2,322 matches
-
se poate înțelege ca un îndemn la "risipă" de atenție, propriu unei culturi mici. Mai mult decât în marile culturi, într-o societate necultivată, cu grad ridicat de analfabetism, cu un public neformat e necesară desfășurarea unor ample ritualuri de consacrare. În Iluziile literaturii române 89, Eugen Negrici observa rolul disproporționat pe care "fabrica de sfinți" l-a jucat în perioada de formare a culturii literare române: existența unei mitologii a capodoperei, numeroasele forme de adulare a protagoniștilor literari, abundența de
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
creșterea numărului de artiști. Nathalie Heinich 20 a arătat că față de numărul limitat de locuri din Academiile de creație, definiția lumii artistice prin boemă presupunea tocmai o democratizare necontrolată. Prin examene de admitere, forme de licențiere a practicii și de consacrare etc., institutele și academiile specializate selectau 100-150 de artiști, în vreme ce la un salon expozanții erau de ordinul miilor. Pentru că nu mai e nevoie de stăpânirea unui meșteșug și pentru că nu mai există opreliști instituționale, oricine poate să fie artist. Noua
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
egal. Concepută ca egalitate a unei multitudini superioare, genialitatea nu tolerează supremația unui singur ins. Ea funcționează pe baza unui spirit de corp, ca o singularitate care nu acționează decât în grup. Ori toți, ori niciunul. Heliade Rădulescu putea accepta consacrarea simultană a unui front de talente; putea concepe o mișcare socială, mobilizând mai multe personalități capabile; putea înțelege o realitate sociologică a producției de valori literare. Însă acestui om care a făcut abuz de ideea de geniu, i-ar fi
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Alecsandri sau D. Bolintineanu. "Iată fructele școalelor de la 1848 încoa, iată starea deplorabilă a Regilor"68 se lamenta în articolul "Despre decăderea literaturii române". Și fără îndoială, dacă ar fi supraviețuit (moare în 1872), Heliade Rădulescu ar fi refuzat și consacrarea lui Eminescu. 2.5. Saint-simonismul și știința geniului Cum a fost posibil ca într-o cultură mică, abia populată cu câțiva scriitori, să se treacă direct la o figură cantitativă a genialității? Răspunsul e
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
sub numele Panteonul român 78. Cartea a fost constituită printr-o colecție de medalioane, scrise între 1866 și 1868 pentru revista Familia. În total 34, după ce unele au rămas pe dinafară. Rămâne greu de înțeles astăzi în ce măsură acest ceremonial de consacrare a geniilor ținea de un exercițiu cotidian al presei, așa cum sunt reportajele, știrile sau foiletoanele. Portretele, livrate lunar pe prima pagină a revistei, cu poza alături, aveau caracterul oricărei rubrici fixe. Creația și consumul figurii geniale țin de condițiile comunicării
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
atât de activ". Și despre Bolintineanu: "[...] acuma e în etatea cea mai frumoasă, literatura română are să aștepte de la talentul său multe fructe mărețe și prețioase"80. Să mai observăm un lucru, de data asta pornind de la vocabularul acestei mașini de consacrare. Vulcan ține o rubrică lunară și e firesc că folosește o retorică - fatalmente repetitivă - pentru a construi medalioanele. E un mecanism de producere a admirației care trebuie să dea "senzația" de geniu, indiferent de cariera pe care o evocă, de
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
opere decât atunci când e vorba de o creație de "serie". Când în 1838 comentează o fabulă a lui Grigore Alexandrescu, intervenția lui critică se rezumă la corectura filologică sau prozodică. Misiunea pe care o asumă e de educare, nu de consacrare. Iar acest lucru se va vedea clar câțiva ani mai târziu, în programul critic schițat în paginile Curierului românesc: Heliade Rădulescu își imaginează aplicația la text ca o participare la laboratorul scriitorului 97, pentru a ameliora rezultatul final. Gesticulația analitică
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
reproductibilă, susceptibilă de a fi proiectată asupra altora. Poezia nu se constituie decât în măsura în care biografia lui se schematizează și devine paradigmatică în raport cu alte destine, în măsura în care gesturile lui funcționează alegoric. Spre deosebire de alte modele mimetice, în care reproducerea intervine ulterior, ca o consacrare a unei opere deja existente, această imitație e constitutivă. În afara ei nu există poezie. În sfârșit, trebuie să înțelegem concret cum se operează transferul de valori dintre model și copie sau, altfel spus, releul care asigură circuitul mimetic. Cum urmezi
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
admirația superlativă a cunoscătorilor printr-un vestigiu valoros. Această logică inversează raportul dintre cultură și producția de bogăție. Averea care se constituie astfel nu depinde de tradiții, de capitalul simbolic, de acumularea unor instituții într-un mare centru cultural, de consacrarea unui patrimoniu - ci de precaritate. Pentru că ea generează raritate. Fie în sensul uitării, al distrugerii de structuri instituționale, al perimării lanțurilor de transmisie patrimonială, fie în acela al improvizării, al proiectului creator insuficient definit. În producția acestui tip de bogăție
