3,537 matches
-
spațiu al candorii: Cânele Bălan, nuvelă de analiză psihologică, în care se insistă asupra sentimentului de frică, În vacanțe, unde scena dimineții la iaz, cu freamătul revenirii la viață, îl prevestește iarăși pe Sadoveanu. G. se îmbată de „poezia munților”, contemplă în extaz priveliștile Moldovei, fiind, ca și Calistrat Hogaș, îndrăgostit de aceste plaiuri. E însă lipsit de capacitate descriptivă. A colindat și alte țări, făcând ascensiuni, de pildă, în munții Elveției (Impresiuni de călătorie). O penetrație a fantasticului se produce
GANE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
În ecuație ficționalizarea, cu mecanismele ei specifice, deoarece ea oferă tocmai modul de a „crede fără credulitate” În universul textului și, În același timp, de a implica subiectivitatea auctorială și pe cea critică Într-o interacțiune nonierarhizată. Criticul În hipertext Contemplând șansele teoriei critice În epoca hipertextului, George P. Landow susține cauza videologiei, utilizând inclusiv argumentul Înlesnirii, prin lectura hipertextuală, a participării observatorului la universul observat. Un experiment holografic condus În vara anului 1991 la Universitatea din Princeton i-a prilejuit
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
funcție, respectiv ca o presupunere ficțională, un personaj probabil, cu viață proprie, ca o proiecție imaginală de care depinde lectura critică. Interesant este că tocmai dinspre medicii legiști ai autorului ne vin sugestii În această direcție: În Plăcerea textului, Barthes contemplă probabilitatea Întoarcerii subiectului: „Probabil că subiectul se Întoarce nu ca iluzie, ci ca ficțiune”. Istoria ca mystory Un alt exemplu elocvent: istoria literară de ultimă oră se bazează pe așezarea propriului story Într-o „construcție narativă”, emplotment, „creată În principal
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
istoric astfel rezultat ipostaziază „ficțiuni utile” (În formula lui Nietzsche, care vedea „trecutul În pericol de deformare, de reinterpretare În conformitate cu criterii estetice, fiind astfel adus În apropierea ficțiunii”) sau În „ficțiuni necesare” (la noii istoriști). În Etica interpretării, Gianni Vattimo contemplă și el posibilitatea unei hermeneutici istorice, care Înlocuiește „adevărul” logocentrist cu un concept eticist de adevăr, adaptat la realitatea unui anumit univers cultural-istoric. Una dintre cele mai germinative abordări ale creației ficționale a omului ca istorie și subiect mi se
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
dispozitiv optic deschis, În continuare, folosinței comune. Persistând În utilizarea acestei metafore a vizualului, am putea spune: idealul unui limbaj de o transparență absolută (cuvintele ca un mediu absolut neutru Între noi și lucruri, prin care lumea să poată fi contemplată așa cum este ea) este părăsit aici În favoarea consemnării unei stări de fapt: cuvintele unei limbi au o opacitate a lor. Prin ele lucrurile nu se văd niciodată exact așa cum ele sunt, și nici subiectul nu le poate spune exact așa cum
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
În grădină: ce făceam, ce visam, cine eram. Stănescian: Timpul deplin, mai Întâi (Elegia Întâi). Timpul se desparte de sine; devin ceva prin această distanțare care permite sensul și mă consider zeu, crezând că Împărățesc peste ea (Elegia a doua). Contemplez fisura; proorocesc („până unde se poate ajunge”), timpul se vede mișcându-se, dar nu duce nimic În el; descoperirea golului e o descoperire a lumii, a necesității umplerii; conștiința spărturii pe care o deschide timpul mă transformă În zeu civilizator
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ei originar, de primire În sărbătoare, de contemplare), mă las cuprins de uimire În fața acestei forțe barbare pe care o are textul, fără a uita nici o clipă că nu e vorba de un text filosofic, ci de unul artistic. „Ce contemplă Horea Poenar?” a fost o altă Întrebare dură pe care mi-am pus-o; la ce mă trimite el când vorbește de acel „dincolo” al semnificațiilor limbajului, de o zonă, ca să zic așa, „metafizică”? Părerea mea e că Horea contemplă
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
contemplă Horea Poenar?” a fost o altă Întrebare dură pe care mi-am pus-o; la ce mă trimite el când vorbește de acel „dincolo” al semnificațiilor limbajului, de o zonă, ca să zic așa, „metafizică”? Părerea mea e că Horea contemplă zone mici, fragmentare, ale unui soi de nimic, pentru că textul are o in-inteligibilitate asumată. Dacă mi-ai da un dicționar la sfârșitul textului, În care să explici cum ai folosit fiecare concept, aș putea Înțelege, dar așa nu. Am putut
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
alăturau chestionării marilor sisteme religioase interesul pentru ideile și ansamblurile de credințe mai puțin structurate și mai puțin răspândite pe vaste arealuri umane. Un câmp de forțe: memoria colectivă Să vorbești despre „locurile memoriei” Înseamnă, fără Îndoială, altceva decât să contempli pasiv, ca În tablourile romantice Înfățișând diverse personaje oprite Într-o atitudine meditativă În fața unor ruine prestigioase, invadate parțial de vegetație. Ar fi vorba mai degrabă de organizarea unei expoziții care să cuprindă selecția cea mai reprezentativă din mulțimea picturilor
