8,042 matches
-
efect pozitiv asupra moralului general. Aceste aprecieri cu rol demistificator atrag atenția asupra pericolului asociat unui abuz în utilizarea matricelor de portofoliu. În spatele acestor matrice se ascund concepte care trebuie cunoscute în profunzime, inclusiv din punctul de vedere al limitelor conceptuale. O analiză a acestor instrumente arată că utilizarea este deosebit de dificilă și problematică, iar rezultatele sunt discutabile pentru numeroase familii de cazuri ale organizațiilor gestionate, de unde necesitatea unei prudențe în realizarea oricărei construcții decizionale bazate pe acestea. Conceptele proxime specifice
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
din marketing - de exemplu, ciclul de viață al industriei după modelul ciclului de viață al produsului. Se consideră că există un număr de lucrări de management modern, între care Porter (1980, 1985) sau Kotler (2002), care au ghidat dezvoltarea structurii conceptuale a modelelor celor mai cunoscute. Instrumentarul asociat acestor tehnici a fost axat inițial pe utilizarea unei matrice bidimensionale, în care erau poziționate reprezentările entităților de gestionat, familii de produse sau afaceri. Acesta era menit să realizeze următoarele funcții: 1. înțelegerea
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
acestei entități în mediul intern și în cel extern. Mediul intern al organizației este evaluat prin stabilirea unor mărimi de referință generate de modele constituite de ansamblul celorlalte organizații. Reciproc, mediul extern este evaluat pe baza unor prezumții sau standarde conceptuale, mai mult sau mai puțin obiectivate, generate de către membrii organizației. Aprecierea „poziției” unei afaceri în mediul intern și mediul extern se dorește a fi obiectivă. Dacă se presupune că un efect este generat de un număr redus de cauze, eventual
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
cea care sugerează să se păstreze afacerile ce sunt înțelese de firmă și să se țină seama mai degrabă de potrivirea dintre competențe și afacerea aleasă decât de performanțele afacerii judecate ca fiind independentă. 9.1.2. Dificultăți și limitări conceptuale ale matricelor de portofoliutc "9.1.2. Dificultăți și limitări conceptuale ale matricelor de portofoliu" Deși se afirmă că un procent însemnat de firme utilizează aceste instrumente, o aplicație concretă ridică numeroase semne de întrebare și se dovedește mai dificilă
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
firmă și să se țină seama mai degrabă de potrivirea dintre competențe și afacerea aleasă decât de performanțele afacerii judecate ca fiind independentă. 9.1.2. Dificultăți și limitări conceptuale ale matricelor de portofoliutc "9.1.2. Dificultăți și limitări conceptuale ale matricelor de portofoliu" Deși se afirmă că un procent însemnat de firme utilizează aceste instrumente, o aplicație concretă ridică numeroase semne de întrebare și se dovedește mai dificilă decât ar lăsa să se înțeleagă teoria asociată. Dificultatea își are
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
este dificil de apreciat în mod corect în ce punct al ciclului se află entitatea de analizat - produs sau industrie. Matricea se remarcă printr-o precizie sporită a recomandărilor de acțiune, dar nu rezolvă cea mai mare parte a problemelor conceptuale, între care tratarea dinamică a afacerilor sau considerarea sinergiei dintre ele. Dat fiind faptul că are un caroiaj mai complicat, va rezulta și o operaționalizare mai laborioasă a unei analize. Din aceste motive utilizarea matricei este mai puțin frecventă. * * * Având
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
la modificările mediului înconjurător este lent, iar responsabilitatea monitorizării mediului e ambiguă. 3. Există conflicte excesive evidente, cu efecte nefaste asupra coordonării și colaborării în interiorul organizației. Se remarcă relativitatea aprecierilor - „slabă calitate”, „lent”, „ambiguu” - care vin să se adauge problemelor conceptuale asociate teoriilor privind structura organizațională. Rezultă că se impun o tratare prudentă a schimbării și o alegere inspirată a momentului. Drucker (1974) atrage atenția că schimbările nejustificate ale structurii generează instabilitate și creează confuzie. Alegerea structurii organizaționale este determinată de
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
identificate mai ușor adevăratele cauze de declanșare și instalare a crizei. Un exemplu concret În acest sens este deschiderea pe care instituțiile Uniunii Europene, cu precădere Comisia Europeană, o au spre a face auzită vocea unor reprezentanți ai unor abordări conceptuale neglijate sau puțin luate În seamă până acum. Lideri și instituții reprezentative pentru sindicate, militanți și organizații emblematice pentru mișcarea ecologistă, apărători ai intereselor unor segmente sociale defavorizate, specialiști din afara mainstream-ului sunt implicați din ce În ce mai mult În elaborarea pachetului de măsuri
Managementul Cunoașterii. In: Managementul Cunoașterii by Octavian ȘERBAN () [Corola-publishinghouse/Science/233_a_168]
-