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
și mai ales noul concept de apreciere a poeziilor populare sunt sincrone cu episodul postrevoluționar și sunt strâns determinate de experiențele și de situația elitelor românești în exil: contacte, schimburi culturale, acces la medii de apreciere și la foruri de consacrare internaționale. La Paris, poeziile populare românești pătrund la Collège de France: Jules Michelet și Edgar Quinet dau cursuri plecând de la cazul românesc, scriu cărți, încurajează traducerile 47. Și astăzi ne vine greu să înțelegem adevărata amploare a acestui fenomen de
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
de viață, de a face din ficțiunea poetică un suport al existenței reale, de a angaja diversele componente ale discursului poetic în constituirea lumii. Această acțiune specială a unei poezii care se înființează în realitate e o constantă care însoțește consacrarea mitului eminescian sub diverse forme și prin diferite teme: influența muzicalității versului eminescian asupra publicului românesc, "boala" care amenință societatea, fascinația pe care o exercită pesimismul asupra tinerilor, chiar și epigonismul, văzut ca subjugare a unei întregi generații de scriitori
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
lui, celălalt "mințea", ,,ilustrându-se în același timp pe sine, în singularitatea sa profundă. În cei douăzeci de ani care s-au scurs între momentul în care Pantazi Ghica număra trei genii și un "poet în toată puterea cuvântului", până la consacrarea geniului eminescian, în cultura română s-a produs o deplasare lentă a reprezentărilor genialității dinspre universul realist al ideilor comune despre națiune, spre universul autonom al ficțiunilor individuale. Iar rezultatul a fost o condensare de funcții în figura "poetului în
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Ibidem, pp. 14-15. 76 Ibidem, p. 17. 77 Ibidem, p. 16. 78 Țin să subliniez convergența acestei analize cu studiile pe care Andi Mihalache le-a dedicat, în cadrul unei reflecții istorice mai ample, raportului pe care practicile patrimoniale și de consacrare monumentală îl întrețin cu sensibilitatea estetică și cu formarea identității moderne. Mă refer mai ales la "Eul modern în arta monumentelor de for public" și "Cultul eroilor și poetica evanescenței în secolul al XIX-lea", ambele cuprinse în Contribuții la
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
și administrație militară 522. Netzhammer și-a exercitat funcția participând la activitățile și la evenimentele importante din dieceza sa. Cele mai însemnate momente din perioada 1919-1924, care au arătat implicarea episcopului în buna desfășurare a activității din eparhie, au fost: consacrarea episcopului de Iași Alexandru Theodor Cisar, participarea la ședința de constituire a Comitetului pentru invalizi, orfani și văduve de război, întâlnirea cu regele Ferdinand 523 și cu diferiți miniștri (precum Averescu, Mironescu, Take Ionescu, Ionel I.C. Brătianu), vizita la arhiepiscopul
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
și o scurtă perioadă de pastorație în parohiile Bărăția și Craiova, după care a fost numit director al "Școlii Sf. Andrei" din capitală. În această funcție a stat până în momentul numirii sale ca episcop de Iași, la 22 aprilie 1920. Consacrarea s-a realizat în catedrala din București, la 15 august 1920. Instalarea în scaunul episcopal din Iași a avut loc la data de 22 august 1920550. În perioada cât a fost episcop de Iași, Cisar a luptat pentru redeschiderea cursurilor
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
fost consemnată și ea în paginile publicației, printr-un articol în care s-a exprimat regretul față de tristul eveniment 581. În cel de-al treilea an al existenței, Lumina creștinului a primit binecuvântarea papei Benedict XV, fapt ce a însemnat consacrarea revistei și recunoașterea ei. Publicația s-a ocupat cu "luminarea" morală și socială a creștinilor catolici moldoveni. Un articol din mai 1915 oferea informații despre modul cum s-a lucrat în tipografie despre efortul depus ca cititorii să primească lunar
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
memorii, amintiri, corespondență Bișoc, Anton, Discurs funebru la înmormântarea lui I. Robu, Iași, 1925. Blaga, Lucian, Din activitatea diplomatică, vol. II și III, Editura Eminescu, București, 1995. Gabor, Anton, Omagiu Înalt P. S. Sale Monseniorul Mihai Robu cu ocazia numirii și consacrării sale întru episcop de Iași. Acte și fapte, Iași, 1925. Idem, Omagiu Înalt Prea Sfinției Sale Monseniorul Alexandru T. Cisar episcop al eparhiei de Iași cu ocazia consacrării și instalării sale, Iași, 1920. Gafencu, Grigore, Jurnal, vol. I, Editura Globus, București
