2,124 matches
-
asasinat imediat, cu o lovitură de cuțit de bucătărie între cei doi umeri. DUP| Mă voi naște din nou fără inimă, tot în aceeași lume, purtând tot același cap, aceleași mâini, poate-ntr-alt fel colorate, însă tocmai asta n-o să mă consoleze. O să fiu crud și singur si-o să mănânc caracatițe și insecte crude. N-o să vorbesc cu nimeni, decât cu cuvinte de-ale insectelor, ori de-ale goalelor caracatițe, cu vorbe ce vor trăi și vor râde fără de mine. CELE PATRU
René Daumal by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/8664_a_9989]
-
Nicolau, reușea să obțină termene, atât de îndepărtate încît nu mă miram când la întîlniri Matilda pur și simplu tăcea ore întregi fie nu vroia să stăm nici acasă la ea, nici la mine. Ne plimbam, eu încercam s-o consolez spunîndu-i că avem viața înainte, că iubirea noastră o trăiam de pe acum și că nu trebuia să ne sinchisim de Petrică, că el crede că această iubire o să se termine și ea se va întoarce atunci la el: mi-o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nepăsătoare: Lucrezi prea mult, ai slăbit, o să zică lumea că te țin nemîncat." Sau, impenetrabilă, simulând o gelozie care nu spunea nimic: "Ce mai face doamna Clara (eu îi spusesem astfel odată), de ce nu te duci la ea să te consoleze? Bărbatu-său n-ar avea nimic contra, e mai filozof decât tine!" Toate acestea tot tăcere însemnau, nici măcar n-aveam nevoie să-mi reprim vreun răspuns. Tandrețea era pentru sine și pentru cel care se hrănea din sîngele.ei. O
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
auz numele de Petrini?" "Multe!", zise, de astă dată cu un glas care se prefăcea că nu e rece și străin. "Așa, va să zică, râsei eu din nou, multe?! Bravo, mă Ioane, bine, Ioane, repetai, ca și când ași fi vrut să-l consolez eu pe el, în orice caz să-i confirm, sau mai degrabă să-i spulber temerea că ași vrea cumva să-l văd și să mai mergem ca odinioară la braserie. Adio braserie, eu sânt mai departe la închisoare, bine
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
apartamente, și un om productiv, asemeni pomilor dintr-o livadă, sau asemeni pământului care asigură roadele, nu vede lumina soarelui și trebuie să stea în întuneric, spiritul nu poate ocoli întrebarea: e vorba de moartea mea? Nici măcar nu se poate consola cu gândirea hegeliană, foarte abstractă, că dacă un filozof nu se poate afirma azi, un altul se va afirma mâine și predispoziția unei entități naționale spre filozofie nu va suferi. Bineînțeles că va suferi și anume în durata ei în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
astea!" "N-am avut și nici acum n-am, florile mele o să crească singure pe mormînt", îmi răspunsese ea cu un glas răgușit de astă dată de ceva care era și ură și disperare neagră și singurătate care n-o consola, în timp ce eu gândeam că mica noastră grădină era totdeauna plină de flori și de aceea nu-mi trecuse prin cap vreodată să mă duc la florărie și să-i aduc un buchet de ziua ei... Dar când s-a născut
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
întrebări complicate. Cuvintele „sex“, „avort“ sau „prezervativ“ îl lipseau din vocabular (ultimele două, și de pe piața socialistă). Vorbeam despre Dimov sau Tiktin, urmăream aparițiile de la Cartea Românească“, dezbăteam problemele romanului șaptezecist (a fost sau nu un eșec politic?) și ne consolam mergând la cenaclurile optzeciștilor, unde, o dată pe an, Felicia citea poezie în sala din Schitu Măgureanu. Era ca un Dicționar de sinonime, clar, ordonat, mereu găsea cuvântul potrivit înainte de-un sărut sau de tema la LRC. În toată povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pentru oamenii obișnuiți. N-o să faci niciodată lumea praf cu nevastă-ta alături. Ți-l imaginezi pe Superman deasupra orașului, cu doi copii-n căruț!?“ Nu i-am răspuns. Suna frumos argumentul lui Mihnea, îți dădea speranțe, ca atunci când mă consola: „Robane, poți să stai liniștit: tu pari oricum mai tânăr. La 80 de ani, o să arăți ca la 70.“ Explicațiile erau altele. Eu împlinisem 38 de ani, el 39; pentru Cezar, n-ar fi băgat nimeni mâna în foc. Profesorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ațipeai după toată povestea, și-apăreau ăilalți; parcă vorbiseră între ei. Când se potolea și ultimul val și vroiai să pui în sfârșit capul pe pernă, te anunța nașul că trebuie să cobori: urma Viena. „Recuperăm la hotel.“, i-am consolat. Nu mă vedeam deloc un erou al nopților nedormite; dimpotrivă, insomniile forțate aveau și ele o limită. Am scos un prospect pe care scria: „Hotel Garni: AM SCHOTTENPOINT“, după care ne-am strâns bagajele prin care răscoliseră băieții. Măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
