13,648 matches
-
arendașul moșiei comunei"1893. După prânz "Majestățile Lor au vizitat portul" iar "Majestatea Sa Regina cu suita au făcut o preumblare în mare"1894. În aceeași zi, regele Carol I "a vizitat autoritățile, școlile, spitalul, arestul (...) unde a grațiat 6 condamnați și manutanța militară"1895. În cursul serii, "orașul fiind luminat peste tot, Majestățile Lor (...) au făcut pe jos o preumblare pe bulevardul Elisabeta, în port, și în Piața Independenmței"1896. Sâmbătă, 16 septembrie 1895, la orele 9 dimineața, "Majestățile Lor
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Aștia sunt diavolul în persoană.“ Tinerii nu sunt de aceeași părere. Mulți dintre cei cu vârste cuprinse între douăzeci și treizeci de ani declară următoarele: „Nu puteam spune că nu le înțelegem trăirile.“ Normal că fapta în sine este de condamnat, dar sunt de compătimit. Kawai: E greu să delimitezi binele de rău, dar încă din fragedă copilărie ne sunt implementate aceste valori. Binele devine parte din trupul nostru. Citesc declarațiile angajaților de la metrou și mi se par incredibile. Chiar am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
rătăciri pe străzi, continuând cu voce tare o ceartă cu Filip pe care până atunci o purtase în gând. Nimic mai absurd! Sclavii negri când erau transportați în corăbii spre America se sinucideau ținându-și respirația. Ocnașii pe viață și condamnații la moarte își sfâșie cu dinții venele de la încheietura mâinii. Nebunii își zdrobesc capetele, murdărind cu creierul și sângele lor pereții celulei din ospiciu. Animalele prinse în capcană își curmă și ele viața. Iar cele capturate de vii și băgate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
așteptat degeaba pe mucos până dimineața, pentru a-i smulge detaliile picante de care ei nu avuseră parte. N-a mai coborât niciodată scările de lemn ale cârciumii. Nici la vapor nu s-a mai întors, fiind dat dezertor și condamnat în contumacie de Tribunalul Militar. S a zvonit că a fugit cu femeia aceea pe altă ieșire și nimeni nu i-a mai văzut vreodată. Lăsară în urmă cartierul oriental mocnind de legende subterane. Coborâră spre lagună trecând pe lângă o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
o dimineață foarte friguroasă și trebuia să am ore de la 9 la liceu, așa cum aveam eu în fiecare zi de marți. Mi-am băut cafeaua și pot să zic fără să mint că am fumat atunci ultima țigară precum condamnatul la moarte (aia a fost ultima că de atunci nu am mai pus țigară în gură). Totuși nimic nu anunța ce avea să urmeze. Am trecut strada la chioșcul de vizavi de unde mi-am cumpărat șapte țigări, norma pentru ziua
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
rătăciri pe străzi, continuând cu voce tare o ceartă cu Filip pe care până atunci o purtase în gând. Nimic mai absurd! Sclavii negri când erau transportați în corăbii spre America se sinucideau ținându-și respirația. Ocnașii pe viață și condamnații la moarte își sfâșie cu dinții venele de la încheietura mâinii. Nebunii își zdrobesc capetele, murdărind cu creierul și sângele lor pereții celulei din ospiciu. Animalele prinse în capcană își curmă și ele viața. Iar cele capturate de vii și băgate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
așteptat degeaba pe mucos până dimineața, pentru a-i smulge detaliile picante de care ei nu avuseră parte. N-a mai coborât niciodată scările de lemn ale cârciumii. Nici la vapor nu s-a mai întors, fiind dat dezertor și condamnat în contumacie de Tribunalul Militar. S a zvonit că a fugit cu femeia aceea pe altă ieșire și nimeni nu i-a mai văzut vreodată. Lăsară în urmă cartierul oriental mocnind de legende subterane. Coborâră spre lagună trecând pe lângă o
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
la galvanometrul unui poligraf, pentru a măsura, pe baza conductibilității electrice, viteza cu care se urcă apa din rădăcină În frunze, vei putea obține un model de semnal, asemănător oarecum cu cel al unui om expus unor excitații senzoriale. Un condamnat pe scaunul electric nu suferă mai mult decât o mușcată sau o begonie căreia Îi arzi frunzele. Mai mult, durerea se transmite de la o plantă la alta cu o intensitate ce se amplifică În progresie geometrică. Prin urmare, chiar Închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de indentitate dovedind poziția ocupată În societate,adică,dacă lucrezi undeva,iar dacă lucrezi ce treburi importante Învârtești de te afli pe stradă, iar dacă nu puteai răspunde cu exactitate milițianului, erai un om pierdut. În două ore erai judecat, condamnat, iar a doua zi te aflai deja cu sapa În mână la munca câmpului! Fără a realiza pericolul, din curiozitate, Atena mai parcurse câțiva metri În pași de promenadă, iar la un moment dat se Îndreptâ către o Îngrămădire de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
