1,778 matches
-
fost primul care a fotografiat un spectru stelar, cel al stelei Vega în 1872, nebuloasa din Orion, la 30 septembrie 1880. La 24 iunie 1881, în aceeași noapte ca și Andrew Ainslie Common, el a luat prima fotografie a unei comete, C/1881 K1, care arată în același timp nucleul și coada cometei. A condus o expediție pentru fotografierea Tranzitului lui Venus în 1874. După moartea sa, survenită în 1882, soția sa a fondat un premiu anual, medalia Henry Draper, iar
Henry Draper () [Corola-website/Science/331920_a_333249]
-
în 1872, nebuloasa din Orion, la 30 septembrie 1880. La 24 iunie 1881, în aceeași noapte ca și Andrew Ainslie Common, el a luat prima fotografie a unei comete, C/1881 K1, care arată în același timp nucleul și coada cometei. A condus o expediție pentru fotografierea Tranzitului lui Venus în 1874. După moartea sa, survenită în 1882, soția sa a fondat un premiu anual, medalia Henry Draper, iar Harvard College Observatory a continuat programul care viza elaborarea unui catalog astronomic
Henry Draper () [Corola-website/Science/331920_a_333249]
-
ale Biroului Central (CBET) doar în format electronic. Prima circulară a fost publicată în ziua de 7 februarie 1920. Resursele Biroului provin îndeosebi din abonamente la diferite servicii pe care le oferă. CBAT este locul unde sunt centralizate descoperirile de comete, asteroizi, sateliți naturali din Sistemul Solar, novae, supernovae și alte evenimente trecătoare. Primul birou central a fost creat la Kiel (în Germania), unde a rămas până la Primul Război Mondial, când a fost mutat la "Observatorul din Copenhaga", în Danemarca, unde
Biroul Central pentru Telegrame Astronomice () [Corola-website/Science/333486_a_334815]
-
Sonda Giotto a făcut parte dintr-o flotă de cinci sonde spațiale, împreună cu două sonde sovietice Vega 1 și Vega 2 și două japoneze Sakigake și Suisei, lansate în 1985 cu destinația cometa Halley. Misiunea a fost condusă de Agenția Spațială Europeană (ESA). Inițial, misiunea trebuia să fie sprijinită de Statele Unite ale Americii, dar cum acestea s-au retras, ESA a continuat singură misiunea pentru a nu pierde trecerea cometei, care nu s-
Giotto (sondă spațială) () [Corola-website/Science/334056_a_335385]
-
1985 cu destinația cometa Halley. Misiunea a fost condusă de Agenția Spațială Europeană (ESA). Inițial, misiunea trebuia să fie sprijinită de Statele Unite ale Americii, dar cum acestea s-au retras, ESA a continuat singură misiunea pentru a nu pierde trecerea cometei, care nu s-ar mai fi repetat înainte de 75 de ani (următorul periheliu va avea loc la 28 iulie 2061). Giotto reamintește de pictorul florentin (Italia) Giotto di Bondone care, pe una dintre fresce care reprezintă „Adorația Magilor” / „Închinarea Magilor
Giotto (sondă spațială) () [Corola-website/Science/334056_a_335385]
-
75 de ani (următorul periheliu va avea loc la 28 iulie 2061). Giotto reamintește de pictorul florentin (Italia) Giotto di Bondone care, pe una dintre fresce care reprezintă „Adorația Magilor” / „Închinarea Magilor”, a ilustrat Steaua de la Betleem sub forma unei comete. Giotto a fost inspirat de trecerea cometei Halley din anul 1301. Sonda Giotto a fost construită pe baza unui satelit de cercetări de tip GEOS construit de British Aerospace, căruia i-a fost adăugat, cu această ocazie, un dublu scut
Giotto (sondă spațială) () [Corola-website/Science/334056_a_335385]
-
loc la 28 iulie 2061). Giotto reamintește de pictorul florentin (Italia) Giotto di Bondone care, pe una dintre fresce care reprezintă „Adorația Magilor” / „Închinarea Magilor”, a ilustrat Steaua de la Betleem sub forma unei comete. Giotto a fost inspirat de trecerea cometei Halley din anul 1301. Sonda Giotto a fost construită pe baza unui satelit de cercetări de tip GEOS construit de British Aerospace, căruia i-a fost adăugat, cu această ocazie, un dublu scut de protecție contra microparticulelor cometare constituit dintr-
Giotto (sondă spațială) () [Corola-website/Science/334056_a_335385]
-
o distanță de 23 cm, dintr-o foaie de PET de 1,2 cm grosime. Au fost înregistrate de impacturi. Impactul cel mai violent, înregistrat cu 7 secunde și jumătate înainte ca sonda să atingă punctul cel mai apropiat de cometă, a făcut-o să se rotească în jurul axei sale și să piardă, pentru moment, contactul cu Pământul. Viteza sondei, în raport cu nucleul cometei, se apropia atunci de 68 km/s. Sonda, care cântărea 960 kg (o greutate modestă pentru acest tip
