2,591 matches
-
poate accepta semnul egalității între cultura media și cea populară. Fiindcă, autorul, cuprinzînd întreg spectrul cultural, cercetează atent binomul cultură populară/elitistă și e convins că despre cultura populară putem vorbi cu folos raportîndu-ne la cultura hegemonică din fostele spații coloniale. Și credem că are dreptate. Previzibil, interesul lui Douglas Kellner se centrează pe cultura media americană, inundînd piața planetară. El discută, cu risipă de exemple și argumente, despre rețeta holywood-iană, fenomenul Madona și muzica rap, Michael Jackson, filmele Rambo și
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
poporului". Discursul construit în jurul termenului de "popular" este de mult folosit în America Latină, dar și în alte zone, pentru a descrie arta produsă de și pentru popor, în opoziție cu curentul principal al culturii hegemonice, care este adesea de tip colonial, impusă de la vîrf. Astfel, atît în America Latină, cît și în alte arii geografice, termenul "forțele populare" descrie grupurile care se revoltă împotriva dominației și opresiunii, iar termenul de "cultură populară" descrie cultura creată de și pentru popor, în care acesta
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
sistemului liberal-democratic care a caracterizat majoritatea țărilor vestice și alte câteva țări în secolul XX. Adoptarea normelor unei țări de către alta este practicată și dincolo de spațiul vest-european și de ceea ce constituie lumea comunistă. După al Doilea Război Mondial, influența țărilor coloniale în primul rând, și a Uniunii Sovietice și Chinei în al doilea rând a dus la adoptarea de norme și instituții în numeroase țări din lumea a treia, imitarea fiind în unele cazuri foarte fidelă. De la căderea comunismului în estul
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
lumea a treia, au încercat să "modernizeze" societatea (de exemplu, prin reducerea influenței tribale), neadoptând însă poziția marxistă sau comunistă (Lipset, 1983: 52-4). Crearea unui nou stat necesită în mod tipic o implicare din partea populației în opoziție față de o putere colonială, iar loialitățile "tradiționale" sunt de obicei insuficiente. Trebuie să existe o anumită participare din partea unei mari părți a populației; trebuie să existe și un grad de dezvoltare de grup și de pluralism de grup. Regimurile populiste s-au născut în
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
cazul multor regimuri sunt diverse și pot ajunge până la destrămarea corpului politic. Așa-numitul "sfârșit al imperiilor" este în realitate un exemplu de societăți plurale care nu mai puteau fi ținute la un loc. În Austro-Ungaria dinaintea Primului Război Mondial, în posesiunile coloniale ale țărilor europene după al Doilea Război Mondial, sau în Uniunea Sovietică și Iugoslavia la sfârșitul anilor '80, impactul grupurilor, în special al celor etnice, dar și al celor religioase și chiar tribale, a fost mai puternic decât sprijinul pe
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
nu doar televiziunea și radioul, dar și presa tipărită vor avea tendința să se încadreze într-un "plan național unic" în țările unde venitul pe cap de locuitor este foarte scăzut, cu excepția situațiilor cum sunt cele din unele țări foste coloniale în care costurile de capital pentru ziare și chiar pentru radio și televiziune sunt satisfăcute de "rețele" din fosta metropolă. În al doilea rând, sistemele politice autoritare vor permite crearea unei singure organizații și vor impune această organizație asupra întregii
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
ale Franței sau Portugaliei decât al fostelor colonii britanice. Aceste state sunt prin urmare în mod evident mai centralizate chiar decât cel mai puțin descentralizat stat federal sau semifederal. Totuși, centralizarea nu se datorează întotdeauna autoritarismului și (sau) unui trecut colonial. Poate avea loc și în mod natural, acolo unde populația și (sau) întinderea țării sunt foarte reduse. Problema descentralizării nu survine în aceleași condiții într-o țară cu un milion sau mai puțin de locuitori și într-o țară cu
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
reiese din enumerarea acestor țări, majoritatea statelor federale create din unități independente includeau țări care aveau motive istorice și culturale foarte puternice să fie strâns asociate; dintre acestea, Elveția și Canada sunt singurele țări multiculturale. În patru cazuri, o origine colonială comună justifică instituirea legăturii federale, iar în trei dintre aceste țări, Australia, Canada și Germania, legătura federală a fost efectiv impusă cu forța unităților componente de către o putere externă (Marea Britanie în primele două cazuri) sau de cea mai puternică unitate
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
