1,866 matches
-
dintre ele se poate demonstra astfel: Astfel se face distincție între vocale, ca sunete care pot alcătui singure o silabă și care pot purta accentul, și consoane, care nu au această calitate. Există desigur și alte definiții pentru vocale și consoane, care au în vedere modul de articulare (deci aspectul fonetic) sau proprietățile acustice ale acestora, dar în subiectul de față interesează cu precădere relațiile pe care le contractează diversele sunete. Trebuie remarcat de asemenea că o astfel de analiză funcțională
Fonologia limbii române () [Corola-website/Science/304927_a_306256]
-
sau proprietățile acustice ale acestora, dar în subiectul de față interesează cu precădere relațiile pe care le contractează diversele sunete. Trebuie remarcat de asemenea că o astfel de analiză funcțională mai are avantajul de a releva rolul de vocală sau consoană al unui sunet în particular pentru limba română; în alte limbi aceleași sunete pot juca alte roluri, de exemplu în limba engleză sunetele și pot funcționa în anumite condiții ca vocale. Inventarul de vocale al limbii române conține șapte sunete
Fonologia limbii române () [Corola-website/Science/304927_a_306256]
-
știu", pentru a arăta care este vocala purtătoare de accent și care este semivocala. La sfîrșitul unor cuvinte românești precum "rupi", "moși", "dormi", "bani" vorbitorii nativi percep existența unui sunet separat, întrucîtva similar cu vocala , care urmează întotdeauna după o consoană. Același sunet apare uneori la interiorul unor cuvinte, ca în "oricine", "cîțiva", "cincisprezece". Încercările de a înțelege acest sunet din punct de vedere fonetic și fonologic au dus la publicarea a numeroase articole de specialitate avînd ca unic subiect acest
Fonologia limbii române () [Corola-website/Science/304927_a_306256]
-
Emil Petrovici, Valeriu Șuteu și alții) sau dedicarea unor secțiuni importante în lucrări de fonetică și fonologie. Din punct de vedere fonetic acest sunet nu există ca articulație separată, ci este doar o modificare (mai exact o palatalizare, înmuiere) a consoanei precedente. Un indiciu al acestei situații este faptul că i-ul final scurt nu necesită timp fizic pentru pronunțare. Unii cercetători (de exemplu Emil Petrovici) au extins această interpretare și la nivel fonologic, motiv pentru care inventarul de foneme ajunge
Fonologia limbii române () [Corola-website/Science/304927_a_306256]
-
faptul că i-ul final scurt nu necesită timp fizic pentru pronunțare. Unii cercetători (de exemplu Emil Petrovici) au extins această interpretare și la nivel fonologic, motiv pentru care inventarul de foneme ajunge să includă și variantele palatalizate ale tuturor consoanelor care se pot afla într-o astfel de poziție (18 foneme suplimentare). Astfel, cuvintele "lup" și "lupi" au fiecare cîte trei foneme: -, unde este un singur fonem, varianta palatalizată a consoanei . O interpretare mai apropiată de "percepția" acestui „sunet” decît
Fonologia limbii române () [Corola-website/Science/304927_a_306256]
-
foneme ajunge să includă și variantele palatalizate ale tuturor consoanelor care se pot afla într-o astfel de poziție (18 foneme suplimentare). Astfel, cuvintele "lup" și "lupi" au fiecare cîte trei foneme: -, unde este un singur fonem, varianta palatalizată a consoanei . O interpretare mai apropiată de "percepția" acestui „sunet” decît de realizarea lui propriu-zisă este cea dată printre alții de Andrei Avram, care evită extinderea masivă a inventarului de foneme prin introducerea unui singur fonem special, , al cărui rol este de
Fonologia limbii române () [Corola-website/Science/304927_a_306256]
-