portocalele. Intram în baie și mirosea ca-n copilărie, de Crăciun. Maria nu scotea un cuvânt. Doar fardul întins sub pomeți vorbea, suficient cât să mă facă să mă întristez și s-o iau în brațe. Nu suporta s-o consolez. Ieșeam învinși, demni, ca după o lună de spital. „Mai e o variantă.“, a revenit Mihnea, uitându-se prudent spre baie. „A patra.“ „Nu povestiți fără mine!“, s-a auzit vocea Mariei. A ieșit din baie, ștergându-și lacrimile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
locuționar este cel prin care se realizează transmiterea unor anumite semnificații lexicale și gramaticale. Actul ilocuționar constă în exprimarea unei anumite intenții comunicative, iar cel perlocuționar conține intenția de realizare a unui efect asupra interlocutorului (a convinge, a flata, a consola, a liniști etc.). Din perspectiva acestei teorii, manipularea poate fi înțeleasă ca un act de limbaj a cărui valoare acțională este exprimată indirect, astfel încât interpretarea normală a indicatorilor ilocuționari nu corespunde cu funcția intenționată. Se utilizează manipularea, atunci când sub marca
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
am cine știe ce intenție urâtă și că nu o sărut pentru că sunt îndrăgostit de ea, ci pentru că mi-e foarte milă de ea și că de la început n-am considerat-o deloc vinovată, ci doar nefericită. Voiam foarte mult s-o consolez pe loc și s-o încredințez că nu trebuie să se considere atât de prejos față de ceilalți, însă cred că nu m-a înțeles. Asta am remarcat-o, deși fata tăcuse tot timpul, cu ochii plecați și îngrozitor de rușinată. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
el, care părea să nu sufere nici o amânare. — Ai pierdut, Ganka! îi strigă el, trecând pe alături. Ganea privi îngrijorat în urma lor. XItc "XI" Prințul plecă din salon și se închise în camera lui. Imediat Kolea dădu fuga să-l consoleze. Părea că bietul băiat nu se mai putea despărți de el. — E bine că ați plecat, spuse el. Acum acolo balamucul o să fie și mai mare. Așa se-ntâmplă la noi în fiecare zi și dandanaua a ieșit numai din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
crede că a dat norocul peste mine și mă voi mărita cu Ganecika? Cele șaptezeci și cinci de mii păstrați-le dumneavoastră (nici măcar n-ați ridicat prețul la o sută de mii; Rogojin a fost mai galant!); iar pe Ganecika o să-l consolez chiar eu, mi-a venit o idee. Iar acum vreau să petrec, doar sunt o femeie de stradă! Am stat zece ani la închisoare, mi-a venit și mie norocul! Ce mai aștepți, Rogojin? Fii gata, mergem! Mergem! zbieră Rogojin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
înainte se temuse mai puțin decât pentru celelalte fiice, deși înclinațiile ei artistice tare-i mai tulburau Lizavetei Prokofievna inima mereu plină de îndoieli. „În schimb, e veselă din fire și foarte chibzuită, deci fătuca n-o să se prăpădească“, se consolă ea în cele din urmă. Pentru Aglaia se temea cel mai mult. Pentru că tot veni vorba, cu privire la cea mai mare, Alexandra, Lizaveta Prokofievna nu știa nici ea ce să facă: să se teamă pentru ea sau nu? Ba, i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
inima să fac fapte bune). Fii de acord că ideea e amuzantă! Sărmanul Bahmutov era foarte îngrijorat pentru mine; m-a condus chiar până acasă și a fost atât de delicat, încât n-a încercat câtuși de puțin să mă consoleze și a tăcut mai tot timpul. Luându-și rămas-bun, mi-a strâns mâna cu înflăcărare și m-a rugat să-i permit să mă viziteze. I-am răspuns că, dacă va veni în calitate de «consolator» (căci, chiar dacă ar fi tăcut, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