alta în care el este dat în prezența alternativei falsului, dar își diminuează probabilitatea) le putem recunoaște dinamica în două momente diferite care acoperă temele dialogului Phaidros. Fără a reduce sub o formă sau alta tematica acestui dialog la cuplul conceptual pe care încercăm să îl degajăm din textele de filosofie speculativă ale lui Platon, ne propunem să recunoaștem și în acest dialog funcționarea în direcția unei sinteze a celor doi termeni, așa cum pare să se fi petrecut în Menon. De
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
absurdă a retorului care spune adevărul în afara oricăror tehnici de persuasiune). Dintre toate analogiile, chiar incomplete, pe care le-am prezentat deocamdată, aceasta din urmă pare a fi de reținut dincolo de modul în care ea explică și îmbogățește cuplul nostru conceptual: cu retorica, ne aflăm la un pas de legitimarea minciunii politice datorată distribuției cetățenilor între grupul retorilor-filosofi, stăpâni odiseici și naturali ai adevărului și minciunii și o mulțime al cărei caracter ahileic este garantat de mai multe legitimări teologice dintre
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
poate condiționa faptul de a reflecta asupra tradiției culturale din care facem parte, constatăm doar faptul că o problemă a dialogurilor de tinerețe, schițată de noi în rândurile de mai sus, traversează o parte a operei lui Platon, se îmbogățește conceptual și ia nume noi. Iar în acest parcurs intelectual platonician intervine la un moment dat redactarea dialogului Republica, conglomerat de teze etice, politice și metafizice care funcționează ca un ansamblu coerent, dar înzestrat cu ample salturi de pe un palier pe
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Platon. Pe scurt, nu credem că problema din Hippias minor conține explicația dilemelor Republicii, dar, pentru că am sesizat deja continuitatea unei probleme de la acest dialog de tinerețe și până la Sofistul, chiar dacă această problemă este ea însăși în schimbare și îmbogățire conceptuală de la un dialog la altul, merită să plecăm de la presupunerea că Republica, prin discutarea utilității minciunii politice, prin polarizarea reflexivității la nivelul filosofilor sau prin ahileicul lumii divine ar putea fi măcar o etapă, poate neîncheiată, din cercetarea pe care
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
să permită selecția celor mai buni.” Cum adevărata cunoaștere nu stă la îndemâna mulțimilor, acestea au nevoie de un lider care să-i îndrume. Acesta trebuie să fie în posesia unei cunoașteri care să-i permită accesul la Idei. Această arhitectură conceptuală explică motivele pentru care în cetatea ideală a lui Platon formarea caracterelor este pasul premergător formării intelectuale. Ni se pare interesantă observația lui M. Hare, care constată că ideile lui Platon par să se delimiteze aici de doctrina pe care
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
face artistul. Aceste imagini (cu pretenția de substitut al realității) sunt reprobabile în viziunea lui Platon. Există însă și „imaginile bune”, rezultate ale inspirației divine de care este cuprins uneori artistul. Existența acestora îi induce lui Platon o anumită incomoditate conceptuală, însă nevoia de coerență globală a sistemului i se pare aici mai importantă. De aceea, artistul care se oferă să fie (prin creația sa) prilejul de intrare în lume a unei imagini naturale este tolerat în cetate. Arta nu vine
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
nu sunt oameni de vază”. În viziunea lui, elita politică se constituie pe criterii morale și culturale. Imposibilitatea de a recupera lingvistic „kalokagathia” ne împiedică acum să definim mai bine acest criteriu potrivit cu care are loc selecția elitei...). Platon justifică conceptual această viziune arătând că „orice mulțime și orice bogăție dă înapoi în fața virtuții”. El va întemeia noblețea și libertatea cetății pe o puritate elenă, „din fire potrivnică barbarilor, căci noi suntem eleni și curați, neamestecați cu barbari”. Oprindu-ne asupra
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de echilibru psihosocial pe care îl joacă imaginația simbolică. Totuși, aceste voci se aud greu din mijlocul corului majoritar iconoclast care cere la unison dezafectarea „muzeului imaginar” (Malraux) care rămâne în viziunea lor un potențial de entropie socio-umană. Această perspectivă conceptuală provine dintr-un pragmatism istoric evident: „Această lentă eroziune a rolului imaginarului în filosofia și în epistemologia occidentală, dacă a asigurat, pe de o parte enorma ascensiune a progresului tehnic și dominația acestei puteri materiale asupra celorlalte civilizații, pe de
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de ceea ce s-ar putea numi paradoxul suprainformării. Sub pretextul că informează, imaginile vin spre om în flux continuu și alert. Posibilitățile noastre de a procesa cantități mari de imagine scad însă exponențial. Omul renunță să filtreze și se reorientează conceptual dinspre calitatea procesării informației spre cantitatea acumulării de date. Fizicienii contemporani au impus perspectiva discutabilă conform căreia introducând informație, noi negăm entropia lumii. Orice nouă informație introdusă presupune din partea sistemului care o acceptă, un efort de readecvare. Societatea suferă mutații
