KorAP: Find »[drukola/base=colonie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...63 64 65 ...385 >

9,604 matches

Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

apostolică".13 Unii istorici, precum Zeiller, consideră "ambiguu" pasajul scriitorului bisericesc Eusebius din Caesarea, "o simplă posibilitate" de propovăduire a legii noi în provincia romană Scythia Minor (Dobrogea). Mulți teologi și istorici români echivalează Scythia cu ținutul dobrogean, cu zona coloniilor grecești vest-pontice, unde Apostolul Andrei ar fi întemeiat primele comunități creștine. Alți cercetători manifestă reținere față de eventualitatea prezenței apostolului în ținuturile românești, fără a o respinge, iar unii istorici apreciază informația lui Eusebiu ca fiind "dificil de verificat", încât tradiția

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
alți alogeni a constat în faptul că slavii au fost colonizatori, ceea ce neamurile germanice (goți, gepizi) și cele turanice (huni, avari) n-au fost (n-au vrut să fie). Trebuie să precizăm că nu cucerirea în sine, ci instalarea de colonii sătești și militare slave de lungă durată, a avut consecințe profunde asupra societății romanice autohtone. Limba slavilor rămași în Dacia (nordul Dunării), după 602, s-a stins (a dispărut), dar aceste influențe slave au persistat în limba romanicilor din nordul

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
din secolele XV-XVIII, despre prezența românilor pe teritoriul vechii Dacii în evul mediu, transformă această idee într-un fapt de conștiință europeană. Esența teoriei umaniste despre autohtonia românilor, asociată cu aceea a latinității lor, constă în susținerea descendenței lor din "coloniile romanilor" aduse de Traian la nord de Dunăre. Această idee o întâlnim la cei mai de seamă exponenți ai lumii intelectuale europene, de la Flavio Biondo și Enea Silvio Piccolomini până la Francesco della Valle și Johannes Leunclavius, și la cronicarii sași

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
a fi albaneze în română aparțin unui substrat balcanic (tracic) este ingenioasă și ne-ar scuti de probleme. Dar nu sunt de acord cu argumentul că se împrumută cuvinte numai de la o civilizație superioară, idee prea simplistă (soldații noștri din colonii împrumută din sudaneză)". 3. "Influența slavă este considerabilă în vocabular, în special în cel religios, iar în cadrul acestuia, în special în domeniul liturghiei. Românii au stabilit contacte în toate domeniile cu populațiile slave cf. termenii din aparatul de conducere (cneaz

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
în nordul Albaniei, urma granița dintre provinciile Macedonia și Prevalitana, la sud de linia Scutari-Prizren, apoi granița dintre provinciile Tracia și Dardania, iar mai spre răsărit traversa culmea Munților Haemus, care forma granița între Moesia și Tracia, apoi Dobrogea, afară de coloniile grecești, și întreg nordul Dunării. Definirea în acest mod a întinderii teritoriale a romanității răsăritene se referă la secolele II-VI e. n. și axa acestei zone compacte latine era Dunărea. Jirecek o spune direct: "De la Augustus și până la Focas, în

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Faptul că slavii și-au pierdut limba și neamul numai în nordul Dunării, dar, în schimb, au asimilat (slavizat) pe romanicii din sud, se explică prin colonizarea masivă agricolă slavă a regiunii sud-dunărene. În schimb, în nordul Dunării, au rămas colonii slave izolate, pe văi, de-aici denumirile slave de locuri rare (risipite). Așadar, ca încheiere, românii din nordul Dunării, alcătuind obștii libere, au ieșit învingători în lupta cu slavii, pentru limbă și neam. Formarea poporului român este rezultatul luptei împreună

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
de ani de armată, ei își însușeau limba latină și modul de viață roman, fiind apărători ai ordinii romane.32 Un rol însemnat în romanizare l-au avut orașele -existente și înainte de 106, orașele propriu-zise apar după cucerire, sub forma coloniilor și municipiilor. Începând cu Ulpia Traiana și continuând cu Drobeta, Napoca, Apulum, numărul lor a crescut la douăsprezece. Fiecare oraș avea un teritoriu rural propriu, alcătuit din sate (vici), erau locuite de coloniști (cetățeni romani), fiind centre economice și culturale

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
s-a dovedit mai intensă în apusul Transilvaniei, unde se aflau orașele importante, în Banatul răsăritean și Oltenia, în partea de apus a Munteniei, aflată între Olt și "limes transalutanus". Teritoriul Dobrogei a cunoscut și el o intensă romanizare, cu excepția coloniilor grecești de pe litoralul pontic. Pe linia Dunării dobrogene se aflau localități rurale getice, romane sau celtice, două orașe erau municipii (Tropaeum Traiani și Troesmis), iar în orașul Durostorum se afla reședința legiunii a XI-a Claudia. Moldova sudică era supravegheată