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
sensuri - ca moment receptor al exteriorului, ca încorporare a alterității și ca stare de exaltare în care daimonul personal hotărăște forma de expresie), celălalt sau Cel-cu-totul-altul (Das ganz Andere), filtrat de spiritul poetului, devine ego. Expirat, el devine alter ego, contemplat cu o detașare de sine neobișnuită, cu răceala celui care se recunoaște și se înstrăinează concomitent în produsul spiritului său. Mistrețul cu colți de argint, balada urmăririi himerei, poate fi interpretată ca sinucidere a unui Narcis care refuză să se
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
tuturor elementelor manifeste, este raportul tensionat dintre unitatea spirituală a lumii și diversitatea formelor aparente, multiplicarea lui Unu în amețitor de numeroase chipuri „diferite de sine”, chipuri ce atrag și înșală pe rând, prețul bucuriei, al plăcerii de a-l contempla pe unul din ele fiind conștiința efemerității sale. Tensiunea, adesea dramatică, dintre Unu și Multiplu, căutarea unității sub amețitoarea diversitate a formelor, „foamea de Unu” generează alegoriile narative care sunt, în prima parte a vieții poetului, baladele, iar în cea
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
din 1945 la Poemul exorcist din 2000), răsfrânte de o diversitate înșelătoare a formelor, inclusiv a formei eului. În primul număr al „Revistei Cercului Literar”, D. publica prima sa baladă, Forma îngerului - istoria unui înger diform, roșu sângeriu, ce-și contemplă în apa oceanului fața hâdă, hrănindu-se cu speranța că oglinzile mint; până când, sfâșiat de stânci, îngerul se despică în două jumătăți, un bărbat și o femeie, care încearcă în sărutul lor unificator să redescopere în roșul buzelor „sângele îngeresc
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
narațiunea cea mai importantă din volumul de proze căruia îi împrumută și titlul: T de la Trezor (2000). În prima parte a acestei narațiuni utopic-științifico-fantastice, se imaginează Trezorier la Fondul Național de Cuvinte, izolat într-un minaret (turn de fildeș), de unde contemplă umbra digurilor pe mare, o umbră identică inițialei sale, un T imens, ce poate fi, concomitent, o cruce și o spânzurătoare. Citește aici manuscrisul excepțional al unui Eu-se biu Scrib-an și practică ritul T, precum toți „teiștii” (foști deiști
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
se dedau peste tot la violențe, teroare și jafuri. Așa cum povestește biograful său, Possidius (31, 2), Augustin „voise să i se transcrie puținii psalmi ai lui David care vorbesc despre penitență; și, țintuit în pat, pe toată durata bolii sale, contempla acele foi întinse pe perete și le citea vărsând fără încetare râuri de lacrimi”; și tot el (28, 11): “în mijlocul acestor nenorociri, el se consola cu maxima unui învățat care spusese: Nu va fi înțelept cel ce va socoti lucru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în tentativa optzeciștilor de a destructura limbajul poetic tradițional, versurile lui G. își păstrează timbrul propriu, căci, fără să se lase furat de diversitatea cotidianului și fără să recurgă la arma, atât de des utilizată în epocă, a ironiei, poetul contemplă cu nealterată gravitate o lume de hârtie. Acceptarea biografismului în programul liric poate constitui chiar un jalon al traiectoriei lui literare, diferit apreciată de exegeți: dacă Eugen Simion consideră refuzul realului drept o constantă a unei poezii exclusiv autoreferențiale, Nicolae
GHIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287276_a_288605]
-
Revista nouă” (1889-1892), una în „Voința națională” (1890). Unele au, de fapt, structura unor articole (sau eseuri) politice și economice (Liberalii de altădată, Libertatea, Egalitatea ș.a.). Imaginea autorului, așa cum se desprinde de aici, este aceea a unui înțelept care își contemplă veacul cu gravitate și cu un îngăduitor surâs, iar câteodată cu o potolită melancolie. Sub pana lui, vremurile de altcândva reînvie cu o uluitoare prospețime, veridice și înconjurate, totodată, de o aură de fabulos. Memoria sa, aliată uneori cu fantezia
GHICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
aproape caligrafic, închid însă mărturisiri, reflecții și glose care vin dintr-o zonă a căutării continue, neliniștite. Înstrăinat, refractar și disprețuitor față de banalitate și prozaism, eul se regăsește pe sine într-un Ev Mediu idealizat. În multe reverii sentimentale este contemplată dragostea, trăire gravă, unică, însoțită de gesturi solemne sau eroice. Atunci când presentimentul morții se intensifică, din voluptatea renunțării, a jertfei în numele iubirii închinate lui Dumnezeu, se naște o beatitudine contemplativă specială. Versurile înscriu astfel și un jurnal, document psihologic a