apropiată de "percepția" acestui „sunet” decît de realizarea lui propriu-zisă este cea dată printre alții de Andrei Avram, care evită extinderea masivă a inventarului de foneme prin introducerea unui singur fonem special, , al cărui rol este de a marca palatalizarea consoanei după care este așezat. De exemplu, perechea de cuvinte "lup"-"lupi" se transcrie fonologic -, unde de data aceasta prin se înțelege o succesiune de două foneme (realizată ca un singur sunet). Această interpretare are mai multe avantaje: Emanuel Vasiliu împinge
Fonologia limbii române () [Corola-website/Science/304927_a_306256]
-
fonetic și de vorbitor (chiar în cadrul limbii standard), exprimarea îngrijită sau normală, caracterul neologic sau de fond vechi al cuvîntului etc. Lista de mai jos cuprinde alofonele principale ale fiecărei vocale în parte, cu exemple. Limba română folosește 20 de consoane, marcate cu galben în tabelul de mai jos care clasifică consoanele în funcție de modul și locul de articulare. (Tabelul cuprinde și două din semivocale, și , notate aici și .) De asemenea sînt indicate unele alofone ale consoanelor, anume acelea care au un
Fonologia limbii române () [Corola-website/Science/304927_a_306256]
-
normală, caracterul neologic sau de fond vechi al cuvîntului etc. Lista de mai jos cuprinde alofonele principale ale fiecărei vocale în parte, cu exemple. Limba română folosește 20 de consoane, marcate cu galben în tabelul de mai jos care clasifică consoanele în funcție de modul și locul de articulare. (Tabelul cuprinde și două din semivocale, și , notate aici și .) De asemenea sînt indicate unele alofone ale consoanelor, anume acelea care au un simbol aparte în Alfabetul Fonetic Internațional. Așadar, inventarul fonemelor limbii române
Fonologia limbii române () [Corola-website/Science/304927_a_306256]
-
Limba română folosește 20 de consoane, marcate cu galben în tabelul de mai jos care clasifică consoanele în funcție de modul și locul de articulare. (Tabelul cuprinde și două din semivocale, și , notate aici și .) De asemenea sînt indicate unele alofone ale consoanelor, anume acelea care au un simbol aparte în Alfabetul Fonetic Internațional. Așadar, inventarul fonemelor limbii române cuprinde următoarele consoane: Sunet !! Exemple !! Descriere !! Notație fonetică românească !! Note privind alofonele
Fonologia limbii române () [Corola-website/Science/304927_a_306256]
-
și locul de articulare. (Tabelul cuprinde și două din semivocale, și , notate aici și .) De asemenea sînt indicate unele alofone ale consoanelor, anume acelea care au un simbol aparte în Alfabetul Fonetic Internațional. Așadar, inventarul fonemelor limbii române cuprinde următoarele consoane: Sunet !! Exemple !! Descriere !! Notație fonetică românească !! Note privind alofonele
Fonologia limbii române () [Corola-website/Science/304927_a_306256]
-
formă cu forma masculin singular a adjectivului corespunzător. Un contraexemplu arhicunoscut este adverbul "bine", prezentat în exemplele de mai sus, ca fiind diferit de adjectivul corespunzător masculin singular, "bun". Totuși, se poate remarca cu ușurință prezența comună a celor două consoane "b" și "n" în ambele cuvinte, fapt care indică existența unei rădăcini lingvistice comune. Adverbul este parte de vorbire neflexibilă deoarece nu se declină și nici nu se conjugă. Totuși el se aseamănă cu părțile de vorbire flexibile pentru că are
Adverb () [Corola-website/Science/305756_a_307085]
-