răcoare timp În care vei medita ca la următoarea noastră Întrevedere să mărturisești sincer procedeul diabolic În care ai furat. Să vină garda...!” Prelungirea mandatului de arestare Îl desorientă având senzația de pierdere a ehilibrului mintal. Cunoștea din relatările unor condamnați la ani grei de pușcărie dacă, după primele șapte zile de arest preventiv nu te pun În libertate, avea de așteptat mult și bine până ce dosarul va fi În stare de judecată. Mandatele de prelungire a arestării preventive vor alerga
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
erau de părere pronostigând cu voce tare majorarea pedepsei, desigur, nu mai Încape discuție, inculpatul a fost obraznic. Se asocie acestora Însuși deținuții ce erau În boxă cu el, nu mai vorbim de gardieni care-l priveu ca pe un condamnat la moarte, unul din garda de pază apostrofându-l. „Nu putea-i să taci din gură mă dobitocule...? Ce mai conta dacă mai primeai Încă cinci ani...! Vedem noi...! Eu În locul judecătoarei, a-și mai pune Încă cinci ani la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să stoarcă dela Tony Pavone cât mai multe mărturisiri și provocări de injurii la adresa milițienilor, la care Însă Tony Pavone răspunse suficient de evaziv, oferindu-i unele informații eronate. Cele câteva minute, le asemui cu jalnica ultimă dorință a unui condamnat la moarte...!! În momentul când acele ceasornicului indică cele douăzeci și patru ore dela introducerea lui Tony Pavone În arest, acesta fu strigat pentru liberare. Procuratură refuzase prelungirea arestului cu Încă treizeci de zile...! La percheziția corporală, inchizitorii căutară febril biletul compromițător
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-se În ceață și totuși, ce s-a Întâmplat cu zecile de mii cadavre dela Închisoarea Văcărești...? Cum au dispărut fără urmă...? După cum se mărturisește În cartea scrisă de Olga Lengyel, În lagărul morții la Birkenau În Polonia, trenurile cu condamnați la gazare soseau Într-un tempo infernal iar crematoriile prea puține erau depășite de numărul celor ce aveau să fie uciși...! În acest fel, pentru a corespunde dispariției cadavrelor Într-un tempo mai rapid, naziștii germani au pus brigăzile de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Și asta este ce mă preocupă pe mine la teatralitatea episodului Rumkowski. Desigur că actorul era sortit pieirii. Mulți alți actori, cu mai puțină agonie, au și ei un simț al sortirii la pieire. Cât despre ceilalți, marea masă a condamnaților, presupun, pe măsură ce se stingeau de foame, că simțeau din ce În ce mai puțin. Chiar mamele Înfometate nu puteau simți mai mult de o zi sau două copiii smulși de lângă ele. Durerile de foame taie jalea. Erst kommt das Fressen 2, vedeți. — Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ar fi putut avea pe oricine iubit, dar prefera să stea lângă mine de când Mihai nu-i răspunsese sentimentelor ei. Nu se mai gândea la o relație care oricum ar fi încetat odată cu terminarea școlii. Aștepta numărând zilele ca un condamnat ce trebuia să ispășească o pedeapsă nemeritată, visând la clipa revenirii lângă familia ei dragă și lângă toți care o mai așteptau acasă. Mihai ar fi putut fi singurul băiat de acolo căruia ar fi putut să-i încredințeze visele
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
de stomac. Celălalt, cam la vreo treizeci de ani, pe care valurile vieții par să-l fi călit, avea un prosop În jurul gîtului. Muncea fără pic de tragere de inimă, de parcă nu-i plăcea ceea ce face. Nici nu era de condamnat, la cîte butelii erau acolo! — Șeful e pe-aici? — Șeful ? Îmi trînti cel tînăr, de parcă n-ar mai fi auzit cuvîntul acesta. MÎna Îi Înțepenise pe butelie și mă privea bănuitor. Atît forma, cît și culoarea făceau ca acea butelie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
