3,820 matches
-
intră aerul călduț al serii. Imediat după asfințit nu era lună. Ca și la Paris, atunci, sâmbătă noaptea. A răsărit foarte târziu, o văd doar așa, prizărită cum e - mai mică decât la Paris -, abia acum, ridicându-se Încet deasupra colinelor mai joase, Într-o vâlcea dintre Bricco și o altă cocoașă gălbuie, poate un lan deja secerat. Cred că am ajuns aici pe la șase seara, era Încă lumină. Nu-mi luasem nimic de mâncare, apoi, umblând la Întâmplare, am intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
În momentul acela crezuse - și nu fără motiv - că Între „drepți“ și „pe loc repaus“ trecuseră prea multe veacuri, băieții Îl așteptaseră până pleșuviseră, și muriseră, iar pulberea lor se Împrăștiase și formase ceața aceea ușoară care acum Înălbăstrea Întinderea colinelor În fața ochilor lui. Jacopo era singur. În spate un cimitir acum gol, În mâini trompeta, În față colinele care fumegau tot mai albastre, una În spatele celeilalte, către un fel de nesfârșire vătuită, iar deasupra capului său, răzbunător, soarele În toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
veacuri, băieții Îl așteptaseră până pleșuviseră, și muriseră, iar pulberea lor se Împrăștiase și formase ceața aceea ușoară care acum Înălbăstrea Întinderea colinelor În fața ochilor lui. Jacopo era singur. În spate un cimitir acum gol, În mâini trompeta, În față colinele care fumegau tot mai albastre, una În spatele celeilalte, către un fel de nesfârșire vătuită, iar deasupra capului său, răzbunător, soarele În toată libertatea. Hotărâse să plângă. Dar, pe neașteptate, apăruse dricul cu vizitiul lui Înzorzonat ca un general al Împăratului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Începuse Întoarcerea către lumea celor vii. Acel Charon, aflat În afara programului, Își mâna taciturn telegarii lui funebri peste hurducături, Jacopo ținându-se drept și hieratic, cu trompeta strânsă sub braț, cu viziera lucioasă, pătruns de noul său rol, nesperat. Coborâseră colinele, la fiecare cotitură se deschidea o nouă Întindere de vii albăstrii ca piatra-vânătă, Într-o lumină tot mai orbitoare, iar după un timp incalculabil, ajunseseră În fine la ***. Străbătuseră marea piață cu colonade, pustie așa cum numai piețele de prin Monferrato
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și ochiul se așază pe Întreg și pe părți, și vede cum părțile conlucrează cu Întregul, surprinde centrul acela din care izvorăște limfa, suflul, rădăcina oricărei cauze... Ar trebui să fiu extenuat de Împăcare. De la fereastra biroului unchiului Carlo privesc colina și ciobul acela de lună care răsare. Cocoașa largă a muntelui Bricco, spinările mai netede ale colinelor Îndepărtate deapănă povestea unor lente și somnoroase mișcări subterane ale pământului-mamă, care, tot Întinzându-se și stratificându-se, parcă face și desface planuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
centrul acela din care izvorăște limfa, suflul, rădăcina oricărei cauze... Ar trebui să fiu extenuat de Împăcare. De la fereastra biroului unchiului Carlo privesc colina și ciobul acela de lună care răsare. Cocoașa largă a muntelui Bricco, spinările mai netede ale colinelor Îndepărtate deapănă povestea unor lente și somnoroase mișcări subterane ale pământului-mamă, care, tot Întinzându-se și stratificându-se, parcă face și desface planuri azurii În fulgerarea posomorâtă a o sută de vulcani. Nici urmă de diriguire profundă dinspre curenții subterani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
tăcerea mea. Așa sunt făcuți. Sunt orbi În fața revelației. Malkuth e Malkuth și-atât. Dar Încearcă numai să le-o spui. N-au credință. Și atunci nu-mi rămâne decât să stau aici, să aștept și să mă uit spre colină. E-atât de frumoasă. POSTFAȚĂ Romanul postmodernist sau golemul textului După Il nome della rosa (1980), Umberto Eco a reușit un nou pariu cu romanul prin II pendolo di Foucault (1988), de această dată depășind orice previziuni. Am povestit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
se uite. Pe deasupra unui buzunar interior se ițește capătul unei cutii de tăieței de sepie, negri ca cerneala. — E parte din jocul nostru. Întotdeauna șterpelesc cîte ceva. Și oricum, mă gîndeam că o să-ți placă locul. Conducînd În susul și În josul colinelor cu podgorii, Wakefield Își imaginează liniile de forță pe deasupra peisajului, legînd oamenii de cosmos acolo unde continentul Întîlnește oceanul. În astfel de locuri, oamenii au găsit - sau au imaginat - dintotdeauna utopii, utopii cu refugiați și migranți, cu religii excentrice, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