sistem fonetic remarcabil sau chiar cel mai avansat sistem fonetic. Principalul motiv pentru care alfabetul coreean a primit aceste aprecieri este legat de faptul că formele literelor sunt strict legate de caracteristicile sunetelor pe care le reprezintă. Literelor care reprezintă consoane pronunțate în același loc din gură au aceeași structură de bază. Mai mult decât atât, vocalele sunt compuse doar din linii verticale și orizontale pentru a se deosebi ușor de consoane. Poate transcrie la nivel de morfeme scripturi logo-grafice (cum
Hangul () [Corola-website/Science/306435_a_307764]
-
caracteristicile sunetelor pe care le reprezintă. Literelor care reprezintă consoane pronunțate în același loc din gură au aceeași structură de bază. Mai mult decât atât, vocalele sunt compuse doar din linii verticale și orizontale pentru a se deosebi ușor de consoane. Poate transcrie la nivel de morfeme scripturi logo-grafice (cum ar fi Hanja), silabice (cum ar fi Kana) sau segmentare (sisteme de scriere alfabetice cum ar fi cel latin). Hangeul merge și mai departe în anumite cazuri, indicând caracteristici distinctive cum
Hangul () [Corola-website/Science/306435_a_307764]
-
segmentare (sisteme de scriere alfabetice cum ar fi cel latin). Hangeul merge și mai departe în anumite cazuri, indicând caracteristici distinctive cum ar fi locul de articulare (labial, coronal, velar, sau glotal), modul de articulare (ocluziv, nazal, sibilant, aspirat) pentru consoane și iotația (un sunet i precedent), i-mutația sau clasa armonică pentru vocale. De exemplu, ㅌ este compus din trei liniuțe, fiecare având o semnificație aparte. Liniuța de sus indică faptul că ㅌ este o consoană ocluzivă la fel ca
Hangul () [Corola-website/Science/306435_a_307764]
-
nazal, sibilant, aspirat) pentru consoane și iotația (un sunet i precedent), i-mutația sau clasa armonică pentru vocale. De exemplu, ㅌ este compus din trei liniuțe, fiecare având o semnificație aparte. Liniuța de sus indică faptul că ㅌ este o consoană ocluzivă la fel ca ㆆ, ㄱ, ㄷ, ㅈ care au fiecare câte o liniuță de acest fel. Liniuța din mijloc arată că ㅌ este aspirat asemenea ㅎ, ㅋ, ㅊ care au la rândul lor o asemenea liniuță. Liniuța curbată de
Hangul () [Corola-website/Science/306435_a_307764]
-
unde existența unei limbi evreiești de sine stătătoare este un fapt indiscutabil. Limba șuadit (sau limba iudeo-provensală) prezenta deosebiri față de dialectul provensal al populației creștine din regiunea respectivă; printre altele evreii din Provence pronunțau altfel unele sunete, mai ales unele consoane. Pe baza gloselor evreiești din Cehia putem afirma că situația din această țară semăna mai degrabă cu cea din Spania sau din Germania, unde graiul întrebuințat de populația evreiască nu se deosebea în mod frapant de limba mediului creștin. Graiul
Limba cnaanică () [Corola-website/Science/305306_a_306635]
-
Regulile de folosire ale lui И și І (Pre-1918) (a) se scrie "i" înaintea tuturor vocalelor și înaintea semivocalei "й" (b) se scrie "и" înaintea consoanelor și ca ultimă literă a unui cuvânt (d) excepția 2: se scrie "и" în "миръ" pentru "pace, tranquility, concord, uniune", și "i" în "мiръ" pentru "lume, univers, comunitate locală, comune, societate, laicism" și ale lor derivate. Diferența dintre миръ (pace
Ortografia rusească dinaintea anului 1917 () [Corola-website/Science/313723_a_315052]
-
lack of a vowel, or the existence of the default, or "inherent", vowel, which în the case of Marathi is the schwa. Limba Marathi se scrie cu caractere Devanagari, un script alfasilabic sau abugida, ce cuprinde 16 vocale și 36 consoane, formând un total de 52 de litere. Se scrie de la dreapta la stânga. Scriptul Devnagari, folosit în scrierea limbii Marathi, este ușor diferit față de Hindi sau alte limbi. Scriptul Marathi Devnagari este denumit că script Balbodh (बाळबोध
