4,781 matches
-
e pătruns pînă în cele mai adînci coridoare ale subteranei sale, ne duce spre ultimul cerc al Cetății Dite, unde este locul trădătorilor întru asasinarea duhului”; „Iată pentru ce Urmuz este heraldul unui nou ev”. Spiritualism? Cel puțin Boz îl compară pe Urmuz cu tîlharul din stînga Mîntuitorului, spre deosebire de Geo Bogza care-l compara direct cu Iisus: „Umorul lui Urmuz este inexistent sau este o mască asemeni acelor hidoase măști totemice ale genialelor tragedii ioniene, ascunzînd totuși cu iscusință tragicul. Rîsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dar numai din cauză că e cel mai mare dintre toți. Ea Îl sună În fiecare zi, cîteodată și de două ori, iar el pretinde că i se confesează În legătură cu orice. Nu știu dacă e ceva normal. Nu am cu ce să compar situația, dar dacă aș avea o mamă care să mă iubească și care să mă considere lumina ochilor ei, sînt sigură că mi-ar plăcea și mie la nebunie să mă sune În fiecare zi. Mi-ar fi mentor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
instalasem ca să mă bucur de ritualul solitar al ceaiului și croasantului luate În pat, dimpreună cu un număr din Telegraph. Burnița de martie care cădea afară m-a ajutat să mai scap de sentimental de vină, pentru că nimic nu se compară cu a rămîne În așternut Într-o dimineață În care afară e urît și plouă. În plus, habar n-aveam cine ar putea fi la ușă. Mi-am tras În grabă halatul de baie pe mine (de-o eternitate intenționez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
există vreo atracție și dacă merită să continue sau nu. Lisa pretinde că nu ar fi genul care preferă aventurile de-o noapte, cel puțin de cînd s-a născut Amy. Dar tot ea spune și că nimic nu se compară cu o atracție puternică, Încheiată cu o tăvăleală pe canapea, sau cu un sărut plin de pasiune, dat În pragul ușii, la Încheierea serii. Nu am Înțeles niciodată toate astea. CÎnd l-am cunoscut pe Dan, am fost foarte fericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
oricine, ci o ființă perfectă, așa cum e Lisa? Sărmana Linda. Chiar dacă ai izbuti să-ți salvezi căsnicia, cum ai putea vreodată să te mai privești În oglindă și să-ți placă ce vezi? Cum ai putea rezista să nu te compari mereu cu femeia mai tînără și mai frumoasă? Cum vei mai putea vreodată să Îți accepți imaginea și să fii mulțumită de ea? Biata Linda. Unde crede că a fost soțul ei weekendul trecut? A trebuit să se confrunte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
tânăr, fugeam prin viață fără să mă gândesc că o iubire poate fi tragică, la un moment dat, din pricină că-i vezi capătul. Din păcate, la anii mei, aproape totul s-a transformat în amintire. Și nu mă pot opri să compar tot timpul ceea ce "este" cu ceea ce "a fost"... ― De ce te-ai oprit? ― Eram gata să spun o prostie. Că aș vrea să-mi sfârșesc zilele vara, pentru a avea dinaintea ochilor ceea ce regret. Dar moartea e urâtă în orice anotimp
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
lume e o vale a plângerii, eu nu-mi doresc decât să rătăcesc prin ea și găsesc, vara mai ales, destule motive să-i plâng pe cei plecați în paradis. ― Afirmi lucruri periculoase. ― Cu atât mai bine. Totul e să compari. ― Ce anume? ― Îndrăznelile mele și spaimele mele. Dar tu, tu ai fi în stare să înfrunți rugul? ― Nu știu, Galilei. Însă nu ne place să vedem în alții ceea ce vrem să combatem în noi. XXVIII ― Am vorbit despre Nero și
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
e cazul să te întuneci, Galilei. ― Dar cine ți-a spus că mă întunec? Sunt mai departe liniștit. Te ascult. ― Eu am trăit lașitatea în forme mai rele decât tine. ― Chiar așa? ― Chiar așa. ― Un tribunal al Inchiziției nu se compară cu nimic. Dacă n-ai fost acolo, nu știi ce e dezgustul. ― Ba știu. ― Tăcerea grea, ca o draperie îmbibată de umezeală și tu care trebuie să dai un răspuns. Ce vei zice? "Eu, Galileo Galilei, în al șaptezecelea an
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
răsfoiască măcar... De aici încolo, nu mai e nimic frumos... ― Mi-ai stârnit curiozitatea. Ce-mi ascunzi? ― Nimic, vei vedea. Acum să ne întoarcem la tine, Galilei. Nu mi-ai spus niciodată ce părere ai despre Giordano Bruno. ― Lumea mă compară mereu cu el, nu-i așa? ― Da. E firesc. ― Și în defavoarea mea, fără îndoială. ― E adevărat. XLVI ― Aveam treizeci și șase de ani când l-au ars pe rug, la Roma. Și m-am îngrozit. De la Socrate n-a mai