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
de terenuri și sărăciți. Pământul aparținea atât aristocrației bizantino-bulgare, cât și bisericii ortodoxe din aceste teritorii. Referitor la formațiunile politice de la Dunăre și din sudul Dobrogei, P. P. Panaitescu spune: "Unii istorici români au crezut că pot găsi în aceste colonii militare și în orașele comerciale dunărene urmele unor state românești, în frunte cu Tatos, Sesthlav și Satza, stăpâni la Dârstor și Vicina, în Dobrogea. Dar ceea ce predomină aici este aspectul de colonii militare al acestor așezări și nu acela de

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
români au crezut că pot găsi în aceste colonii militare și în orașele comerciale dunărene urmele unor state românești, în frunte cu Tatos, Sesthlav și Satza, stăpâni la Dârstor și Vicina, în Dobrogea. Dar ceea ce predomină aici este aspectul de colonii militare al acestor așezări și nu acela de "state" organizate de autohtoni". Acești conducători locali dobrogeni sunt menționați în timpul revoltei de la Dunăre împotriva Imperiului, din anii 1074-1088. În aceste împrejurări apar în istorie, pentru prima dată, românii din nord, dintre

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
XIII și XIV și nu este o întâmplare că aici s-a instalat prima reședință domnească. Un alt centru urban, Câmpulungul, ce datează din secolul al XIII-lea, era situat pe drumul de legătură cu Brașovul, unde se afla o colonie săsească. Orașul este atestat la 1300 (după inscripția "comes Laurentius") și era un important punct comercial în secolele XIII-XIV. În apropierea localității Cetățeni, pe cursul superior al râului Dâmbovița, se afla Cetatea Dâmboviței, în jurul căreia se va dezvolta orașul București

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
și păgâni, de pildă, românii din Maramureș au fost în fruntea cruciatelor inițiate de regii Ungariei împotriva tătarilor. Urmările cruciatelor au fost însemnate pentru istoria românilor: în urma acestora, Marea Neagră a devenit o mare italienească-Genova și Veneția și-au implantat aici coloniile lor, în secolul al XIII-lea, prin negoțul cu populațiile riverane. Tot în perioada aceasta, sunt întemeiate, în Transilvania și la sud de Carpați, primele orașe medievale și, în sfârșit, în perioada aceasta, s-au ridicat pe pământul nostru primele

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
XIII-lea, prin negoțul cu populațiile riverane. Tot în perioada aceasta, sunt întemeiate, în Transilvania și la sud de Carpați, primele orașe medievale și, în sfârșit, în perioada aceasta, s-au ridicat pe pământul nostru primele cetăți de piatră.32 Coloniile italiene la Marea Neagră În această epocă a cruciatelor și ca urmare a lor au fost întemeiate coloniile italiene pe coasta Mării Negre, prin care se deschideau drumuri comerciale cu așezări și schimbul în bani. Orașele italiene cu flotă proprie în Mediterana

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
sud de Carpați, primele orașe medievale și, în sfârșit, în perioada aceasta, s-au ridicat pe pământul nostru primele cetăți de piatră.32 Coloniile italiene la Marea Neagră În această epocă a cruciatelor și ca urmare a lor au fost întemeiate coloniile italiene pe coasta Mării Negre, prin care se deschideau drumuri comerciale cu așezări și schimbul în bani. Orașele italiene cu flotă proprie în Mediterana și Adriatica, ca Amalfi, Pisa, Veneția și Genova, îmbogățite de pe urma cruciatelor, au deschis orășele (factorii) și pe

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
italiene cu flotă proprie în Mediterana și Adriatica, ca Amalfi, Pisa, Veneția și Genova, îmbogățite de pe urma cruciatelor, au deschis orășele (factorii) și pe coasta Mării Negre. Încă din vremea împăratului Manuel Comnenul (1143-1180), venețienii și genovezii stăpâneau piața bizantină-genovezii aveau o colonie proprie la Pera, un cartier al Constantinopolului-iar negustorii lor se aflau în porturile de la Marea Egee și Adriatica. Dar pătrunderea lor în Marea Neagră a fost întârziată de faptul că Bizanțul interzicea plutirea corăbiilor străine dincolo de Bosfor. În partea de nord a

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
aflau în porturile de la Marea Egee și Adriatica. Dar pătrunderea lor în Marea Neagră a fost întârziată de faptul că Bizanțul interzicea plutirea corăbiilor străine dincolo de Bosfor. În partea de nord a Mării Negre, în Crimeea și Cherson, la gura Niprului, se aflau colonii bizantine de unde se aduceau grâne și pește sărat pentru hrana populației Constantinopolului. Pătrunderea italienilor în Marea Neagră este urmarea cruciadei IV (1202-1204), când Constantinopolul a fost ocupat de latini și venețieni. Prima știre (informație) despre comerțul venețian în Cumania datează din

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
comercial cu Genova, prin care i se asigura monopolul negoțului în Marea Neagră. Mai târziu, în 1277, el a îngăduit Veneției să pătrundă cu corăbiile sale în această zonă, dar genovezii controlau acum comerțul aici. Genovezii au înființat o serie de colonii în porturile din Crimeea și la intrarea în Marea de Azov, precum Caffa (Theodosia), în 1266. Coloniile genoveze au fost întemeiate pe pământ mongol, cu voia căpeteniilor acestora, care au concedat teritoriul pentru fondarea de așezări comerciale, în schimbul unui tribut

