4,181 matches
-
accentuată se poate întrebuința singură doar în enunțuri dialogale, când forma neaccentuată rămâne subînțeleasă odată cu verbul predicat: - M-ai văzut pe mine?/ - Da, pe tine. Întrebuințarea formelor neaccentuate de dativ și acuzativ este obligatorie și în unele contexte în care complementul, direct sau indirect, se realizează prin substantive sau pronume nepersonale; gradul de obligativitate depinde de topica substantivului (pronumelui nepersonal), natura substantivului, gradul de determinare a substantivului. Se reiau sau se anticipă prin forma neaccentuată a pronumelor: • substantivele care preced verbul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
I, p. 177) sau intră, ca nume predicativ, în alcătuirea predicatului analitic: „Căci tu - tu ești el.” (Ibidem, p. 41) În dezvoltarea relației de dependență, ocupă de regulă poziția de determinant, realizând toate funcțiile sintactice ale substantivului (și pronumelor nepersonale): • complement direct: „Mai aminti-mă-va un trecător/Vreunui străin, sub ceasul lor?” (L.Blaga, p. 224); • complement indirect: „Și somnul, vameș vieții, nu vrea să-mi ieie vamă.” (M.Eminescu, I, p. 203), „De câte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Ibidem, p. 41) În dezvoltarea relației de dependență, ocupă de regulă poziția de determinant, realizând toate funcțiile sintactice ale substantivului (și pronumelor nepersonale): • complement direct: „Mai aminti-mă-va un trecător/Vreunui străin, sub ceasul lor?” (L.Blaga, p. 224); • complement indirect: „Și somnul, vameș vieții, nu vrea să-mi ieie vamă.” (M.Eminescu, I, p. 203), „De câte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,/Oceanul cel de gheață mi-apare înainte.” (Ibidem, p. 114); • complement de reciprocitate: „Zâmbiră între dânșii bătrânii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ceasul lor?” (L.Blaga, p. 224); • complement indirect: „Și somnul, vameș vieții, nu vrea să-mi ieie vamă.” (M.Eminescu, I, p. 203), „De câte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,/Oceanul cel de gheață mi-apare înainte.” (Ibidem, p. 114); • complement de reciprocitate: „Zâmbiră între dânșii bătrânii tăi prieteni.” (Ibidem, p. 91); • complement de agent: „Nimic nu e realizat de ei.”; • complemente corelative (sociativ, de excepție, cumulativ): „Baba-l apucă de mijloc, se lungi răpezindu-se cu el până-n nori.” (M. Eminescu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nu vrea să-mi ieie vamă.” (M.Eminescu, I, p. 203), „De câte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,/Oceanul cel de gheață mi-apare înainte.” (Ibidem, p. 114); • complement de reciprocitate: „Zâmbiră între dânșii bătrânii tăi prieteni.” (Ibidem, p. 91); • complement de agent: „Nimic nu e realizat de ei.”; • complemente corelative (sociativ, de excepție, cumulativ): „Baba-l apucă de mijloc, se lungi răpezindu-se cu el până-n nori.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 9), „ În afară de mine n-a mai fost nimeni.”, „Pe lângă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
p. 203), „De câte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,/Oceanul cel de gheață mi-apare înainte.” (Ibidem, p. 114); • complement de reciprocitate: „Zâmbiră între dânșii bătrânii tăi prieteni.” (Ibidem, p. 91); • complement de agent: „Nimic nu e realizat de ei.”; • complemente corelative (sociativ, de excepție, cumulativ): „Baba-l apucă de mijloc, se lungi răpezindu-se cu el până-n nori.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 9), „ În afară de mine n-a mai fost nimeni.”, „Pe lângă el au mai apărut vreo trei.”; • circumstanțiale; funcția de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