Giotto (sondă spațială) () [Corola-website/Science/334056_a_335385]
-
mai violent, înregistrat cu 7 secunde și jumătate înainte ca sonda să atingă punctul cel mai apropiat de cometă, a făcut-o să se rotească în jurul axei sale și să piardă, pentru moment, contactul cu Pământul. Viteza sondei, în raport cu nucleul cometei, se apropia atunci de 68 km/s. Sonda, care cântărea 960 kg (o greutate modestă pentru acest tip de misiune), avea o formă cilindrică cu diametrul de 2 metri și înălțimea de 1 m, acoperită de celule solare și de
Giotto (sondă spațială) () [Corola-website/Science/334056_a_335385]
-
misiune), avea o formă cilindrică cu diametrul de 2 metri și înălțimea de 1 m, acoperită de celule solare și de o antenă cu câștig mare, având diametrul de 1,5 m. Imaginile au permis să se constate că nucleul cometei avea forma unei arahide întunecate, lungă de 15 km și a cărei lățime era cuprinsă între 7 și 10 km. Doar 10% din suprafața nucleului era activă cu cel puțin 3 jeturi de degazare, în partea însorită. Analizele au arătat
Giotto (sondă spațială) () [Corola-website/Science/334056_a_335385]
-
activă cu cel puțin 3 jeturi de degazare, în partea însorită. Analizele au arătat că obiectul, format în urmă cu 4,5 miliarde de ani, era compus din volatile (îndeosebi din apă) care se condensaseră sub formă de praf interstelar. Cometa rămăsese practic neschimbată de la crearea sa. Materialul ejectat de cometă era compus din: Giotto a permis să se descopere că nucleul cometei era mai întunecat decât cărbunele, fapt ce era, fără îndoială, datorat grosimii stratului de praf. Suprafața nucleului era
Giotto (sondă spațială) () [Corola-website/Science/334056_a_335385]
-
însorită. Analizele au arătat că obiectul, format în urmă cu 4,5 miliarde de ani, era compus din volatile (îndeosebi din apă) care se condensaseră sub formă de praf interstelar. Cometa rămăsese practic neschimbată de la crearea sa. Materialul ejectat de cometă era compus din: Giotto a permis să se descopere că nucleul cometei era mai întunecat decât cărbunele, fapt ce era, fără îndoială, datorat grosimii stratului de praf. Suprafața nucleului era accidentată și poroasă, cu o densitate a nucleului slabă, de
Giotto (sondă spațială) () [Corola-website/Science/334056_a_335385]
-
miliarde de ani, era compus din volatile (îndeosebi din apă) care se condensaseră sub formă de praf interstelar. Cometa rămăsese practic neschimbată de la crearea sa. Materialul ejectat de cometă era compus din: Giotto a permis să se descopere că nucleul cometei era mai întunecat decât cărbunele, fapt ce era, fără îndoială, datorat grosimii stratului de praf. Suprafața nucleului era accidentată și poroasă, cu o densitate a nucleului slabă, de ordinul a 0,3 grame/cm³. Echipa lui Sagdeev a estimat-o
Giotto (sondă spațială) () [Corola-website/Science/334056_a_335385]
-
S. J. Peale a precizat că toate estimările aveau asemenea erori încât ele nu puteau fi considerate ca fiind fiabile. Cantitatea de material ejectat era de 3 tone pe secundă prin intermediul a 7 jeturi, ceea ce a declanșat o oscilație a cometei cu o perioadă lungă. Praful ejectat avea mărimea particulelor de fum de țigaretă, a căror masă era cuprinsă între 10 kg și 40x10 kg. Deși masa particulei care a provocat rotirea sondei Giotto nu a fost măsurată, ea a fost
Giotto (sondă spațială) () [Corola-website/Science/334056_a_335385]
-
nu a fost măsurată, ea a fost estimată între 0,1 și 1 gram, după efectele produse. Existau două tipuri de praf: Distribuția statistică a elementelor ușoare excluzând azotul (hidrogen, carbon, oxigen) era aceeași ca și a Soarelui. Prin urmare cometa era compusă din elementele cele mai primitive ale Sistemului Solar. Spectrometrele de masă cu plasmă și ioni au arătat că suprafața cometei Halley era bogată în carbon. Sonda Giotto a avut la activ mai multe premiere:
Giotto (sondă spațială) () [Corola-website/Science/334056_a_335385]
-
Distribuția statistică a elementelor ușoare excluzând azotul (hidrogen, carbon, oxigen) era aceeași ca și a Soarelui. Prin urmare cometa era compusă din elementele cele mai primitive ale Sistemului Solar. Spectrometrele de masă cu plasmă și ioni au arătat că suprafața cometei Halley era bogată în carbon. Sonda Giotto a avut la activ mai multe premiere:
Giotto (sondă spațială) () [Corola-website/Science/334056_a_335385]
-