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
în creștetul capului. Era o senzație venită, firește, prin sugestionare, dar neplăcută. - Ce faci, aștepți aici, ori cobor eu peste juma’ de oră? - Coboară tu. Vreau să analizezi și lichidul din rană. - Măi, dar ce fricos ești! - Și să-l compari cu al pacientei dinainte, ți-am trimis-o aici. - N-am văzut-o, poate e afară. Jos, în cabinetul lui Bobo, era deja lume strânsă, un copil mușcat de câine, care avea nevoie de un antitetanos, o femeie cu atac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
au bucurat copilăria. Nu voi mai gândi atât de deschis, nu voi găsi răspuns la toate întrebările mele. Și cel mai important, voi descoperi lumea, așa cum este ea: o lume rea, egoistă și dură, o lume în care oamenii se compară între ei, iar ura și răutatea vorbesc. Mă simt singură și neajutorată când mă gândesc că vor veni și acele clipe. Până atunci, pot doar să visez, să alunec printre stele, să râd, să zbor, să cred, să vreau să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
repede se desfășoară totul ! Îmi rupe bikinii. MÎinile lui... degetele lui... gîfÎi Înnebunită... Totul se Întîmplă atît de rapid, Încît nici nu mai am timp să-mi dau seama ce fac. E cu totul altfel decît cu Connor. Nu se compară cu nimic din... Acum un minut eram lîngă ușă, complet Îmbrăcată, iar acum deja... el... — Stai, reușesc să rostesc. Stai puțin, Jack. Trebuie neapărat să-ți spun ceva. — Ce anume ? Mă fixează cu o privire intensă și grăbită. Ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
prietenul lui a venit și l-a anunțat... De pe ce planetă vine Jemima oare ? Jack n-ar apela niciodată la Botox ! spun. Și nici la o operație de lifting facial ! — N-ai de unde să știi ! Îmi aruncă o privire grăitoare. Compară o fotografie recentă de-a lui Jack cu una mai veche și-ai să vezi diferența... — OK, Miss Marple, spune Lissy, dîndu-și ochii peste cap. Și care sînt celelalte șapte teorii? — Stai să-mi aduc aminte... Jemima dă pagina agenduței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
tot timpul cu o codiță de iepuraș.) GUFI; Apă! Apă! (Consternare generală, cu excepția lui ARTUR; ARTUR îi întinde lui GUFI o ceașcă plină cu apă; ceilalți rămân înlemniți, stingheriți.) GUFI (Bea, se șterge de sudoare, plescăie.): Apa... nimic nu se compară cu ea... Apa e principiul vieții! ARTUR (Îi întinde găleata.): Poftim. Luați cât vă trebuie. GUFI: Mulțumesc, mulțumesc... Știți, mie niciodată nu-mi ajunge apa. Când eram mic îmi plăcea grozav să stau cu picioarele în apă... ARTUR: Și mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de trei ori la rând, semn că se pregătește să-și spună textul. - Bineînțeles că Sandu e mai sărac cu duhul, dar de obicei simpluții ăștia sunt elevii cei mai ambițioși. E o plăcere să lucrezi cu ei. Nu se compară cu tine, atâta doar că au perseverență, lucru care adesea se dovedește mai important decât talentul. Dacă ai vrea să te ocupi serios de matematică ai fi mai ceva ca Paul Greuceanu, nu știu dacă ți-am spus de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cutia de argint, așa cum proceda Beau Brummel 1 cu tabachera lui. — E zi de Gauloises 2? — A fost o alegere grea, recunoscu Hugo. Dar, în cele din urmă, m-am hotărât să dau câștig de cauză pantalonilor. Nici nu se compară cu țigările Sobraine. Poză. Pilea neagră, care părea la fel de moale ca și catifeaua, îmbrăca cu eleganță membrele lui subțiri. Observasem deja cam cum are fundul, iar acum speram că are și picioare bune. La statura lui, ar fi putut fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
nu vorbă. Dar îi lipsește scânteia. Știi, cei mai mulți regizori din țară sunt numai pe jumătate creativi. Sunt oameni cu facultate, deștepți, pot învăța cum să „prindă“ o piesă destul de repede, dar nu sunt - cum să zic eu, artistici. Nu se compară cu Peter Brooke 1 sau cu Robert Lepage 1. Sunt previzibili, le știi dinainte stilul. De fapt, principalele cerințe, zise ea, ca o directoare de școală la lecție, sunt energia și rezistența. Regizorii clachează exact ca și actorii - își pierd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