la amândouă persoanele: La persoana a II-a omonimia cuprinde și pluralul, iar la persoana a III-a, omonimia cazuală se desfășoară în forme diferite de singular și plural: Distincția nominativ-acuzativ este asigurată, direct, de morfemul pe, expresie a acuzativului complement direct și, indirect, prin alte prepoziții care impun cazul acuzativ în realizarea altor funcții sintactice: dumneavoastră/pe dumneavoastră, (cu, la) dumneavoastră etc. Vocativul persoanei a II-a este marcat prin intonație: dumneavoastră! Distincția genitiv-dativ se realizează sintactic, prin intermediul regentului; genitivul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
anumite condiții. Realizează totdeauna diferite funcții sintactice, pronumele reflexiv în cazul genitiv: • atribut, formele neaccentuate: „Nu spre-amor, spre-nchinăciune el genunchii-și încovoaie.” (M. Eminescu, I, p. 103), „Pe vatra corăbiei/inima mi-o îngrop subt spuză.” (L. Blaga, p. 98) • complement indirect și circumstanțial; formele accentuate, cerute de recțiunea prepozițiilor (locuțiunilor prepoziționale) care se construiesc cu genitivul: Nu mai văd nimic înaintea mea., Și-a creat în jurul său o atmosferă total nefavorabilă., Prin tot ce faci ești împotriva ta. Pronumele în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cerute de recțiunea prepozițiilor (locuțiunilor prepoziționale) care se construiesc cu genitivul: Nu mai văd nimic înaintea mea., Și-a creat în jurul său o atmosferă total nefavorabilă., Prin tot ce faci ești împotriva ta. Pronumele în cazul dativ realizează funcția de complement indirect sau de complement de reciprocitate când nu este morfem de diateză: „Nu-și trăise decât șie.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 91), „Amândoi ca-ntr-o poveste/ Ei își sunt așa de dragi.” (Idem, I, p. 101) În cazul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
locuțiunilor prepoziționale) care se construiesc cu genitivul: Nu mai văd nimic înaintea mea., Și-a creat în jurul său o atmosferă total nefavorabilă., Prin tot ce faci ești împotriva ta. Pronumele în cazul dativ realizează funcția de complement indirect sau de complement de reciprocitate când nu este morfem de diateză: „Nu-și trăise decât șie.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 91), „Amândoi ca-ntr-o poveste/ Ei își sunt așa de dragi.” (Idem, I, p. 101) În cazul acuzativ, realizează funcții sintactice
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
când nu este morfem de diateză: „Nu-și trăise decât șie.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 91), „Amândoi ca-ntr-o poveste/ Ei își sunt așa de dragi.” (Idem, I, p. 101) În cazul acuzativ, realizează funcții sintactice forma accentuată: • complement de agent: „Când pătruns de sine însuși odihnea cel nepătruns.” (M.Eminescu, I, p. 142); • complement direct (intern); complement direct - prelungire sintactică a acuzativului-morfem al diatezei reflexive: „Că o vrea spre-a se-nțelege în sfârșit pe sine însuși” (Ibidem
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
91), „Amândoi ca-ntr-o poveste/ Ei își sunt așa de dragi.” (Idem, I, p. 101) În cazul acuzativ, realizează funcții sintactice forma accentuată: • complement de agent: „Când pătruns de sine însuși odihnea cel nepătruns.” (M.Eminescu, I, p. 142); • complement direct (intern); complement direct - prelungire sintactică a acuzativului-morfem al diatezei reflexive: „Că o vrea spre-a se-nțelege în sfârșit pe sine însuși” (Ibidem, p. 160); • complement indirect: „Câtă sinceră frăție adusese el cu sine.” (Ibidem, p. 53); • circumstanțial: „Și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