poveștile. Steaua te-atinge cu genele. Mult tălmăcești toate semnele. Ah, pentru tine sunt largile vremi? Pentru tine catargele? O, aventura, și apele! Inimă, strânge pleoapele! [1937] * ESTORIL Casele cresc în pădurea de pini albe sau ca șofranul, lucind pe coline. Mai potolit oceanul mângâie locul sorin. Largul priește nălucilor line. Cu crestele-n arc, doar bătrânii palmieri se mai leagănă încă întîrziați în furtuna de ieri. Îmbrăcată în zâmbet și aur Cora brodează subt oleandri, subt alungitele foi. Timpul ce
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
pieri, supt de-un astru văzut-nevăzut, în albastru. [1938] * BOARE ATLANTICĂ Cu repezi copite de-argint în zori măgărușii bat străzile. Nălucile, cari adineaori erau, se dezmint. Pe chei se trezesc sibilinele glasuri. Lumina așteaptă prilejul să-nece biserici, corăbii, colinele. Din portul cu zvon de maree pescarii sosesc cu povara pe creștet. În coșuri: țestoase, țipari, curcubee. Boarea atlantică pipăie morile, veacul de mijloc, laptele mării, părul femeilor, scrumul și florile. În dimineața de roz mărgărint o inimă, singură și
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
poveste cu oceanul. E apă, sau altă ființă, cu plesne, în care se simte intrând pân la glesne? Se-nalță de spaimă-n paragini când taina se sfarmă la margini. [1938] * COASTA SOARELUI lui Vasile Băncilă Frunză verde, dragele linele colinele strâng de sus luminile. Ape cântă, largele. Trec pe drum copitele și prin gând ispitele. Pasărea din iniște sparge bolți de liniște. Chiparoși ca fusele 'n toate cimitirele ne abat privirile către inimi - dusele. Neclintite-s morile, gândul, sarcofagele, frunza
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
nu cumva să se răzgîndească. Mai tîrziu, În aceeași seară, stăm amîndoi În pat, vorbind despre Franța. Dan Îmi arată poze cu vila: o casă veche, de piatră, adăpostită pe dealuri, cu o piscină drăgută, cu vedere spre valea și colinele din zare, o pergola acoperită cu plante agățătoare, care dă spre piscină și, pe terasa de piatră, cu vase de teracotă imense, care dau pe dinafară de mușcate. Arată foarte idilic. Chiar este idilic. Parcă ar fi scene desprinse dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
o prietenă de-a mea. Nu, spune Trish, nu cred că flirtează serios. După părerea mea, se bucură doar de peisaj. Probabil că n-a mai văzut așa ceva pînă acum. Nu atît de aproape, oricum. — O, te referi la celebrele coline din sudul Franței. — Da, chiar la ele. Și rînjim amîndouă. Dan vine la noi și se așază pe marginea șezlongului. — Ellie, mă dai cu cremă pe spate? Îi masez crema pînă intră În piele, sărutîndu-l Într-o parte, pe gît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pe el, n-am mai știut cine sunt. Am stat așa multă vreme, părul Anei mirosea a vânt și a noapte, și cred că nu mai era nici o diferență între mine și chiparoșii care foșneau în jur sau pinii de pe colina din față. "Cine sunt eu?" am întrebat-o, dar răspunsul nu mă interesa. Totuși, acest răspuns m-a intrigat. "Ești un om urmărit de un rug." " Cum urmărit de un rug? Nu înțeleg. Rugurile ard pe loc până transformă totul
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
recunoscător că exist. Chiar bătrân, cum sunt, cu ochii slăbiți, îmi place să văd cum se luminează cerul dimineața și cum strălucește roua pe chiparoși când răsare soarele. E ceva sfâșietor de frumos în felul cum încep diminețile pe aceste coline și nu mă satur să mă bucur de tot ce, altfel, aș fi pierdut. Orice exaltă viața mă îndepărtează de rug. ― Ești fericit că ai scăpat, asta e tot. ― Sunt fericit că trăiesc. ― Dar ai abjurat un adevăr. ― Am destul
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
în ea. Pentru că vreau să-mi imaginez liniștea într-un mod care să depindă de nevoile mele. Trebuie să vină, poate, o vârstă sau un prilej când toate acestea se limpezesc, dar acum știu că tot ce-mi spun aceste coline, vara, nu m-ar fi putut învăța nimeni. Lumea mea e o lume fără sfinți. ― Și chiar fără eroi. V ― Asta au așteptat oamenii de la mine, să fiu un erou? ― Depinde ce înțelegi prin acest cuvânt, Galilei. Dacă el înseamnă
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