stabilit deja. Nu-i cine știe ce putere, nici răzvrătirea nu-i grozavă. Ultima explicație: nu mor câtuși de puțin din cauză că nu sunt în stare să rezist aceste trei săptămâni; o, aș avea putere destulă și, dacă aș vrea, aș fi destul de consolat numai de conștiința ofensei care mi s-a adus; însă nu sunt poet francez și nu-mi doresc asemenea consolări. În sfârșit, există și o ispită la mijloc: natura mi-a îngrădit în așa măsură activitatea cu cele trei săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că e chiar o nerușinare din partea lui că vine la ei, ba încă și noaptea, aproape de ora unu, după toate cele întâmplate“. Apoi a ieșit trântind ușa. Prințul a plecat ca de la o înmormântare, cu toate că ele au încercat să-l consoleze. Deodată, peste un sfert de ceas de la plecarea prințului, Aglaia a dat fuga sus pe terasă, atât de grăbită, încât nici măcar lacrimile nu și le ștersese și avea încă ochii plânși; dăduse fuga pentru că venise Kolea, care adusese un arici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
îl împiedică să fie o persoană monolită, ca în vremurile de atunci... Asta... asta am spus-o numai ca să... și nu... — Înțeleg; vă pare rău că ați fost atât de naiv și m-ați contrazis, iar acum vreți să mă consolați, ha-ha! Sunteți un copil, prințe! Totuși, observ că mă tratați ca pe un... ca pe o ceașcă de porțelan... Nu-i nimic, nu-i nimic, nu mă supăr. În orice caz, între noi s-a închegat o discuție foarte caraghioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fi dus noaptea de-a dreptul la Rogojin. Își aminti de cuvintele portarului, care îi spusese că Nastasia Filippovna nu venea des pe acolo. Dacă și-așa venea rar, ce rost ar fi avut să se oprească acum la Rogojin? Consolându-se astfel și făcându-și curaj, prințul ajunse în cele din urmă la Izmailovski Polk, mai mult mort decât viu. Spre absoluta lui surprindere, în casa văduvei de învățător nu auziseră nici ieri, nici astăzi de Nastasia Filippovna, dar toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Societății la Berlin; toate încercările guvernanților de a-l strămuta în București rămase infructuoase; adunarea generală din noiemvrie trecut nu ne-a produs decât pe Carada costinescu, consilieri, și pe Calinderu stătescu, directori. Din acești doi din urmă, unul se consolează de infidelitatea limbei lui Goethe, de inflexibila ei hotărâre d' a nu-i intra în cap, se consolează zicem cu limbele roșii, cu mărunțișurile de aramă, cositor și ipsos cu care a împodobit cabinetul arheologico-administrativ din Charlottenstrasse; ceea ce nu pare
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
trecut nu ne-a produs decât pe Carada costinescu, consilieri, și pe Calinderu stătescu, directori. Din acești doi din urmă, unul se consolează de infidelitatea limbei lui Goethe, de inflexibila ei hotărâre d' a nu-i intra în cap, se consolează zicem cu limbele roșii, cu mărunțișurile de aramă, cositor și ipsos cu care a împodobit cabinetul arheologico-administrativ din Charlottenstrasse; ceea ce nu pare a satisface deloc pe fostul cârciumar Vitza și actual director real la Berlin, gratia Hansemamii; - altul [î ]și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
semnul crucii și în fine își apăsă buzele pe crucea din mâna preotului. Nemaiavând forțe de a se exprima prin cuvinte, el arată preotului, printr-o ultimă privire, pe împărăteasa și pe moștenitorul, ca și cum i-ar fi zis să-i consoleze și să se roage pentru ei. De aci nu mai părăsi mînile lor, cari le strângea în ale sale. În fine, douăzeci minute după amiazi strânsoarea mînilor sale dispăru cu ultima bătaie de inimă. [4 aprilie 1881] ["ASUPRA MANIEI.. '' ] Asupra
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
a vârstei”; ei pretind c] știu c] opiniile ei sunt corecte. Și, într-adev]r, într-un sens știu cu adev]rât; au înv]țâț și nu au uitat c] anumite fapte sunt corecte și altele greșite. Dar înainte de a se consolă prea mult, ar trebui s] poarte o discuție cu un african care știe c] este greșit că negrii s] pretind] egalitate cu albii sau cu un musulman fundamentalist care știe c] este corect s]-si lapideze soțiile adultere. Referințe Aristotle
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mai multe ori: « Mi-am pierdut onoarea; este o umilință pe care nu o pot îndura». I-a spus lui Gourville: «Mi se învârte capul; nu am dormit de douăsprezece nopți; ajuta-mă să dau instrucțiunile necesare». Gourville l-a consolat cât de bine a putut, dar friptura care nu a ajuns (nu la masa regelui, ci la a douăzeci și cincea masă) îl bântuia.“ Acest fragment arată mai ales presiunea deosebită la care erau supuși servitorii curții regale, forțați să servească un
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]