-ntr-o poveste/ Ei își sunt așa de dragi.” (Idem, I, p. 101) În cazul acuzativ, realizează funcții sintactice forma accentuată: • complement de agent: „Când pătruns de sine însuși odihnea cel nepătruns.” (M.Eminescu, I, p. 142); • complement direct (intern); complement direct - prelungire sintactică a acuzativului-morfem al diatezei reflexive: „Că o vrea spre-a se-nțelege în sfârșit pe sine însuși” (Ibidem, p. 160); • complement indirect: „Câtă sinceră frăție adusese el cu sine.” (Ibidem, p. 53); • circumstanțial: „Și în sine împăcată
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Când pătruns de sine însuși odihnea cel nepătruns.” (M.Eminescu, I, p. 142); • complement direct (intern); complement direct - prelungire sintactică a acuzativului-morfem al diatezei reflexive: „Că o vrea spre-a se-nțelege în sfârșit pe sine însuși” (Ibidem, p. 160); • complement indirect: „Câtă sinceră frăție adusese el cu sine.” (Ibidem, p. 53); • circumstanțial: „Și în sine împăcată stăpânea eterna pace.” (Ibidem, p. 32); • atribut: „Ochii (...) mulțumiți de ei înșii privesc c-un fel de conștiință de sine.” (M.Eminescu, Proză literară
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
noastre), str/ștr (vostru/voștri). Cazultc "Cazul" La singular, pronumele posesive realizează, în sfera limbii literare, numai opoziția nominativ-acuzativ; marca distinctivă a cazului acuzativ este morfemul pe: al meu/pe al meu. Când acuzativul nu este expresia funcției sintactice de complement direct, anularea omonimiei cu nominativul este realizată prin intermediul prepozițiilor cerute de funcțiile sintactice pe care le exprimă: la/cu/despre/pentru al meu. În limbajul popular intervin uneori și forme de genitiv-dativ, realizate dezinențial, mai rar și numai la feminin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
copulativ: Aceștia sunt ai mei; au venit să mă vadă. Întrebuințarea ca nume predicativ a pronumelui posesiv autonom nu este curentă. În desfășurarea relației de dependență, pronumele posesive autonome ocupă de regulă poziția de determinant: Du alor mei această veste. (complement indirect), A fost certat de ai săi. (complement de agent), Drepturile alor mei au fost încălcate în mai multe rânduri. (atribut), I-am văzut pe ai tăi la gară. (complement direct) ș.a.m.d. Pronumele adjectivale se întrebuințează în text
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mă vadă. Întrebuințarea ca nume predicativ a pronumelui posesiv autonom nu este curentă. În desfășurarea relației de dependență, pronumele posesive autonome ocupă de regulă poziția de determinant: Du alor mei această veste. (complement indirect), A fost certat de ai săi. (complement de agent), Drepturile alor mei au fost încălcate în mai multe rânduri. (atribut), I-am văzut pe ai tăi la gară. (complement direct) ș.a.m.d. Pronumele adjectivale se întrebuințează în text singure sau precedate de articolul posesiv. Sunt întrebuințate
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de regulă poziția de determinant: Du alor mei această veste. (complement indirect), A fost certat de ai săi. (complement de agent), Drepturile alor mei au fost încălcate în mai multe rânduri. (atribut), I-am văzut pe ai tăi la gară. (complement direct) ș.a.m.d. Pronumele adjectivale se întrebuințează în text singure sau precedate de articolul posesiv. Sunt întrebuințate singure când urmează imediat unui substantiv determinat prin articol definit enclitic: „Mâni tomnatice întinde noaptea mea spre tine.” (L. Blaga, p. 47
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
acela dintre oameni devină cel întâi/ Ce mi-a răpi chiar piatra ce-oi pune-o căpătâi.” (Ibidem, I, p. 115) și poziția de determinant. Ca determinant dezvoltă toate funcțiile substantivului, cu excepția celor rezultând dintr-o relație de dublă dependență: • complement (direct, indirect, de agent): „Danțul, muzica, pădurea, pe acestea le-ndrăgii” (Ibidem, p. 102), „Ș-aceluia, Părinte, să-i dai coroană scumpă,/Ce-o să amuțe cânii...” (Ibidem, p. 116); • complement corelativ (de excepție, sociativ, cumulativ):„Surtucul lui, pe lângă acestea, era