se zice despre relațiile lui cu femeile, a iubit-o mai mult decât alții. ― Nu știu ce-a simțit el. Pot spune doar ce simt eu, în zilele de vară, aici... Dacă aș fi mai tânăr, aș alerga pe aceste coline ca un cal nărăvaș. Așa, mă mulțumesc să mă uit cum, îndată ce se risipesc norii, chiparoșii încetează să mai fie posomorâți. Puțini au înțeles că acesta era adevărul pe care trebuia să-l apăr "acolo"... ― Inchiziția nu se sinchisește de
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
să mă lase în pace, să dorm. ― Încă nu intraseră șerpii în visele tale. Inchiziția ți-a schimbat viața. ― Într-adevăr, a existat o vreme când râdeam sau plângeam fără să-mi aduc aminte nimic Acum, de câte ori tipă lăstunii pe colinele acestea tresar și îmi aduc aminte sfatul lui Marc Aureliu: "Trăiește fiecare zi ca pe ultima." Mi-am imaginat adesea acest dialog: "Condamnat, îți voi îndeplini ultima dorință. Care e?" "Să trăiesc". ― Așadar, nu te temi că această lumină, dacă
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
e și ea o tortură... După ce-am abjurat, a trebuit să fac penitență, recitând zilnic, sub supraveghere, șapte psalmi. Nu aveam voie să ies și puțini căpătau îngăduința să mă viziteze. Cel puțin, acum, mă lasă să umblu pe colinele acestea, să-mi bucur ochii bătrâni de priveliștea verii, înainte de a orbi de tot. ― L-ai tăgăduit, vreo clipă, pe Dumnezeu? ― Nu, cum era să fac așa ceva? Am zis doar că rațiunea Domnului are rațiuni pe care rațiunea omului nu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
scoici umede. Dar de fiecare dată numai la suprafață, în lumina zilei, putea să aprecieze ceea ce strângea în pumn. ― E clar că, umilindu-te, Inchiziția a stârnit în tine un orgoliu diferit de al nostru. ― Altfel mă uit acum la colinele acestea, deși le-am străbătut de atâtea ori. Și altfel îmi apare și soarele, răsărind peste vârfurile umede ale chiparoșilor. ― Poate că acesta e singurul destin: ceea ce ținem minte. XIX ― Ana m-a dus iarăși pe urmele lui Alexandru. Iarba
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
a silit să cred altceva decât ceea ce simt. Dacă mi-e sete, mă aplec și beau dintr-un izvor, dacă sunt trist, urmăresc norii și păsările. Odinioară, umblam prin aceleași locuri și nu vedeam tot ce văd acum. Atunci, o colină era o colină, un chiparos era un chiparos, fiecare cu numele său. Încă nici unul dintre aceste lucruri nu însemna viață, dragoste, trecut sau speranță. Acum, tot ce întîlnesc îmi vorbește despre ceea ce port în mine. Dar îmi vorbește într-un
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
cred altceva decât ceea ce simt. Dacă mi-e sete, mă aplec și beau dintr-un izvor, dacă sunt trist, urmăresc norii și păsările. Odinioară, umblam prin aceleași locuri și nu vedeam tot ce văd acum. Atunci, o colină era o colină, un chiparos era un chiparos, fiecare cu numele său. Încă nici unul dintre aceste lucruri nu însemna viață, dragoste, trecut sau speranță. Acum, tot ce întîlnesc îmi vorbește despre ceea ce port în mine. Dar îmi vorbește într-un fel care nu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Ana. Uneori, găsesc în iarbă urme negre de foc. În prima clipă, mi se face greață, apoi îmi spun că nu toate focurile sunt aprinse de Inchiziție și nu toate te silesc să abjuri. Nimeni nu-mi cere, pe aceste coline, să înfrunt altceva decât ploaia, vântul și amintirile. Iar când mă simt prea singur, amân amintirile pentru mai târziu și încerc să mă culc. Ziua n-am vise și mă pot odihni. Într-o zi, când am deschis ochii, am
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
am nimerit afară din cetate, într-un pustiu, unde m-am culcat, ca să-mi treacă sila. Când m-am trezit, soarele dogorea nemilos și tot trupul meu ardea ca o rană. M-am sculat și am vrut să pornesc spre colinele care se vedeau în zare, dar m-am izbit de același zid. Am mers până mi-am însîngerat picioarele prin nisipul fierbinte, uitîndu-mă la măslinii și chiparoșii care se clătinau umbroși, dincolo de zid, și, deodată, am observat că acest zid
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
invidiez de pe acum. ― Și alții te-au invidiat pe tine. E o lege a vieții. ― Înțeleg. Dar aceasta nu reduce cu nimic tristețea mea la gândul că, într-o zi, nu vom mai umbla ca acum. Mă uit la aceste coline aurii, cu o lumină rămasă parcă din tinerețea mea, în zare se văd acoperișuri roșii și ziduri secetoase de biserică, privește... În cele mai multe din aceste locuri am fost, am amintiri, am murit parțial în ele, fără să știu... Unii ar
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]