Limba marathi () [Corola-website/Science/314001_a_315330]
-
tiparului la scară largă, scriptul Modi nu s-a mai folosit, dovedindu-se foarte dificil în aranjare. În prezent, datorită disponibilității fonturilor Modi și entuziasmului tinerei generații, script-ul este departe de a fi dispărut.See Reference Links). În limba Marathi, consoanelor li se adaugă implicit vocală neutră, schwa. De aceea, , va fi <nowiki>'təyăce'</nowiki>, si nu <nowiki>'tyăce'</nowiki>. Pentru a forma <nowiki>'tyăce'</nowiki>, va trebui adăugat + , rezultând . Când două sau mai multe consoane consecutive sunt urmate de o
Limba marathi () [Corola-website/Science/314001_a_315330]
-
Reference Links). În limba Marathi, consoanelor li se adaugă implicit vocală neutră, schwa. De aceea, , va fi <nowiki>'təyăce'</nowiki>, si nu <nowiki>'tyăce'</nowiki>. Pentru a forma <nowiki>'tyăce'</nowiki>, va trebui adăugat + , rezultând . Când două sau mai multe consoane consecutive sunt urmate de o vocală, se formează apoi un jodakshar (grup de consoane). Exemple de grupuri de consoane sunt prezentate mai jos: Limba Marathi are câteva grupuri de consoane care sunt rareori întâlnite printre limbile pământului, inclusiv așa- numitele
Limba marathi () [Corola-website/Science/314001_a_315330]
-
aceea, , va fi <nowiki>'təyăce'</nowiki>, si nu <nowiki>'tyăce'</nowiki>. Pentru a forma <nowiki>'tyăce'</nowiki>, va trebui adăugat + , rezultând . Când două sau mai multe consoane consecutive sunt urmate de o vocală, se formează apoi un jodakshar (grup de consoane). Exemple de grupuri de consoane sunt prezentate mai jos: Limba Marathi are câteva grupuri de consoane care sunt rareori întâlnite printre limbile pământului, inclusiv așa- numitele "pronunții aspirate nazale" (, nh, si mh) și pronunții aspirate lichide (rh, , lh, and vh
Limba marathi () [Corola-website/Science/314001_a_315330]
-
nowiki>, si nu <nowiki>'tyăce'</nowiki>. Pentru a forma <nowiki>'tyăce'</nowiki>, va trebui adăugat + , rezultând . Când două sau mai multe consoane consecutive sunt urmate de o vocală, se formează apoi un jodakshar (grup de consoane). Exemple de grupuri de consoane sunt prezentate mai jos: Limba Marathi are câteva grupuri de consoane care sunt rareori întâlnite printre limbile pământului, inclusiv așa- numitele "pronunții aspirate nazale" (, nh, si mh) și pronunții aspirate lichide (rh, , lh, and vh). Câteva exemple sunt prezentate mai
Limba marathi () [Corola-website/Science/314001_a_315330]
-
nowiki>, va trebui adăugat + , rezultând . Când două sau mai multe consoane consecutive sunt urmate de o vocală, se formează apoi un jodakshar (grup de consoane). Exemple de grupuri de consoane sunt prezentate mai jos: Limba Marathi are câteva grupuri de consoane care sunt rareori întâlnite printre limbile pământului, inclusiv așa- numitele "pronunții aspirate nazale" (, nh, si mh) și pronunții aspirate lichide (rh, , lh, and vh). Câteva exemple sunt prezentate mai jos. În decursul a mai multor secole, limba Marathi și oamenii
Limba marathi () [Corola-website/Science/314001_a_315330]
-
modifica sensul cuvintelor. În multe limbi lungimea sunetelor poate fi un element cu rol important în distingerea cuvintelor. Acest fonem se numește "cronem" (din grecește χρονος "chronos": timp) și se poate referi atît la durata vocalelor cât și la a consoanelor. Limba română are foarte puține astfel de situații în care lungimea unui sunet este importantă, ca în cazul consoanei "n" din cuvintele "înot" și "înnod"; pentru alte limbi însă diferențele de acest tip pot fi numeroase și esențiale. De exemplu
Fonem () [Corola-website/Science/314008_a_315337]