăloșiilor prilejuite de eveniment. Povestirile
GHERMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287249_a_288578]
-
să compenseze nevoile de investiții și materii prime în industria grea. Depopularea satelor 2 prin atragerea la oraș, în zonele industriale, a locuitorilor de la sat s a realizat cu ușurința după 1962, anul în care, practic, se terminase procesul de colectivizare și pauperizare a populației de la sat3. O altă sursă de forță de muncă pentru industrie au constituit-o femeile. România avea cea mai mare forță de muncă feminină, comparativ cu celelalte țări din Estul Europei 4 și chiar cu Uniunea
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
culturale între sat și oraș. în spatele cifrelor și a planurilor, oamenii nu erau văzuți, nu existau. în perioada de criză economică galopantă de după 1980, salvarea a venit de la sat, din micile producții pe loturile personale, minuscule, îngăduite de procesul de colectivizare. Ceaușescu a fost consternat și revoltat constatând că micile loturi personale dădeau o producție mai mare decât aceea de pe marile suprafețe colectivizate (Chirot, 1978; Ronnas, 1989). Măsura luată a fost impunerea unor prețuri ce trebuiau respectate la nivel național (Mercurialul
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
a stabili condițiile "vinovăției" familiei dumneavostră. Căci, în fond, în ochii comuniștilor erați vinovați doar pentru simplul fapt că erați înstăriți. Și pentru că aveați mult pământ erați un soi de obstacol, piedică în calea politicilor autorităților comuniste. Voiau să facă colectivizarea și v-au deposedat prin forță de întreaga avere. R.R.: N-am avut într-adevăr nicio altă vină! C.I.: Câte camere avea casa în care locuiați? Era casă mare, conac? R.R.: Conac a avut bunicul în care a locuit doctoreasa
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
oameni sau chiar mai mult. N-am cunoscut pe nimeni și nici nu m-am despărțit de profesorul Gheorghiu, n-aveam discuții cu nimeni altcineva și nici nu era nimeni din Iași. La Galați erau cei din partea Galațiului adunați, cu colectivizarea, cu fel de fel de probleme. Nu era nimeni de la drept comun, toți erau deținuți politici contra orânduirii socialiste. Am stat acolo în biserică două săptămâni, după care ne-au repartizat la cameră cu mai mulți. Și am stat în
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
condamnat la moarte, că a scris Constituția României cuvânt cu cuvânt, de unul singur. 5 http://www.iiccr.ro/ro/fise detinuti politici. 6 Din mărturia unui fost deportat politic: într-un sat din Moldova de pe lângă Roman, la vreun an după încheierea colectivizării, cel care a înfăptuit-o, secretarul de partid, a murit. După înmormântarea lui mai bine de jumătate de sat a mers și a defecat pe mormântul lui. 7 Cred că aici merită adusă în atenție explicația simplă și penetrantă pe
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
1960, nu a fost parafat de guvernul sovietic până la sfârșitul anului, când la Moscova a avut loc o conferință cu participarea a 81 de partide comuniste și muncitorești. La congresul al XXII-lea al PCUS, Hrușciov a criticat, aproape violent, colectivizarea agriculturii în România; Dej a replicat reproșându-i lui Hrușciov că a abandonat marxismul. Relațiile dintre cei doi, care deja nu erau armonioase, au devenit glaciale. De aici înainte, Dej l-a evitat întotdeauna pe Hrușciov și de la acest moment
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ceea ce noi românii numeam Cortina de Fier și ceea ce francezii comuniști, care erau foarte numeroși și nu aparțineau numai clasei muncitoare, considerau a fi preludiul raiului pe pământ. Am fost foarte prost văzut, pentru că relatările mele despre închisori, despre sărăcie, colectivizarea forțată, despre cozile la alimente i-au decepționat într-atât încât am fost considerat un personaj care n-avea ce căuta la Renault. Francezii au un spirit tolerant, dar am avut de nenumărate ori ocazia să aud din partea lor observația
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
faimă atunci și azi, crearea rețelei de informatori ai poliției politice, reprimarea oricărei forme de opoziție internă, arestările masive, noul sistem legislativ, tortura în anchete, slaba pregătire a membrilor poliției politice, aproximarea numărului celor arestați și încarcerați în anii ’48-1965, colectivizarea și violențele din mediul rural, deportările, festivismul regimului ș.a.m.d. pot fi aflate în această secțiune. Capitolul 7, „Lupta lui Dej pentru dominație în partid”, capitolul 8, „Căderea lui Lucrețiu Pătrășcanu”, și capitolul 11, „Dej își impune supremația, 1952-1956
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
concisă și utilă reconstituire a „experimentului Pitești”. Pentru „pedepsirea” indezirabililor, regimul a folosit pe scară largă și represiunea în forma „muncii silnice”/forțate, utilizându-se și în această privință modelul sovietic. „Recruții” erau de diverse origini: țărani care se opuneau colectivizării sau nu-și achitau cotele, foști membri ai formațiunilor politice interzise, adepți ai unor culte religioase, foști polițiști, cei care încercaseră să treacă în mod clandestin frontiera ș.a.m.d. Un mare număr de „unități de muncă”/„colonii de muncă
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
facă până la sfârșitul acestuia pe frontul de est. Despre arestările din mai 1947 se afirmă că au fost arestați arbitrar 596 de oameni, care au ajuns în închisori, în special la Gherla, unii dintre aceștia fiind „țărani care se opuseseră colectivizării” (p. 70). Este însă inexact să se scrie despre încarcerări pentru opoziția la colectivizare în 1947, când se știe că procesul colectivizării a început în urma Plenarei CC al PMR din 3-5 martie 1949. Inexactă este și afirmația că, „la 2
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
afirmă că au fost arestați arbitrar 596 de oameni, care au ajuns în închisori, în special la Gherla, unii dintre aceștia fiind „țărani care se opuseseră colectivizării” (p. 70). Este însă inexact să se scrie despre încarcerări pentru opoziția la colectivizare în 1947, când se știe că procesul colectivizării a început în urma Plenarei CC al PMR din 3-5 martie 1949. Inexactă este și afirmația că, „la 2 martie 1949, proprietatea asupra pământului a fost complet interzisă persoanelor particulare” (p. 75). în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
oameni, care au ajuns în închisori, în special la Gherla, unii dintre aceștia fiind „țărani care se opuseseră colectivizării” (p. 70). Este însă inexact să se scrie despre încarcerări pentru opoziția la colectivizare în 1947, când se știe că procesul colectivizării a început în urma Plenarei CC al PMR din 3-5 martie 1949. Inexactă este și afirmația că, „la 2 martie 1949, proprietatea asupra pământului a fost complet interzisă persoanelor particulare” (p. 75). în fapt, în noaptea de 2/3 martie 1949
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ultimele proprietăți de 50 de ha, iar în urma Plenarei din 3-5 martie 1949 partidul a deschis calea spre „transformarea socialistă a agriculturii”. însă proprietatea privată asupra pământului nu a fost niciodată interzisă în România, chiar după ce s-a anunțat încheierea colectivizării agriculturii, în primăvara anului 1962, câteva procente din suprafața agricolă a țării rămânând în proprietate particulară. Impropriu este și să se scrie despre „reforma agrară din 2 martie 1949” (p. 106), când, după cum aminteam mai sus, atunci au fost confiscate
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]