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Gabor, Anton, Omagiu Înalt P. S. Sale Monseniorul Mihai Robu cu ocazia numirii și consacrării sale întru episcop de Iași. Acte și fapte, Iași, 1925. Idem, Omagiu Înalt Prea Sfinției Sale Monseniorul Alexandru T. Cisar episcop al eparhiei de Iași cu ocazia consacrării și instalării sale, Iași, 1920. Gafencu, Grigore, Jurnal, vol. I, Editura Globus, București. Netzhammer, Raymund, Episcop în România, ediție realizată de Netzhammer, Nikolaus și Zack, Krista, vol. I și II, Editura Academiei Române, București, 2005. Pop, Valeriu, Amintiri politice, Editura Vestala
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
XX-lea", în Buletin istoric, nr. 8, Iași, 2007, pp. 153-164. Herghelegiu, Dumitru, Cărticica copiilor pentru prima Sf. Împărtășanie, Editura Presa Bună, Iași, 1943. Idem, Omagiu Înalt Prea Sfinției Sale Monseniorul Alexandru T. Cisar episcop al eparhiei de Iași cu ocazia consacrării și instalării sale, Iași, 1920. Lucaci, Dumitru, Maica Domnului de la Fatima, Editura Serafica, Săboani, 1943. Idem, Scapularul Maicii Domnului, Editura Serafica, Săboani, 1942. Idem, Despre preoție, Editura Serafica, Huși, 1941. Lupu, Stefan, "Sinodalitatea și/sau conciliaritatea: expresie a unității și
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
a Constituției de la 1866: anii 1883-1884 sunt cei în care guvernarea Brătianu încearcă să reformuleze clauzele pactului pe care se întemeiază echilibrul politic victorian al domniei lui Carol I. Oricât de limitată (căci extinderea dreptului de vot nu duce la consacrarea colegiului unic), revizuirea constituției este o ocazie pentru Maiorescu să reafirme, în contra curentului dominant, valoarea ideologică a prudenței politice. Criticismul maiorescian exprimă, dincolo de orice rezerve, atașamentul față de Constituția de la 1866: chiar dacă ea anticipează geneza unei stări a treia, chiar dacă este
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
acceptată și de Vatican, recunoașterea de către guvernele comuniste a jurisdicției Romei asupra catolicilor în probleme de credință, precum și libertatea de comunicare cu episcopii. Interesul Sfântului Scaun pentru restabilirea unei ierarhii care să aibă învestitură canonică a înlesnit negocierile în problema consacrării ca episcop a pr. Petru Pleșca, conducătorul agreat de guvern al diecezei latine de Iași, la sfârșitul anului 1965. (Trebuie precizat însă că Petru Pleșca nu fusese consacrat episcop de Iași, ci de Voli.) Evenimentul este cu atât mai semnificativ
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
precizat însă că Petru Pleșca nu fusese consacrat episcop de Iași, ci de Voli.) Evenimentul este cu atât mai semnificativ cu cât, în anii ’50, Petru Pleșca fusese excomunicat din cauza obedienței sale față de puterea politică. Totuși, cu puțin timp înainte de consacrare, prelații romani nu au uitat de trecutul „colaboraționist” al lui Petru Pleșca și l-au întrebat cu neîncredere de ce nu a fost niciodată în închisoare. Vaticanul avea rezerve mai mari față de Francisc Augustin, vicarul Arhidiecezei romano-catolice de București, care, înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cu R.S. România, în vederea reglementării situației Bisericii romano-catolice din țara noastră și reconsiderării fostei Biserici greco-catolice...”. Existau, așadar, multe probleme litigioase între Sfântul Scaun și România comunistă. Spre exemplu, acțiunea Sfântului Scaun de organizare a clerului greco-catolic din exil, prin consacrarea, la 8 septembrie 1960, a pr. Vasile Cristea ca episcop de Lebedo, pentru românii greco-catolici din emigrație, a stârnit o deosebită iritare, deoarece noul arhiereu era considerat de regimul comunist drept „transfug” și „trădător”. Nu numai oficialitățile comuniste de la București
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Bisericii Catolice”. Pe de altă parte însă, în același an, Paul al VI-lea schița două gesturi care semnificau, de fapt, aprobarea rezistenței Bisericii Greco-Catolice. La 5 martie 1973, în cadrul unui Consistoriu secret, s-a adus la cunoștință decizia de consacrare în demnitatea de cardinal a episcopului Iuliu Hossu, iar peste câteva luni, la 22 octombrie, primea în audiență un „grup de preoți ai Bisericii de rit oriental”, condus de episcopul Vasile Cristea. în deceniul opt, contactele între oficialii Sfântului Scaun
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
responsabilitate a URSS. înlăturarea regimului Nagy a fost semnalul unei replieri pe o poziție mai conservatoare a Moscovei, având ca element central reafirmarea valabilității doctrinei marxist-leniniste și a unității indestructibile a lagărului socialist, pe fondul unei înăspriri a retoricii antioccidentale. Consacrarea oficială a acestor principii și extinderea lor la întregul spațiu comunist s-au realizat în cadrul unei reuniuni a reprezentanților regimurilor din Bulgaria, Cehoslovacia, România, Ungaria și Uniunea Sovietică, desfășurată la Budapesta, în perioada 1-4 ianuarie 1957. Cu această ocazie, perspectiva
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]