HASDEU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287417_a_288746]
-
o sintagmă antinomică pentru „Marele Tot”). Ulterior percepțiile negative (unele doar reflexe livrești) se atenuează, și în plachetele Fierbea az-noapte marea... (1933), Nopți pontice (1937) - reluate, împreună cu alte poezii din periodice sau inedite, în volumul Nopți pontice (1969) - privirea poetului contemplă mai calmă realitatea, în special schimbătorul peisaj marin. În Poemul creațiunii (1942) S. renunță la întrebările fără răspuns și încearcă să se apropie de adevărurile din Biblie, versificând fluent momentele cheie ale Facerii și ale vieții și faptelor Mântuitorului, dar
SALCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289444_a_290773]
-
ales. Ales pentru ce? Fervoarea religioasă În căutarea unei misiuni - mai ales când aceasta este combinată cu ideea unui statut special În ochii lui Dumnezeu - poate să se metamorfozeze Într-un mod Înfricoșător pe care noi, americanii, nu l-am contemplat. Deja (am văzut În perioada de după 11 septembrie indicații ale posibilităților), un număr crescând de lideri evanghelici americani, politicieni conservatori și intelectuali vorbesc despre o viitoare bătălie globală Între Vestul creștin și civilizat și lumea musulmană barbară. Desigur, majoritatea credincioșilor
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și globale, care sunt mai adaptate să asimileze noile realități tehnologice și schimbările În conștiința umană care caracterizează era globalizării. Pentru a Înțelege mai profund experimentul care se desfășoară acum În Europa, trebuie să facem un pas Înapoi și să contemplăm cum și de ce știința modernă, economia de piață și statul-națiune au apărut În Europa În urma ultimei mari transformări În concepția spațio-temporală. Astfel vom putea Începe să Înțelegem magnitudinea enormă a sarcinii pentru noua Europă, acum, când Începe să se reinventeze
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
lirismul, înțeles ca trăire puternică, singura aptă să nască opera. Analogia dintre aceasta și organismul viu merge mai departe: „operele de artă își au existența ca atare în procesele mintale ale celor ce le creează și ale celor ce le contemplă”, prin ele trăiesc ca „gesturi complexe ale vieții noastre interioare”, ale elanului vital general, completând ceea ce S. numește „o concepție vitalistă a frumosului”. Iar întregul proces estetic se datorează faptului că eul, „unitate sintetică decupată dintr-un total masiv și
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
Fieraru, Leon Templea, Horațiu Ionescu, studenta Camelia, Horia Cantacuzino ș.a., traversează cruciale experiențe transpersonale. Toți sunt niște vizionari, apărători ai spiritului, iar revelațiile lor vizează refacerea unității pierdute a individului și a lumii, recuperarea arhetipalului, a originarului. În Domnul clipei, contemplând un șir imens de crucificați, Sorin Fieraru are viziunea unei uniuni mistice, iar savantul Luria - în fond un mag și maestru spiritual, a cărui „sectă” e învestită cu misiunea de „a recupera condiția primordială a omului” - descoperă că pomii înfloriți
STANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
se dedau peste tot la violențe, teroare și jafuri. Așa cum povestește biograful său, Possidius (31, 2), Augustin „voise să i se transcrie puținii psalmi ai lui David care vorbesc despre penitență; și, țintuit în pat, pe toată durata bolii sale, contempla acele foi întinse pe perete și le citea vărsînd fără încetare rîuri de lacrimi”; și tot el (28, 11): „în mijlocul acestor nenorociri, el se consola cu maxima unui învățat care spusese: Nu va fi înțelept cel ce va socoti un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
hierarchai), care desăvîrșesc, iluminează și purifică; din preoți (hiereis), care iluminează și purifică; și din ajutoare (leitourgoi), care purifică. Al doilea grad, cel al inițiatorilor, se compune din slujitori (therapeutai), adică din călugări; din iluminați, adică poporul sfînt, capabil să contemple anumite taine; din purificați, adică din catehumenii și din botezații care au păcătuit din nou. Ultimul capitol, în care continuă explicarea riturilor ecleziastice, e consacrat riturilor funerare. Cele zece scrisori ce completează corpusul reiau în general temele din tratate, cum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Donald în Deirdre McCloskey nu poate deveni pildă pentru umanitate, decît în subtextul ei abstract, detașat de detaliile care îi conferă specificitatea. Mai important decît faptul că personajul acestei narațiuni este un bărbat devenit femeie este felul în care își contemplă el/ea identitatea, ca pe un fel de veșmînt neîncăpător, care trebuie ajustat, desfăcut și refăcut pentru a deveni comod și firesc. Scenariul e cumva previzibil: băiatul care încă de la vîrsta adolescenței e ispitit să cunoască feminitatea altfel decît ceilalți
O cronică identitară by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17132_a_18457]