gleznele încrucișate. Dintr-un obscur motiv, numai de el știut, Hugo purta pantaloni de tweed și fuma țigări Sobraines. — Mă tot aștept să scoți un ceas cu lanț, zisei eu, fără prea mare legătură cu situația. — Cum îndrăznești să mă compari cu Marele Iepure Alb1? Mă privii de sus, de la înălțimea nasului său lung și suflă un nor de fum. — Spune-mi ce s-a mai întâmplat azi. Știi că-mi place bârfa. Păi cam atât, pe cuvânt. Am verificat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
mi-au bucurat copilăria. Nu voi mai gândi atât de deschis, nu voi găsi răspuns la toate întrebările mele. Cel mai important, voi descoperi lumea, așa cum este ea: o lume rea, egoistă și dură, o lume în care oamenii se compară între ei, iar ura și răutatea vorbesc și este evidentă între noi, cei mici. Afli din ce în ce mai multe lucruri noi și începi să-ți faci planuri de viitor. Te gândești la ce vei deveni când vei crește, deoarece doar câțiva ani
Trebuie să devin adult?. In: ANTOLOGIE:poezie by Vlad-Ionuţ Gabor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_677]
-
brațele lui bronzate și musculoase. Hugo a clătinat din cap abia perceptibil, amintindu-și, cu un sentiment de disconfort, de cataclismica ultimă oră din cursul prenatal. —E cel mai grozav simțământ din lume, a adăugat Jake. Da. — Nimic nu se compară cu asta, nu? Vrând să ia un gât de lapte, Jake a dispărut în spatele umbreluțelor de cocteil. —E absolut - incredibil. Așa de - emoționant. Așa de - uluitor. Hugo i-a făcut semn din cap barmanului că mai vrea un whisky. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
tată, a remarcat Jake cu o nuanță zeflemitoare. Hugo nu i-a dat satisfacția unui răspuns. Dar se părea că Jake nici nu aștepta unul. E un sentiment fantastic, nu? s-a entuziasmat el. Nimic de pe lumea asta nu se compară. Mie și lui Alice ne e acum literalmente imposibil să ne mai imaginăm viața fără Ro. Fetița ne-a completat relația. Tu nu te simți la fel? Tonul lui Jake era ușor amuzat. —Complet? — A, absolut, a răspuns Hugo. „Complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
știi pe toate, primești informații de la Dumnezeu sau îți place să vinzi gogoși? De ce nu îți deschizi o tonetă? Parcă suntem în Alice in Wonderland, numai că eu n-am rochie, iar tu... Nici nu știu cu cine să te compar, sincer să fiu. Apariția ta într-un astfel de film l-ar transforma imediat într-unul de serie noir. - Asta s-a dorit o glumă? - Poate. - Una răsuflată, te asigur. Știu mult mai multe decât îți închipui, Scriitorule, cu toate că până
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de exemplu H. Belting , Likeness and Presence: A History of the Image before the Era of Art, trad. E. Jephcott (Chicago, 1994); și L. Dupré, Passage to Modernity: An Essay în the Hermeneutics of Nature and Culture (New Haven, 1993). Compară relatarea despre tratamentul aplicat de luterani operelor religioase în J.L Koerner, The Reformation of the Image (Chicago 2004). Despre noi sanctuare și locuri de pelerinaj, multe dintre ele create pentru icoane și statui (miraculoase), vezi L. Rothkrug, "Popular Religion
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
sia impichato all finestra del Podestà , al libro 120, a carte 128. Finestra et forche". [Antonio ... a fost condamnat la spânzurătoare de la fereastra Podestà, în cartea numărul 120, pagina 128. Fereastră și spânzurătoare]. Despre adnotarea marginala "a plătit în numerar", compară Charles Dickens, Martin Chuzzlewit, capitolul 51 în care Jonas Chuzzlewit spune despre Montague Tigg (alias Tigg Montague), care fusese ucis "He hâș given his receipt în full or hâd it forced from him rather" (Și-a plătit datoria pe deplin
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
nu spânzurarea lui Rinaldeschi, ci mai degrabă răscumpărarea lui". 25 Vezi Documentul X n. 5 în Anexa. A se notă că restauratorul a șters din greșeală litera A care apărea în expresia "ADI" la începutul primei propoziții [Figură 1]. 26 Compară cu predella cu cele șase scene "Profanazione dell'ostia" de Paolo Uccello (1467-1468) în Galleria Nazionale delle Marche, Urbino, despre care vezi J. Pope-Hennessy, Paolo Uccello, a 2-a ediție (Londra, 1969), 156-157, fig. 87-92; și ciclul de episoade din
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]