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
o revoluție culturală o poate atrage după sine la nivel civilizațional. Cetatea are însă nevoie de liniște. Imaginea este putere datorită capacității sale de a reorganiza valoric domenii conexe artei, în primul rând politicul, eticul și civicul. Platon se situează conceptual sub semnul acelei forme de „violență gramaticală” de care vorbește J.F. Lyotard. Acesta din urmă arată că vocabula „noi” este o categorie gramaticală politică marcată de un pronunțat imperialism. Întreaga modernitate a funcționat (cultural și politic) legitimându-se prin intermediul acestei
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
nu sunt întâmplătoare. Istoria a cunoscut ideologii și doctrine sublime care s-au stins în tăcere fiindcă s-au vândut prost. Lumea nu era pregătită să le accepte, și ele au fost trecute în rezervă sub marca derizoriului. Uneori, proiecte conceptuale mediocre au făcut vogă istorică doar pentru că au fost scoase la lumină în conjuncturi favorabile, în „haine de gală”. Arta este un preparativ mentalitar care anunță și pregătește revoluțiile. Adică subminează conservatorismele tradiționale. Politicienii lucizi n-au pierdut nici o clipă
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ar putea apărea unei exegeze superficiale, un idealist nerezonabil. Totuși, este limpede că Platon nu avea o viziune idilică asupra cetățeanului și a cetății în măsura în care și-a îngăduit să vorbească despre „nobila minciună” a guvernanților. Remarcăm aici o anume dificultate conceptuală care marchează concepția lui Platon despre filosof în genere și despre regele-filosof. Dacă e adevărat că „nu se va curma răul, în ce privește neamul oamenilor, mai înainte ca ginta celor care filosofează drept și adevărat să ajungă la stăpânirea politică” devine
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Ideea de Bine în centrul cunoașterii sale), dar regele - în exercițiul cârmuirii, are îngăduința să-i mintă atât pe supuși, cât și pe dușmani. Este evident că intervine aici principiul dublei măsuri, fără de care Platon nu se mai poate justifica conceptual. Dacă singura soluție pentru cetate este coincidența puterii politice cu înțelepciunea, înseamnă, urmărind riguros raționamentul, că uneori este înțelept să minți (sau măcar să ascunzi, să amâni „scoaterea din ascundere”). Dificultatea problemei e recunoscută de Platon cu onestitate. Până și dreptatea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
gândirii în învățământul tradițional, la noi în țară 175 7.2. „Școlile active” de la începutul secolului XX 176 7.3. Dezvoltarea gândirii în centrul atenției actualelor școli din Occident 177 Capitolul X Comunicarea didactică Ă Luminița Iacob 181 1. Precizări conceptuale 181 2. Forme ale comunicării. Implicații psihopedagogice 182 2.1. Verbal, paraverbal și nonverbal 184 2.2. Comunicarea accidentală, subiectivă și instrumentală 187 2.3. Implicații psihopedagogice 188 3. Comunicarea didactică 190 4. Retroacțiuni ale comunicării didactice 192 4.1
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
2. Forme ale comunicării. Implicații psihopedagogice 182 2.1. Verbal, paraverbal și nonverbal 184 2.2. Comunicarea accidentală, subiectivă și instrumentală 187 2.3. Implicații psihopedagogice 188 3. Comunicarea didactică 190 4. Retroacțiuni ale comunicării didactice 192 4.1. Delimitări conceptuale 193 4.2. Taxonomia feed-back-ului 194 Capitolul XI Aspecte motivaționale ale învățării în școală Ă Andrei Cosmovici 199 1. Caracterizarea motivației 199 2. Motive fundamentale pentru procesul educativ 200 3. Nivelul de aspirație 201 4. Motivația școlară 202 5. Caracteristicile
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
Ă se pretează la aplicarea și consolidarea acestei capacități, în domeniul disciplinelor social-umaniste nu este obligatoriu să se manifeste transferul acestei achiziții. Este o cale relativ simplă de a afla câți din elevii clasei dumneavoastră se „avântă” în planul categorial-abstract (conceptual) al gândirii și câți rămân în planul mai comod, categorial-concret (noțional). Propuneți-le o scurtă intervenție scrisă, anonimă, de interes major pentru ei, dar care să solicite generalizare și abstractizare în tratare (de exemplu, ceva de genul pro și contra
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
și abstractizare în tratare (de exemplu, ceva de genul pro și contra clonării sau superindividualizare și esență umană ori practica eutanasiei între acceptare și refuz). Analizați apoi statistic ponderea exprimării ideilor în termeni concreți, situaționali, particulari, față de cea a exprimării conceptuale. Aveți astfel un diagnostic de etapă care vă permite reveniri ulterioare comparative. 3.3. Etapa de vârstă 16-18 anitc "3.3. Etapa de vârst\ 16‑18 ani" 3.3.1. Încadrare generaltc "3.3.1. Încadrare general\" Stadiul dezvoltării psihosociale
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]