(sau Cometa Grigg-Skjellerup) este o cometă periodică, care a fost vizitată de sonda spațială Giotto. Cometa fusese descoperită de Jean-Louis Pons în 1808, apoi, după aproape un secol, a fost redescoperită în 1902 de către John Grigg, și redescoperită, din nou, în 1922
26P/Grigg-Skjellerup () [Corola-website/Science/334102_a_335431]
-
(sau Cometa Grigg-Skjellerup) este o cometă periodică, care a fost vizitată de sonda spațială Giotto. Cometa fusese descoperită de Jean-Louis Pons în 1808, apoi, după aproape un secol, a fost redescoperită în 1902 de către John Grigg, și redescoperită, din nou, în 1922 de către John Francis Skjellerup
26P/Grigg-Skjellerup () [Corola-website/Science/334102_a_335431]
-
(sau Cometa Grigg-Skjellerup) este o cometă periodică, care a fost vizitată de sonda spațială Giotto. Cometa fusese descoperită de Jean-Louis Pons în 1808, apoi, după aproape un secol, a fost redescoperită în 1902 de către John Grigg, și redescoperită, din nou, în 1922 de către John Francis Skjellerup. În 1972 au fost descoperite Pi Puppidele, o ploaie de
26P/Grigg-Skjellerup () [Corola-website/Science/334102_a_335431]
-
apoi, după aproape un secol, a fost redescoperită în 1902 de către John Grigg, și redescoperită, din nou, în 1922 de către John Francis Skjellerup. În 1972 au fost descoperite Pi Puppidele, o ploaie de meteori asociată trecerii la periheliu a acestei comete. Într-un târziu, în 1987, astronomul slovac Ľubor Kresák a descoperit că "" este cometa observată, în 1808, de astronomul francez Jean-Louis Pons. În anul 2003 a fost descoperit un mineral necunoscut pe Pământ, siliciura de mangan, identificat pentru prima dată
26P/Grigg-Skjellerup () [Corola-website/Science/334102_a_335431]
-
redescoperită, din nou, în 1922 de către John Francis Skjellerup. În 1972 au fost descoperite Pi Puppidele, o ploaie de meteori asociată trecerii la periheliu a acestei comete. Într-un târziu, în 1987, astronomul slovac Ľubor Kresák a descoperit că "" este cometa observată, în 1808, de astronomul francez Jean-Louis Pons. În anul 2003 a fost descoperit un mineral necunoscut pe Pământ, siliciura de mangan, identificat pentru prima dată în praful ieșit din coada cometei, a cărei orbită a traversat stratosfera terestră, în
26P/Grigg-Skjellerup () [Corola-website/Science/334102_a_335431]
-
astronomul slovac Ľubor Kresák a descoperit că "" este cometa observată, în 1808, de astronomul francez Jean-Louis Pons. În anul 2003 a fost descoperit un mineral necunoscut pe Pământ, siliciura de mangan, identificat pentru prima dată în praful ieșit din coada cometei, a cărei orbită a traversat stratosfera terestră, în aprilie 2003. În 1972 s-a descoperit că această cometă este responsabilă a ploii de meteori a Pi Puppidelor, care apar în jurul lui 23 aprilie; această ploaie de meteori este observabilă doar
26P/Grigg-Skjellerup () [Corola-website/Science/334102_a_335431]
-
anul 2003 a fost descoperit un mineral necunoscut pe Pământ, siliciura de mangan, identificat pentru prima dată în praful ieșit din coada cometei, a cărei orbită a traversat stratosfera terestră, în aprilie 2003. În 1972 s-a descoperit că această cometă este responsabilă a ploii de meteori a Pi Puppidelor, care apar în jurul lui 23 aprilie; această ploaie de meteori este observabilă doar din Emisfera sudică, fiind mai intensă în anii în care cometa trece la periheliu. Revenirea cometei din 2002
26P/Grigg-Skjellerup () [Corola-website/Science/334102_a_335431]
-
În 1972 s-a descoperit că această cometă este responsabilă a ploii de meteori a Pi Puppidelor, care apar în jurul lui 23 aprilie; această ploaie de meteori este observabilă doar din Emisfera sudică, fiind mai intensă în anii în care cometa trece la periheliu. Revenirea cometei din 2002 (cu periheliul estimat pentru data de 8 octombrie 2002) a fost defavorabilă și nu au fost făcute observații ale astrului. Ultimele perihelii ale cometei au fost la 6 iulie 2013 și la 23
26P/Grigg-Skjellerup () [Corola-website/Science/334102_a_335431]
-
că această cometă este responsabilă a ploii de meteori a Pi Puppidelor, care apar în jurul lui 23 aprilie; această ploaie de meteori este observabilă doar din Emisfera sudică, fiind mai intensă în anii în care cometa trece la periheliu. Revenirea cometei din 2002 (cu periheliul estimat pentru data de 8 octombrie 2002) a fost defavorabilă și nu au fost făcute observații ale astrului. Ultimele perihelii ale cometei au fost la 6 iulie 2013 și la 23 martie 2008. Următorul periheliu va
26P/Grigg-Skjellerup () [Corola-website/Science/334102_a_335431]