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
substantivului, cu excepția celor rezultând dintr-o relație de dublă dependență: • complement (direct, indirect, de agent): „Danțul, muzica, pădurea, pe acestea le-ndrăgii” (Ibidem, p. 102), „Ș-aceluia, Părinte, să-i dai coroană scumpă,/Ce-o să amuțe cânii...” (Ibidem, p. 116); • complement corelativ (de excepție, sociativ, cumulativ):„Surtucul lui, pe lângă acestea, era mai mult urzeală decât bătătură.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 32); • circumstanțial:„Pe acesta mă așez eu.” • atribut:„Strângând cu multă amiciție (...) mâna acestuia, gândi că are multă cauză de-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pronume) se exprimă prin morfemul la: Am dat la trei din ei câte un măr., Am dat un măr la câte doi. • nominativul are morfemul Ø, iar acuzativul morfemul pe, dacă pronumele, marcat semantic de trăsătura ‘cunoscut’, realizează funcția de complement direct: Au venit doi (câte doi) la mine., I-am chemat pe doi la mine., I-am luat pe câte doi. Când realizează alte funcții, acuzativul se distinge, indirect, de nominativ, prin intermediul prepoziției: A mers totdeauna cu doi la film
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
câte doi la film. Când pronumele nu se caracterizează prin trăsăturile ‘uman’ și ‘cunoscut’, distincția acuzativ-nominativ rămâne implicită în planul semantic al relației sintactice: Doi au venit. vs Doi ți-am trimis. Când pronumele de cuantificare distributivă realizează funcția de complement predicativ, distincția se fixează sintactic, prin intermediul complementului direct-regent nominal (pronominal): I-am așezat câte doi. față de S-au așezat câte doi. Pronumele de cuantificare colectivă și pronumele de cuantificare nedefinită se caracterizează prin flexiune sintetică. Opoziția cazuală se realizează prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
se caracterizează prin trăsăturile ‘uman’ și ‘cunoscut’, distincția acuzativ-nominativ rămâne implicită în planul semantic al relației sintactice: Doi au venit. vs Doi ți-am trimis. Când pronumele de cuantificare distributivă realizează funcția de complement predicativ, distincția se fixează sintactic, prin intermediul complementului direct-regent nominal (pronominal): I-am așezat câte doi. față de S-au așezat câte doi. Pronumele de cuantificare colectivă și pronumele de cuantificare nedefinită se caracterizează prin flexiune sintetică. Opoziția cazuală se realizează prin dezinențe, specifice substantivului sau specific pronominale, libere
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ai cu cine te înțelege.” (I. Creangă, p.65), „Trecu o zi, trecură trei/ Și iarăși noaptea vine/Luceafărul deasupra ei/Cu razele-i senine.” (M. Eminescu, I, p. 171); • predicat (în complementaritate cu un verb copulativ): „Ei sunt mulți.”; • complement (direct, indirect, de agent): „I-am văzut pe câțiva la muzeu.”, „Multe trec pe dinainte,/ În auz ne sună multe,/Cine ține toate minte/ Și ar sta să le asculte?” (M. Eminescu, I, p. 194), „În multe forme-apare a vieții
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mele,/Eu nu mai cred nimic și nu am taine.” (M. Eminescu, IV, p. 361), „S-a dus amorul, un amic/Supus amândurora.” (M. Eminescu, I, p. 184), „Părăsit de toți, încearcă în zadar să se regăsească măcar pe sine.”; • complement corelativ (sociativ, cumulativ, de excepție): „A plecat cu amândoi.”; Observații: Complementul corelativ de excepție nu se poate exprima prin pronumele de cuantificare colectivă. • circumstanțial (rar): A zburat peste două din cele trei coline., „Așa este jocul./ Îl joci în doi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]