larg împărtășită de mulți în rândul elitelor politice din țările democratice, în special din acele țări europene și latino-americane unde populația a avut de suferit din cauza exceselor conducătorilor. Astfel, francezii au avut nevoie de un secol și de un război colonial prelungit în Algeria, dar și de conducerea "civilizată" a lui De Gaulle, pentru a-și putea "exorciza" frica de conducere și a-și accepta efectiv liderii. De aici și aparenta împotrivire a italienilor în privința reconcilierii cu conducerea puternică. Pentru apariția
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
în anul precedent, să părăsească Londra, pentru a se instala la Moscova. Politic, Franța este marcată de gravă eroare: imperativul categoric al alianței cu Rusia sovietică. 99 În anul 1944, Franța începe un război asiatic, pentru a reconstitui un trecut colonial. Franța publică, la 24 martie 1944, o definiție a politicii sale indochineze și anume federația a cinci State: Țonkin, Annam, Conchinchine, Cambodge și Laos, prezidate de un guvernator general, reprezentînd Franța. Generalul Leclerc reconstituie trecutul în sud. Roosevelt spunea de
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
altfel cucerește Asia, invadează Africa, iar Franța pierde toate teritoriile de peste mări. În această gravă perspectivă, de Lattre pleacă în Statele Unite pentru a cere ajutor. Sosit la New York, primind pe jurnaliști, încearcă să combată bănuiala că Franța duce un război colonial în Indochina. Timp de cîteva zile, în fața comitetului șefilor de Stat major al armatei americane, în fața senatorilor, în întrevederile cu Truman și Dean Acheson, dezvoltă teza dezinteresului francez. Statele asociate se bucură, de acum înainte, de o suveranitate fără restricții
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
au fost primiți de amiralul Davies cu întregul său Stat Major. Vasul-amiral a dat onorul prin lovituri de tun, sunete de sirenă și trompetă. Marele pavoaz și pavilionul regal englez au fost ridicate în vârful marelui catarg. Plutonul de Gardă Colonială a dat onorul. Fanfara vasului a intonat Imnul regal român. La pupa vasului a avut loc o frumoasă paradă militară cu defilarea în monom a întregului echipaj. Mihai și Principesa au privit defilarea cu vădit interes. Au vizitat apoi interiorul
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Mike urlă la ea, disperat) sunt descrise încăperi pline de flori moarte, apoi Mike pierde întreaga moștenire la Hard Rock Casino în Las Vegas, după care ia parte la altă orgie (de data asta în Williamsburg - Brooklyn, nu fosta capitală colonială) și sfârșește într-o „cruntă depravare“, romanul încheindu-se tragic cu un avort și o cină plină de tensiune la Nello cu ocazia Zilei Îndrăgostiților (scenă de mare forță). „Cum ai putut să-mi faci una ca asta?“ e ultima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Mami nu mă lasă să stau în față, repetă Sarah. - Dar tati crede că e în ordine. Plus că pare foarte confortabil. Și vrei să încetezi să înfuleci Skittles în halul ăsta? Treceam pe lângă o monstruozitate de clădire imitație stil colonial cu două etaje de pe Voltemand Drive, când Sarah se ridică arătând spre construcție și strigă: - Acolo și-a ținut Ashleigh ziua de naștere! Menționarea acelei petreceri din septembrie mi-a provocat o undă de panică, așa că m-am agătat cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Hanovra, pe TV 5, un dialog cu autoarea, invitată în studio prilejuit de apariția volumului. O femeie tânără, frumoasă și parcă mult prea curajoasă pentru o asemenea escapadă. Rețin din spusele ei că este vorba, în fapt, de un război colonial, și nicidecum de unul religios și nici măcar „antiterorist”, cum pretinde Kremlinul, pentru că rușii luptă acolo contra unui întreg popor, indiferent de vârsta, credința și ocupația acelor oameni. Autoarea vorbește rusă, a discutat cu oamenii simpli și cu șefii mișcării de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
amputat autoritatea teritoriului în 1939 cedându-i Turciei, în condiții rușinoase, sangeacul Alexandretta, cu Antiohia, am bombardat din nou Parlamentul din Damasc în 1945 și i-am băgat în închisoare pe primii aleși independenți. A existat un romantism al erei coloniale de care literatura noastră a profitat. Haitiul ne-a dat Bug Jargal și pe Aimé Césaire; Marocul sub protectorat pe Lyautey, pe Gabin și Humphrey Bogart; Algeria pe Camus, Amrouche și pe Jean Daniel; Indochina ne-a dat Calea regală
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