luni sau ani de zile. Frica era împământenită. Puterea își realizase țelul, un popor întreg ținut în înfricoșare, rodul unei dictaturi de un tip nemaiântâlnit. Anul 1965 adusese impresia unei schimbări în care însă nu mai credea nimeni. Mulțimi de condamnați pentru vini născocite prin legi anume făcute ca să asigure stabilitatea, permanența regimului care-și mutilase propriile idealuri afișate, fură puși în libertate. Acum, după 18 ani de pustiire, această libertate nu mai deranja Puterea, căci țara întreagă devenise între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Aici nu era țară regulată. Aici el era stăpân. Până la orașe și până la țara civilizată era departe. Aici era undeva, „la câmp“. Aici perceptorii luau cât socotea boierul că trebuie să dea, aici oastea nu-și urmărea dezertorii, nici justiția condamnații. Până aici nu erau drumuri. Aici școli și biserici nu erau. Aici era pământ care trebuia lucrat, și boierul își aduna oameni de muncă cum putea. De aceea cuconu Jor nu mai întrebă mult pe Niță Lepădatu. Vedea că are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lui Nur, nu izbuteam să găsesc argumente. Când ar trebui să mă îmbarc? — Chiar în noaptea asta. Flota ne așteaptă în La Goulette. Am făcut un ocol ca să te luăm. Ca și cum aș fi dat glas voinței din urmă a unui condamnat, am cerut să vorbesc cu Nur. Reacția ei a fost admirabilă, nu cea a soției comode care devenise prin căsătoria noastră, ci aceea a fetei de soldat care fusese mereu. Și a mamei de sultan care nădăjduia să devină. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
năvală spre pozițiile otomane, incendiind astfel corturile. Era deja noapte și, profitând de haosul creat, mii de oameni înarmați încercuiră tabăra. În fruntea lor era Tumanbay. Trupele lui cuprindeau soldați, firește, dar mai ales oameni de rând, mateloți, sacagii, foști condamnați care se alăturaseră milițiilor populare. Unii erau înarmați cu pumnale, alții nu aveau decât niște praștii, sau chiar ciomege. Cu toate astea, ajutați de întuneric și de năuceala creată, au semănat moartea în rândurile otomanilor. În toiul bătăliei, însuși Selim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
zilei Judecății... Ultimul Amân a fost un strigăt prelung, furios, răzvrătit. Apoi nimic, doar tăcerea. Otomanii păreau și ei tulburați, astfel că Tumanbay a fost cel care i-a scuturat: — Călăule, fă-ți treaba! Funia a fost înnodată în jurul gâtului condamnatului. S-a tras de celălalt capăt. Sultanul a fost înălțat la câteva palme, apoi a căzut la pământ. Se rupsese funia. A fost iarăși înnodată, iarăși trasă de călău și de ajutoarele lui și iarăși s-a rupt. Încordarea devenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu Ester pe Bulevard, în dreptul cinematografelor, ci numai și numai spre a-i ostoi bătrânei ctitorii durerile ultime ale despărțirii ei de Lume. Inginerul ne-a părăsit la poarta din mijloc a fostei pușcării, acolo unde se făcea odinioară triajul condamnaților. Sub bolta mare de la ieșire ne-am oprit nehotărâți încotro s-o luăm. Timp suficient ca să vedem cum o Dacie papuc încearcă să facă rondul din capătul străzii și șoferul, neîndemânatic, nu ia curba cum se cuvine și mașina se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
din cracii pantalonilor lui. Omul nu mai putea ține. Dar era nevoie de dușmani care să ne înspăimânte și care să justifice ascensiunea noilor stăpâni. Din neștiință, din frică, din supunere sau lichelism, cântam imnuri de slavă călăilor, acoperind gemetele condamnaților. Cântăm și acum imnuri de bucurie unui viitor care lasă tot mai mulți înfometați până la venirea lui apoteotică. Elogiem marii hoți ai națiunii și saltimbancii patriotismului de acum, cu aceeași aplicațiune cu care odinioară ridicam în slavă activistul de partid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sute de vorbe înecate-n tăcere, Căutând însetați picătura de rouă Vom găsi în fântâni doar veninuri și fiere De crezi că va sta Dumnezeu fără vlagă, Sărac și stingher în imensa-i mărire, Plictisindu-se singur, rămas fără slavă Condamnat petrecându-și eterna trăire Privindu-mă-n ochi visătoare vei spune Că dragoste-înseamnă și apă și pâine, Strângându-te astăzi la piept mă întreb Iubi-mă-vei oare, iubito, și mâine ?
Incertitudine. In: Gânduri şi doruri by Bogdan NEDELCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/509_a_844]
-
din care părea că auzi vuietul focului. Și în jurul lor, amestecate cu ele, deasupra lor și dedesubtul picioarelor lor, alte chipuri și alte membre, un bărbat și o femeie care se trăgeau de păr, două vipere care sugeau ochii unui condamnat (...) și toate animalele din bestiarul satanei, adunate la sfat și puse de pază și de coroană la tronul care le sta dinainte, ca să-i cânte slava cu înfrângerea lor, fauni, făpturi cu sex dublu, (...) gorgone, harpii, coșmare, dragontopozi, minotauri, (...) șerpi
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]