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
a îngăduit Veneției să pătrundă cu corăbiile sale în această zonă, dar genovezii controlau acum comerțul aici. Genovezii au înființat o serie de colonii în porturile din Crimeea și la intrarea în Marea de Azov, precum Caffa (Theodosia), în 1266. Coloniile genoveze au fost întemeiate pe pământ mongol, cu voia căpeteniilor acestora, care au concedat teritoriul pentru fondarea de așezări comerciale, în schimbul unui tribut. Se repetă, astfel, istoria fondării coloniilor grecești în Pont, în antichitate. Spre apus, la gurile Dunării și

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
la intrarea în Marea de Azov, precum Caffa (Theodosia), în 1266. Coloniile genoveze au fost întemeiate pe pământ mongol, cu voia căpeteniilor acestora, care au concedat teritoriul pentru fondarea de așezări comerciale, în schimbul unui tribut. Se repetă, astfel, istoria fondării coloniilor grecești în Pont, în antichitate. Spre apus, la gurile Dunării și Nistrului, genovezii își fac apariția mai târziu decât în Crimeea, astfel, la 1281, avem știri că negustorii din corăbiile genoveze opreau în portul Vicina, pe malul Dunării. Fostă reședință

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
la Cetatea Albă, cu corabia unui genovez (frânc), străbătând Marea Neagră ca să-și vândă marfa aici, unde orașul era controlat de tătari. Din textul lucrării amintite aflăm că aici se aflau medici din India și Persia, veniți pe drumul caravanelor, o colonie evreiască (un ghetou), iar conducerea cetății o avea o căpetenie tătară, care ținea scaun de judecată, supus hanului mongol al Hoardei de Aur. Un al treilea port din aceste regiuni, unde aflăm genovezi, era Lycostomo (nume grecesc, adică "gura lupului

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
negustori mongoli. Stăpânirea genoveză la Chilia a fost de scurtă durată: în 1404, cetatea trecea sub stăpânirea lui Mircea cel Bătrân și apoi a lui Alexandru cel Bun. În partea de sus a Dunării, negustorii italieni n-au întemeiat alte colonii (porturi), ele nu apar în actele Genovei și Veneției. Pe de altă parte, de la centrele comerțului genovez de la Marea Neagră, Caffa, Cetatea Albă, Chilia, se deschid căi pe uscat pentru negustori, dintre care cel mai important era drumul tătăresc, de la gura

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
tratate cu Polonia prin care se asigura comerțul internațional de tranzit între cele două țări. Pe drumul acesta circulau mărfurile din Germania și Flandra spre Marea Neagră, negustori genovezi și armeni, moldoveni și polonezi. Moldova era o regiune de tranzit între coloniile genoveze de la Marea Neagră și orașele din Polonia și Germania. Negoțul practicat la Marea Neagră de italieni era legat și de drumul îndepărtat al caravanelor din Orient, sosite din stepe, de unde proveneau mătasea chinezească și aromatele, în timp ce mărfurile locale schimbate erau peștele

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
din cetele tătarilor apuseni, și întemeiază o stăpânire, un stat aparte (ulus), desprinsă de restul Hoardei de Aur, care se întindea de la vest de Nipru până la Dunăre (inclusiv Bulgaria). Puterea lui Nogai consta în bunele relații cu genovezii, care fondaseră colonia Caffa și cumpărau grâul din zona Dunării, fapt consemnat de un cronicar bizantin. Este plauzibil ca mutarea centrului hoardei lui Nogai spre apus să se datoreze politicii bizantine, care urmărea divizarea mongolilor. Împăratul Mihail VIII întreținea relații intense cu hanul

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Câmpul" lui Dragoș, "Cobâle" în Vrancea și în Tigheci. Apoi, erau cetăți la hotar: Hotin, Țețina, Tighina, și cele bizantino-genoveze: Licostomo și Moncastro. Mai erau colonii de populație străină: ceangăii cu așezările lor de la minele de argint de la Baia și coloniile de sare de la Tg. Ocna, centre de stăpânire ungurească la est de Carpați. Treptat, pe măsură ce teritoriul Moldovei era eliberat de sub dominația tătară, regatul ungar a urmărit să-și extindă propria stăpânire la est de Carpați. Pentru consolidarea dominației sale în

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
nomadă și relațiile sale cu populația românească 375 CAPITOLUL XI ROMÂNII ÎN SECOLUL AL XIII-LEA 379 Contextul extern 379 "Secolul mongol" (1241-1359) 384 Societatea românească 398 Structuri politice românești în secolul al XIII-lea 406 Cruciadele și românii 418 Coloniile italiene la Marea Neagră 419 CAPITOLUL XII ÎNTEMEIEREA STATELOR MEDIEVALE ROMÂNEȘTI 423 Trecerea de la "țară" (voievodat) la stat 423 De ce au fost două state românești ? 425 Întemeierea statelor medievale românești 425 Țara Românească-"prima libertate românească" 427 Mitropolia Țării Românești 450

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]