În aceasta constă tragedia. Ai cu ce alimenta un război de o sută de ani. Nenorocirea provine din încălecătura a două cronologii decalate, a Apusului și a Levantului: asimilarea urgiei Shoah de către conștiința europeană coincizând cu începutul insurecțiilor contra puterilor coloniale din anii 1950: încrucișarea ritmurilor istorice purta în pântece o teribilă misfit*. Dar cine-și poate alege data nașterii? Dacă acest stat-națiune a fost conceput de intelect, Holocaustul este acela care l-a adus pe lume. Nu e vorba de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
1950: încrucișarea ritmurilor istorice purta în pântece o teribilă misfit*. Dar cine-și poate alege data nașterii? Dacă acest stat-națiune a fost conceput de intelect, Holocaustul este acela care l-a adus pe lume. Nu e vorba de o grefă colonială ca celelalte. Cele două mari genocide din secolul XX au avut ca rezultat reactualizarea, refondarea, în ambele cazuri, a unei națiuni cvasistinse, cea armeană și ce evreiască, scoțându-le în felul acesta de la naftalina patrimonială. Ele au reîncărcat, la supraviețuitori
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
francezi din Algeria așa cum apăreau ei în jurnalele de actualități din 1958. "Să ne facă una ca asta, după toate câte le-am făcut pentru ei! Vedeți și dumneavoastră, nu e drept!" Este versiunea rustică și aproape emoționantă a maladiei coloniale, pe care n-aș numi-o colonialistă pentru că-i o mentalitate și nu o izbucnire răutăcioasă. Acești oameni nu vor nici să exploateze nici să facă pe cineva să sufere. Dimpotrivă. Noi eram drăguți cu ei, și iată cum se
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
origine marocană, destul de vârstnic pentru a avea amintiri de la Alger, Bizerta, Diên Biên Phu: E o problemă de memorie și de cultură, îmi spune el. Cine are ochi de văzut să vadă: în memoria mea de școlar persistă încă Expozița colonială, culoarea somon de pe mapamond, negrișorii cei de treabă, arăboii cei împuțiți, tonkinezul... În sudul Europei oamenii au experiența colonialismului, toți cunosc și cealaltă față a medaliei. Dar când ești așkenazi, când familia ta vine din Europa Centrală, din Polonia, din
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
ștampile pe pașaport. Vezi peste tot în magazine un afiș din anii 1930 în franceză: "Vizitați Palestina". Moda retro? Nu. Numele țării, un substantiv, e interzis acum. Autoritatea administrativă are dreptul doar la adjectivul "palestiniană". De unde recursul la imaginarul nostru colonial pentru a afișa numele propriu. Fiecare detaliu contează. Dar lupta pentru simboluri trebuie oare să meargă până la vânzarea dreptului la moștenire al fiului mai mare pentru un blid de linte? Să-ți pierzi demnitatea pentru a o salva? Dar, la
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
etc.) ia proporțiile unui joc dublu, după unii, sau ale unei schizofrenii, după alții. Vechea târguială "un dunam în plus, o capră în plus" continuând departe de camerele de luat vederi, fără tapaj și, încă și mai bine, fără "diktat colonial" explicit, nimeni nu se formalizează, presupunând că se informează (greu de surprins dacă nu îmbătrânești la fața locului). "Iudeea-Samaria" este acum numele dat Cisiordaniei pe hărțile și în manualele școlare israeliene, din care ștergerea Liniei Verzi din 1967 este deja
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a oprit la frontiere: fapt grație căruia, victimele din metropolă ale legilor laice au putut merge să semene spiritul critic în Levant și în alte locuri, cu ajutorul discret și eficace al francmasonilor care-i expulzaseră. În supraviețuirea unui anume pitoresc colonial de modă veche putem vedea așadar, și semnul libertăților luate față de dogmă. Personal, aceasta mă încântă, ca de altfel toate ilogismele purtătoare de viață. Oricât de înclinat aș fi și aș rămâne spre laicitate, nu văd inconvenientul care ar rezulta
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
largul lor în mulțimea de pe stradă, vorbind și gesticulând, plimbându-se puțin grăbiți și cu un aer demn, specific lor. Este o anumită noblețe în mersul lor drept, mai ales al bărbaților, amintind în mod inconștient de gloria unui imperiu colonial apus demult. Mă cazez la hanul Surorilor de Caravajal din centrul orașului. Sunt atât de amabile: nu este încă ora 12 și ele deja primesc pelerinii sosiți. Sunt condus apoi la dormitor, imens, dar curat și ordonat. Aici, spre diferență
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
în lemn și valoroasele piese de artizanat, ca și bisericuța din Mânăstire, Biserica Merced, cu altarul său principal din argint, cu Sacristia și altarul Fecioarei din Lourdes; Muzeul de Artă, unde se află expuse picturi preincașe, obiecte de argint, mobilier colonial, îmbrăcăminte tipică peruană etc. Piețele San Martin, sau de Torros le-am văzut în fugă, deși Plaza de Torros, construită în 1768, căreia i se mai spune și "Plaza de Acho"(Piața Torțelor), are un monument istoric unic în felul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]